Arhiva luna 06, 2013

divortul ca predispozitie genetica

18 06 2013

Nu peste mult timp, in Romania, se vor intampla multe lucruri bune. Nu vor mai exista, pe strazi, caini vagabonzi care sa muste adulti  si copii purtatori de karma negativa. De la Brasov la Cluj se va putea circula pe autostrada. Nu vor mai pleca medici in strainatate, la fiecare cinci ore, ci se vor intoarce. Gigi Becali va fi iesit din viata publica si se va ocupa, din nou, de oi, fructificandu-si talentul nativ.

Iar la facultatile de psihologie se va preda o disciplina pe nume GENETICA COMPORTAMENTALA.

Putinii studentii care vor audia acest curs vor afla, stupefiati, ca exista o heritabilitate a divortului. Cum asa? (te intrebi tu acum) Nu, in sensul propus de teoriile invatarii sociale ci in altul, pe care te ajut imediat sa il intelegi.

Imagineaza-ti ca ai un frate geaman de care ai fost despartit la nastere. Nu mai stii nimic de el (dar eu stiu, pentru ca va supraveghez pe amandoi prin intermediul unui satelit nord-coreean) Aveti vieti complet diferite, la sute sau mii de kilometri distanta.

Iar acest frate, la un moment dat, divorteaza. Care crezi ca este riscul tau de a divorta? Observa, te rog, ca nu intreb nimic despre calitatea relatiei tale maritale, despre frecventa cu care ii faci mici surprize (femeile adora asta, am tot auzit din surse lipsite de credibilitate) sotiei tale, despre problemele voastre sexuale (in sensul de orgasme interminabile), despre interesele voastre comune sau minorele incompatibilitati care va fac sa discutati toata noaptea (fara nici un rezultat, desigur)

Intrebarea mea este simpla: daca el a divortat, ce risc exista pentru tine sa divortezi? Nu te grabi sa spui ceva de genul „Nici un risc, suntem oameni complet diferiti”  pentru ca te vei insela. Mai gandeste-te! Nu sunteti chiar atat de diferiti ba, la o adica, aveti in comun 100% din gene (fiind gemeni identici) Te gandesti, da? (te aud cu senzorii mei dintr-un univers paralel, spiritual, esoteric si magic) Bun, acum sa confruntam raspunsul tau cu datele furnizate de genetica comportamentala:

Daca fratele tau geaman identic divorteaza riscul tau de a face exact acelasi lucru este de 45%.

http://www.jstor.org/discover/10.2307/40062810?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21102125284563

 

PS 1In cazul in care nu te-a invatat nimeni sa intelegi (sa citesti) riscurile: 45% este un risc urias. Pentru comparatie, riscul de a trai un episod depresiv major, candva de-a lungul vietii este de 16% (daca traiesti in Statele Unite) si reprezinta un risc mare. Si inca: daca nu ai fumat niciodata, riscul de a dezvolta un cancer la plamani este de 0,5% (ce, credeai ca daca nu fumezi scapi? Hihi!)

PS 2 Daca esti cuminte iti spun in curand si care este heritabilitatea alcoolismului.

de ce unii oameni (sau sobolani) mananca desi nu le este foame

18 06 2013

Sobolanii! Iti plac? (in special cand unul traverseaza civilizat, prin fata ta) Sau mai bine hamsterii? (acelasi ordin dar alta familie) Cumva ai acasa o hamsterita tafnoasa pe care inca nu ai reusit sa o imblanzesti? (Shakespeare revisited…by rodentia) Indiferent de raspunsuri, trebuie sa stii un lucru: psihologilor le plac rozatoarele. Chiar foarte mult. Ne ajuta sa aflam cateva lucruri interesante despre oameni. Nu imediat, desigur. Dar orienteaza cercetarea.

Cam asa au gandit Berridge si Valenstein. Ei au aflat de la sobolani de ce tu ai un job pe care il urasti (sunt un pic dramatic: de fapt nu te satisface foarte tare), de ce iti petreci acolo 8-10 ore si de ce, in ciuda acestor mici inconveniente, vrei sa promovezi in interiorul corporatiei care te deprima. Au fost sobolanii capabili sa transmita acest tip exceptional de cunoastere? Ei bine, poate prezint putin romantat lucrurile. Sobolanii nu au facut asta: ei doar s-au sacrificat (vezi ce frumos resemnific realitatea?)

Cei doi cercetatori au verificat  o teorie tulburatoare, bazata pe descoperirile din neurostiinte, anume ca mecanismele neurale care controleaza placerea sunt separate de mecanismele care controleaza dorinta. Sigur ca ele sunt interconectate dar sunt si partial disociabile. Cu alte cuvinte, poti dori ceva fara sa-ti placa si poate sa-ti placa ceva fara sa-l doresti.

