deoarece zeii au plecat

Ha, ce ziceam mai devreme? Nu s-a terminat ziua si am mai primit ceva delicios (printr-un curier astral, evident): domnul Sas Seramis, pe care il mai citesc uneori, in cautarea unor standarde  uimitoare pentru plictiseala si lipsa de umor, a aflat, intr-un tarziu, de o babuta care, neavand ce face, s-a apucat sa scrie carti incendiare (Judith Rich Harris, asa se numeste cotoroanta) si o face harcea-parcea pe situl dumnealui.

Consimt, conced si coexist cu ideile domnului psiholog. Daca as fi fost femeie cred ca as fi experimentat un orgasm vaginal si inca unul clitoridian citindu-le (poate si unul fiscal, de ce nu?) Dar nu ma bucur de acest privilegiu, motiv pentru care resimt doar un puls ridicat, o respiratie un pic accelerata si ochii usor impaienjeniti (desi ultimul simptom este explicabil, sunt Spiderman dupa orele de program, testand o aplicatie spirituala descarcata din App Store, versiunea pop psychology for dummies)

Ce ziceam? (scuze, tocmai am spus ca ma aflu intr-o stare alterata de constiinta) Ah, ziceam ca babornita de Harris a fost deconspirata de tanarul cavaler Seramis. Dragi parinti, nu este nimic adevarat! Dvs. influentati personalitatea vietatilor dragalase aflate, temporar, in grija dvs. Ele vor fi, dupa caz, sociabile sau singuratice, binevoitoare sau competitive, ordonate sau, Dumnezeule mare, dezordonate, in functie de presiunile, recompensele, pedepsele si, mai ales, predicile dvs.

Aleluia!

PS In cazul in care vietatile cresc si aveti impresia (corecta) ca va seamana sa stiti ca acest fapt obiectiv nu are nicio legatura cu genele. Parol!

O prietena a blogului imi scrie un mail minunat (dintr-un anume punct de vedere) din care citez un fragment:

… insa lucruri foarte importante si despre care este esential, in zilele noastre, sa le stii, le-am descoperit si invatat si citit si altele de acest fel, dupa ce, din nou, din pura intimplare, ti-am aflat site-ul. As putea spune ca, prin informatiile de acolo, mi s-au deschis noi orizonturi in profesie, am citit cu totul alte carti decit in facultate, iar lumea, in intregime, mi s-a parut un loc mult mai frumos, plus interesant, odata cu noua viziune.

Nu este primul mesaj de acest fel pe care il primesc (multumesc!). 90% din feedback-uri provin de la persoane aflate la a doua facultate si/sau avand o experienta de viata semnificativa (in sensul ca nu sunt adolescenti de 19/20 de ani).

Desi ma bucura (normal!) aceste aprecieri nu-mi pot refuza (avand un scurt moment masochist) si ingrijorarea. De ce aceste lucruri nu sunt comunicate, predate, impartasite sau analizate in facultate? De ce oamenii ajung sa-si completeze sau sa-si aprofundeze formarea profesionala vizitand bloguri?

Astept ziua in care voi primi si urmatorul tip de mail:

Draga Adrian,

Desi respect efortul pe care il faci as vrea sa stii ca, astazi, profesorul nostru de psihologie…ne-a pus la dispozitie o carte esentiala pentru domeniu, aparuta luna trecuta. Tu recomanzi carti care au aparut acum un an sau doi iar asta te face, iarta-ma ca-ti spun, un pic depasit (as spune „vetust” sau „perimat” daca as avea siguranta ca iubesti limba romana)

 Crede-ma, iti scriu cu cele mai bune intentii (superlativ absolut sau relativ?-doar pentru connaisseuri)  In cazul in care doresti sa nu-ti pierzi vizitatorii, iti sugerez sa nu mai pui in circulatie idei despre care noi am vorbit deja la cursuri si seminarii iar tu iti imaginezi ca sunt fie foarte noi, fie foarte interesante si provocatoare, oricum, necesare unui profesionist.

Poate, daca ai reveni la scoala (se numeste „formare continua”), ai intelege noul nivel la care a ajuns invatamantul (post)universitar si te-ai proteja de situatiile ridicole in care, probabil fara sa-ti dai seama dar impins de bune intentii, ajungi in mod repetat.

Cu ganduri bune,

Un student aflat in centrul unei distributii gaussiene

PS Iti pot imprumuta, ca semn al bunavointei, stiind ca esti preocupat de biasuri si de pete oarbe, lucrarea lui Mahzarin Banaji, profesor la Harvard University, aparuta acum 9 zile.

A inceput sa-mi placa Victor Ponta. Nu pentru ca il vad des (efectul de familiaritate) si nici pentru ca a mai renuntat la zambetul acela din desene animate (personaje care cad de la o inaltime uriasa, gata-gata sa se faca praf si apoi se ridica frumos si zambesc)

Ci pentru ca vrea sa introduca patru ore de sport pe saptamana, la scoala. Victoras, felicitari! M-as mira sa reusesti („nu avem sali de sport, nu avem profesori, copiii nu mai vor sa faca exercitii fizice bla-bla-bla”) insa mi se pare meritorie incercarea! Sper ca nu e doar PR astfel incat sa castigi simpatia unora de teapa mea (pentru ca, daca e, iti jur, iti rup picioarele!)