Insa de ce sa faci in mod perseverent lucruri care nu-ti plac, te enerveaza, te chinuie sau te epuizeaza? Pare irational! (doar economistii de moda veche mai cred ca suntem agenti rationali atunci cand alegem ceva) Invers, cum adica sa-ti placa ceva, sa fii incantat de ceva, sa fii capabil sa savurezi ceva minute sau ore in sir (sex tantric?) dar sa nu-l doresti? Ceva nu se leaga. Intelegi dilema cercetatorilor? De aceea au apelat la sobolani! (inca nu este voie cu oameni dar cine stie ce ne rezerva viitorul)

Este nevoie si de o doza oarecare de sadism pentru a face astfel de cercetari (iubitorii de animale ar putea fi ultragiati). Ce s-a intamplat? Se stie ca hipotalamusul lateral se conecteaza direct la nucleus accumbens, o componenta esentiala a sistemului dopaminergic din creier (intr-un limbaj mai accesibil sistemul dorintei, si, pe scurt, „dorinta” sau „atractia”). Si ce au facut brutele? Au stimulat electric hipotalamusul lateral astfel incat simpaticele rozatoare (rude apropiate de cele care traiesc in vecinatatea casei tale) au fost obligate sa-si doreasca hrana, sa o caute si, evident, sa o manance.

Adica sobolanilor nu le era foame dar erau stimulati, prin intermediul firelor care le intrasera in cap, sa se comporte ca si cum le-ar fi foame? Exact! Cand sistemul dorintei este activat ghici ce se intampla si cu tine? Iti doresti chestii! Sobolanii fiind fiinte mai simple, nu-si doreau genti de 1.000 de euro sau vacante pe insule exotice. Ei doreau sa manance. Si ce faceau? Mancau, evident. Dar nu le era foame! Mai mult decat atat, pe masura ce inghiteau hrana de care nu aveau nevoie, resimteau o aversiune puternica fata de mancare (normal, nu?). Dar nu se opreau! (deoarece erau controlati, prin intermediul curentului electric, de cercetatorii lipsiti de suflet imaterial, nemuritor si divin) Erau motivati (electric) sa-si doreasca hrana si sa o consume fara sa le faca placere! Tu observi unele mici analogii, in acest punct, cu viata oamenilor? (poate chiar a ta)

Placerea si dorinta ruleaza pe circuite separate din creier. Mult timp nu s-a stiut asta (dorinta si placerea erau fuzionate in notiunea de „recompensa”). Eu inca nu mi-am revenit complet din impactul intelegerii ca in capul meu (si al tau, de asemenea) circuitul dopaminergic (dorinta) este separat de cel al opioidelor (placerea). Nu din impactul propriu-zis acestei descopeririri ci din ceea ce sta in spatele ei.

Si ce ar putea fi in spate? Iti spun dar nu vei putea intelege (sau accepta) daca nu ai o gandire evolutionista (si acesta ar putea fi un prim pas catre psihologia evolutionista). In „spate” (in trecut) se afla milioane de ani de evolutie naturala. Genele „vor” sa se propage si pentru acest scop sunt in stare sa „faca” orice. Literalmente orice! (ghilimelele indica faptul ca ma exprim metaforic: genele sunt bucati inerte de informatii)

Si ce-au facut, ticaloasele? Printre altele, au separat placerea de dorinta. De ce? Deoarece nu sunt interesate de placere! Sau sunt interesate doar in masura in care placerea este stimulativa, adica te face sa vrei sa o simti din nou. Altfel, evolutiei nu-i pasa daca esti fericit sau nu! (daca experimentezi sau nu placerea) Genele „vor” doar sa mearga mai departe, adica interesul lor este ca tu sa vrei sa traiesti inca o zi (si sa te reproduci, dar asta e o alta discutie-vezi articole anterioare).

Daca as fi o colectie de gene din interiorul tau as zice asa: „Scopul meu este ca tu (omul) sa supravietuiesti suficient de mult timp pentru a avea copii si a-i creste pana ajung si ei la maturitate sexuala. E tot ce vreau de la tine. Restul, daca iti place sau nu cum traiesti, daca esti fericit sau nu, …well, it’s not my f*****g business!

Era nevoie de o vrajitorie (pot sa spun o pacaleala zdravana?). Si a fost gasita! (sa mai spuna cineva ca intamplarea nu genereza creativitate) Trecutul nostru evolutiv (circuitele neurale prezente) ne face sa credem ca ceea ce facem in fiecare zi are sens deoarece, la un moment dat, vom fi fericiti (sau ne vom simti mai bine decat astazi). Si ce facem? Oh, o multime de lucruri! Suntem motivati sa actionam. Ne dorim sa actionam. Ne miscam fundurile. Adesea luptam, uneori feroce (ce crezi ca este un examen de admitere sau un interviu pentru o pozitie dezirabila?) Inaintam, pas cu pas, spre starea asteptata de fericire (dorinta este anticiparea placerii). Dar fericirea aceea nu va veni niciodata (sau, venind, va fi efemera) si, intr-o zi, vom muri. Sfarsitul povestii. Vreau sa spun, sfarsitul povestii doar pentru noi. Genele ne saluta din mers (ele merg mai departe, prin copiii nostri).

Era necesar ca evolutia sa ne pacaleasca sa facem lucruri care sa-i serveasca scopurile. Lucrul acesta nu era posibil fara separarea dorintei de placere. Voila! Ideea de fericire (nu intru acum intr-o discutie sofisticata despre nivelurile fericirii: placere, satisfactie, implinire) exista pentru a ne motiva sa traim inca o zi. Nu trebuie sa fie adevarata. Si nici nu este!

Poate aceasta nu este o veste prea buna asa ca te las sa o asimilezi (sau, daca esti foarte motivat, hi hi!, sa lupti cu ea si sa o respingi). Pentru mine, de cand am inteles lucrul acesta (si alte cateva, pe care le impartasesc, aici, cu tine) viata a luat o cu totul alta intorsatura. Poate si pentru tine, intr-o zi. Ce sa-ti urez? Enjoy!

Berridge KC, Valenstein ES. What psychological process mediates feeding evoked by electrical stimulation of the lateral hypothalamus? Behavioral Neuroscience, 1991 Feb;105(1):3–14

sex cu minore, intr-o lume dreapta

15 06 2013

Spre marea mea surprindere  incep sa cred din nou in legea karmei. Scepticismul de care m-am contaminat lecturand, cu o anume lacomie, tot felul de carti si articole stiintifice, pare a se fi evaporat dupa ziua de ieri. Dar ce s-a intamplat ieri asa de special?

Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei l-a condamnat pe Gregorian Bivolaru, yoghinul cu o aura iubitoare (sau doar pulsionala) extinsa mult dincolo de marginile Universului cunoscut, la sase ani de inchisoare. Cu executare sau, ca sa ma exprim intr-un mod mai familiar ilustrului iluminat inzestrat cu puteri paranormale (ca-n povesti), cu integrare in penitenciar.

Daca nici asta nu e o exemplificare (spirituala) a legii Karmei atunci nimic nu e! Grig, asa cum il striga apropiatii (sau entitatile elevate din lumile paralele) concureaza cu sanse serioase, in opinia mea, la titlul de campion al manipularii in numele unor idealuri spirituale si nu m-ar mira sa primeasca, post-mortem (in after-life), o recunoastere a resurselor exceptionale in directia psiho- si sociopatiei.

Fiind prelucrat (telepatic) de Leon Festinger (un psiholog social cu frecvente joase de vibratie) in privinta disonantei cognitive si a modului in care reactioneaza membrii unui cult, atunci cand asteptarile lor sunt dezamagite, nu m-ar mira sa aud sau, mai bine zis, sa vad noi spirale esoterice, alcatuite din tineri si seniori, deopotriva, iesiti temporar din starea de extaz tantric, spirale menite sa redreseze (in lumile paralele) statusul maestrului dupa aceasta lovitura juridica, atent orchestrata de fortele intunecate ale Universului si, probabil, de francmasonii atat de dragi ideatiei paranoide.

In ceea ce-l priveste pe judecatorul Ionut Matei, presedintele completului de judecata de la ICCJ, destinatar al unei scrisori de amenintare , scuze, o scrisoare plina de compasiune, insotita de unele recomandari spirituale (poate si de transmutare a energiei sexuale in forme superioare de interpretare a normei juridice, nu ne-a spus), nu pot decat sa ma rog pentru el si pentru urmasii lui, probabil pana la a saptea generatie de iPhone-uri.

PS Acest articol este si un omagiu adus lui Grig, yoghinul self-made atat de putin inteles in propria lui tara, consumator ocazional de urina si adorator al labiilor de diverse marimi. Am avut sansa (karmica, desigur) de a-l cunoaste candva, in tineretea mea. Mi-a acordat si un interviu dar, neatent cum sunt, am ratacit reportofonul pe care acum l-as fi putut scoate la licitatie, pe eBay. Ramane doar intalnirea memorabila cu tulburarea mentala pe cale de a inflori, cum s-a si intamplat, cativa ani mai tarziu. Conform vointei lui Shiva, desigur. Putin, si a lui Kali.

despre unele forme de inaltime

12 06 2013

Am republicat, in ultimul timp, cateva articole aparute pe sit in 2010 (si sterse ulterior, tot de mine, din dorinta de a sublinia caracterul efemer al tuturor lucrurilor) Cu aceasta ocazie mi se pare potrivit (pentru vizitatorii mai noi) sa spun cateva lucruri compromitatoare despre omul care a avut ideea acestui sit, care l-a construit si are grija sa functioneze.