Nu stiu daca tanarul nostru premier citeste psihologie evolutionista (probabil ca nu, fiind pasionat de Curtea Penala Internationala, conform tezei de doctorat). Dar aceasta masura, daca va fi luata si, mai ales, implementata, va fi (si) o victorie a noii paradigme care incepe sa se impuna in psihologie, oferind cadrul mai larg in care putem intelege procesele psihologice si comportamentele sociale.

Avem nevoie sa fim mai santosi? Evident! Si ce facem pentru asta? Distanta dintre raspunsurile la aceste doua intrebari, in opinia mea, se numeste responsabilitate.

Sorina, pe care prietenii mai vechi ai blogului si-o amintesc (o tanti pentru care limba romana nu mai are ascunzisuri), alergica la examenul de licenta dar hotarandu-se, in cele din urma, sa-l dea (si promovandu-l cu note rusinoase, in apropierea lui 10), imi semnaleaza o aparitie editoriala neaosa, anume Homeopatie in psihoterapie.

Dammit! Si eu care stau cu ochii pe alde Oxford sau Cambridge University Press, asteptand o (noua) delicatesa, cum am putut fi atat de orb? E limpede, trebuie sa merg mai des prin librariile romanesti (ultima data am fost la Humanitas Cismigiu, din curiozitate, si nu stiu cum se face dar am ales singura carte neinregistrata din librarie, motiv pentru care nu am putut sa o cumpar-ci doar sa o fur, dar ma omoara vecinu’ Gabriel daca afla).

Nu stiu exact (pentru ca nu am citit-o) daca este vorba de o capodopera dar nu-mi pot opri, in acest moment, imaginatia infinitezimal exaltata. Oare ce urmeaza?

Feng Shui gestaltist? Analiza tranzactional-chiropractica? Osteopatie de cuplu si de familie? Atingerea psihanalitica? Aromaterapie experientiala? Acupunctura non-directiva?

In 2008 nu am fost suficient de inspirat astfel incat sa rog o banca plina de compasiune sa ma imprumute pentru 30 de ani si sa cumpar si eu, acolo, un mic adapost. Am repetat aceeasi greseala in 2009, in plina bula imobiliara (pe cale de a se sparge) dovedind, inca o data, ca sunt incapabil sa invat din propriile greseli. Astfel am ratat sansa de a locui, acum, intr-o casa care sa coste de trei ori mai putin decat in momentul cumpararii dar pentru care eu sa platesc de trei ori mai mult, in urmatoarele decenii.

In cele din urma am reusit sa devin proprietar, dupa ce preturile la imobiliare s-au prabusit, trezindu-ma liber de datorii (nu a fost nevoie de imprumut) si, in acelasi timp, constient de conditia mea ciudata, daca ma uit putin in jur.

In sfarsit, reusind sa trec peste amaraciunea de a rata experienta captivitatii (in manutele delicate ale unei banci), gratie si mai multor ore de psihoterapie, varianta clasica (adica placebo), contemplu acum o hartie colorata (genul meu!) in rosu,galben si albastru, cu stelute, trimisa de Primaria Sectorului 5, Directia Impozite si Taxe Locale, prin care sunt rugat sa efectuez plata impozitelor locale aferente anului 2013.

Ah, mintenas! Unde trebuie sa merg? (stiu din experienta anterioara dar acum, din motive stilistice, pretind contrariul). „La una din unitatile CEC de pe raza municipiului Bucuresti”. Multumesc! Hmm, ce unitate sa aleg? Una mai apropiata sau una mai indepartata? (intrebare doar pentru cei care nu sunt constienti de valoarea logicii in viata de zi cu zi)

Ma decid cu greu sa merg la cea mai apropiata unitate CEC. Ma asez la ghiseu cu o umbra de nostalgie intr-o retea neuronala pe cale de a se atrofia. In fata mea, o doamna, avand in mana o hartie asemanatoare cu a mea. Functionara de la ghiseu, foarte draguta, ii explica, pe un ton calm, ca respectiva hartie nu foloseste la nimic si trebuie sa mearga la Directia de Impozite si Taxe Locale sa solicite o recalculare, deoarece impozitele au fost majorate.

Marean, c’est encore toi?

Asa este, guvernul a dispus majorarea impozitelor si taxelor locale dar Primaria Sectorului 5, care locuieste, evident, intr-o alta tara, nu a aflat asta si a tiparit sute de mii de scrisori cu sume gresite.

Doamna se retrage plina de intelepciune ad-hoc dobandita si eu inaintez, zambindu-i complice functionarei. Dansa imi raspunde cu ajutorul neuronilor oglinda si o salut din mers, promitand ca voi reveni.

To cut a long story short, am rezolvat problema in cele din urma, gratie unei calatorii initiatice la respectiva adresa (unde, spre uimirea mea aproape metafizica, din nou nu era nicio coada-stiu si de ce, dar pastrez ideea pentru un alt articol).

Da, se poate plati cu cardul insa numai la sediul respectivei institutii. Inca nu s-a descoperit, in sectorul 5, plata online (cum ar veni, cum stau eu, acum, la soare, cu un simplu click sa economisesc timp pretios din viata mea). Dar totul e bine cand se termina cu bine.

2013, Bucuresti, Romania. Un pic, si Vanghelie. Care este, dainuie si ne lumineaza vietile.