Este un malac de aproximativ 2 metri pe nume Sorin Abagiu. Mi-a propus, in decembrie 2009, sa scriu pe un blog pe care se angaja sa il realizeze din punct de vedere tehnic. Nu eram un fan al Internetului, pe vremea aceea (ca sa-ti faci o idee: aveam o adresa de xnet pe care o consultam o data pe saptamana sau chiar mai rar. Nu aveam nici cont de Facebook (nici nu exista, hihi!) si, spre rusinea mea, nu am nici acum) Iti imaginezi, cred, entuziasmul meu.

Cu toate acestea, probabil din cauza undelor transmise telepatic de geronto-prietenul meu Mos Craciun, am acceptat propunerea si o luna mai tarziu publicam primul articol (deoarece domnul mentionat si-a sacrificat vacanta) Au trecut mai bine de trei ani si public in continuare.

Nici Sorin nu a stat degeaba. A terminat, intre timp, facultatea de psihologie si finalizeaza acum o formare in psihoterapie. A construit o multime de alte situri/bloguri fara sa fie recompensat financiar, situatie care indica in mod clar ca nu este normal la cap (sau ca este platit de CIA)

Ah, am spus cumva ca e un tip foarte inteligent? Cu toate aceste date dezvaluite, daca esti femeie si te gandesti ca ar fi o idee grozava sa realizezi un joint-venture cu astfel de gene („inalte, inteligente, harnice si altruiste”), te inteleg pe deplin. Sorin are deja doua odrasle, un tanar adult si un puradel, si pare in plenitudinea fortelor, fiind depasit doar de exercitiile fizice pe care, animat de compasiune budista si sadism european, le realizez la grupurile mele.

Nu o sa te incurci in atata lucru. Totusi, in opinia mea, pentru a fi acceptata este necesar sa ai un profil asemanator. Contrariile, ne invata psihologia sociala, nu se atrag. Este nevoie de similaritate (sunt inca uimit sa cunosc oameni care viseaza la parteneri ideali, mult peste statusul lor)

Imi dau seama cat risc publicand acest articol si tu vei sti, daca de maine nu vor mai aparea texte noi, ca m-a luat gura pe dinainte desi, culmea, am un scor mic la impulsivitate in genul acesta de contexte (sprijin teoria lui Walter Mischel si nu cred in consistenta personalitatii indiferent de situatii) Dar traversez o perioada foarta proasta, in care simt nevoia sa combin recunostinta cu surpriza. Prin urmare:

Multumesc, Sorin!

PS For the record: ziua lui este pe 3 august.

…which suggests that many of our labors in chilrearing are simply irrelevant…

11 06 2013

Editura Humanitas imi face concurenta (vezi celalalt site, Biblioteca Scolii de Psihologie) dar nu are nicio sansa. Am trecut astazi pe la (libraria) Kretzulescu si am fost pe punctul unui atac de panica vazand, pe raftul cu Noutati,o lucrare a lui Martin Seligman. Nou-nouta, intr-adevar (probabil a fost lansata la Bookfest dar eu am lipsit)

Seligman este un scriitoras american si un cercetator de doi bani ajuns, nu se stie cum, presedintele APA (Asociatia Psihologilor Americani). Mai mult, este si parintele fondator al psihologiei pozitive,  o fantezie a psihologiei (americane) conform careia oamenii pot avea vieti satisfacatoare si pline de sens.

Lucrarea lui Martin(ica) se numeste, in traducere, Ce putem si ce nu putem schimba si o recomand tuturor psihoterapeutilor si, cu titlu de urgenta, tinerilor care doresc sa se formeze in psihoterapie. Mai recomand lectura ei cu un borcan de dulceata in preajma.

Multumesc, Humanitas, pentru acest dar!

2013, in Romania. O clipa, sa ma uit si la editia pe care o am: 2007, Vintage Books, dupa un hardcover Alfred Knopf din 1993.

Let’s do the math together!  Ai obtinut si tu tot 20 de ani? Psihologia in Romania respectiv in Statele Unite. Mama lor de americani inculti.

PS Pentru vizitatorii mai noi ai blogului: acest articol trebuie citit intr-o anumita cheie. Am incredere in voi!