Arhiva luna 08, 2012

“da”, “nu”, dar mai ales “si”

14 08 2012

Un tanar sociolog, intr-un text deja controversat, publicat recent, identifica nu doar falia dintre milioane de romani si alte milioane de romani, probabil cei cu DA respectiv NU/absenti la referendum, cunoscuta de-acum, ci si continutul acestor categorii. In timp ce in prima ii asaza pe bugetari si pensionari, cu exceptii, desigur, in a doua ii plaseaza pe intelectuali, pe oamenii de afaceri, pe micii patroni si pe corporatisti.

Cum ar veni, „solidaristii” (observa ghilimelele!) si „reformistii” capitalisti si pro-europeni. Desi nu sunt convins ca lucrurile stau exact asa (simplificarile sunt intotdeauna atragatoare) si fara a te intreba in ce tabara te afli, asta in cazul in care stii ce se intampla in tara ta, ma intreb, la randul meu: oare, pe langa lucrurile evidente care ii despart pe acesti oameni, ce anume ii apropie?

Dincolo de pasiuni politice si de viziuni ale realitatii mai mult sau mai putin informate (sau distorsionate), oare ce isi doresc, in esenta? Cu ce sperante ii investesc pe musafirii gradinii zoologice? Si daca aceste sperante, dupa ce le separam de simpatii politice si orgolii, sunt identice, cum de sunt atat de greu de concretizat?

P.s. Astazi Curtea Constitutionala se reuneste din nou insa nu stim cum anume vor discuta intre ei, in spatele usilor inchise, si nu ne putem baza nici pe robotul Curiosity,aflat, deocamdata, pe Marte. Iti vine sa crezi? Noi inca nu stim cati cetateni cu drept de vot sunt in Romania iar altii trimit masinarii inteligente pe Marte.

misterioasele liste electorale

13 08 2012

De-a lungul timpului, in Universitate fiind, am cunoscut o serie de oameni de o calitate foarte buna, atat din punct de vedere uman cat si stiintific. Unul dintre ei, dupa o (prea) lunga tacere, a publicat astazi, pe contributors.ro, un articol clarificator pe tema cetatenilor cu drept de vot care refuza sa dispara pentru a se putea valida referendumul (poveste de care, nu-i asa, am inceput cu totii sa ne plictisim, mai putin procurorii de la Parchetul General).

Marian Preda este decanul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din Universitatea Bucuresti. Nu este doctor in drept. Tocmai de aceea stie ce spune atunci cand se refera la analize demografice.

Leonard (cel caruia nu-i place la azil)

13 08 2012

Concertul lui Leonard Cohen, in Romania (da, mosulica!). Vrei sa mergi, tare mult vrei sa mergi. Dar El nu vrea. Nici prietenele tale nu vor. Incredibil, ce s-a intamplat cu acesti oameni, s-au reorientat catre Madonna (o alta mamaie) si Placebo? (nici un apropo, este o trupa de rock alternativ, au fost recent la Bucuresti). Dar asta nu e problema ta. Problema ta e ce vei face in conditiile in care nicio persoana apropiata nu doreste sa-l vada pe Lenny.

Si nu poti nega inceputul de dezamagire pe care-l simti cand te gandesti la refuzul categoric al partenerului tau („daca scrie poezii frumoase le pot citi acasa, nu e nevoie sa ma calc pe picioare cu un grup compact de babalaci, in Piata Constitutiei”). Evident ca nu stie ce pierde dar nu ai ce sa-i faci! Ba da, ai vrea sa-i spui ca ar putea merge de dragul tau, pentru a te insoti intr-o experienta pe care o gasesti minunata (ai fost la precedentele 2 concerte si nu ai regretat nicio secunda).

Dar nu-i spui asta pentru ca…pentru ca trebuie sa si-o spuna singur, nu? Si daca are altceva mai bun de facut pe 22 septembrie („ce naiba ar putea fi mai interesant?”) atunci o va face. E un tip care pretuieste libertatea. Si isi asuma riscuri de dragul libertatii. In acest caz isi asuma riscul ca tu sa te simti dezamagita. Poate chiar furioasa, cine stie! Se pare ca poate trai cu asta. Si nu se teme de pierdere, mama lui de purtator de corp cavernos!

Bine, bine, dar tu ce faci? Daca niciunul dintre oamenii apropiati nu este interesat de concertul lui Leonard Cohen tu vei sta acasa? (ca o proasta, sublinierea mea) Sau esti si tu o iubitoare a libertatii? Vei indrazni sa mergi singura? Vei lua aceasta decizie? Vei profita de aceasta sansa nu doar pentru a te bucura de arta evreului canadian in varsta de aproape 80 de ani (ce mananca nenea asta la micul dejun?) ci si pentru a-ti demonstra ca nu esti captiva intr-o relatie de cuplu?

Evident ca acesta e doar un exemplu, si inca unul fictiv. Sunt convins ca Ele vor fi insotite de Ei la intalnirea cu cel care ne-a explicat cum vine treaba cu cutia de mirodenii a planetei (volumul de versuri care l-a facut faimos). Insa cuplurile in care libertatea nu a fost asumata nu sunt putine. De ce nu este asumata? Hmm, asta e o intrebare de student la psihologie aflat inca in asteptarea aparitei caracteristicilor sexuale secundare. Din frica!

Oamenii refuza asumarea libertatii pentru ca se tem de responsabilitate!

Hai sa ne gandim: mergi singura la Leonard Cohen (care este si calugar budist din 1996, stiai?). Ce se va intampla? Ai nevoie sa-l asculti pe acest unchias (o spun cu simpatie, sper ca ti-ai dat seama) si iti asumi responsabilitatea pentru nevoia ta. Te duci, desi ai invitat mai multe persoane (te-ai oferit chiar sa le platesti biletul) si ai fost refuzata. Ce poate fi rau aici? Si, mai ales, ce motive ar avea El sa se supere? Dimpotriva, daca e un barbat echilibrat va aprecia solutia aleasa de tine! Cine si-ar dori o partenera (sotie) dependenta? Dominata de dorintele sotului?

Suntem in 2012. Si rolurile de gen (atentie, termeni periculosi) s-au mai schimbat pe ici, pe acolo! (oare?) Oamenii au evoluat din punct de vedere psihologic. Sunt mai liberi si mai responsabili (din pacate inca nu a inventat nimeni o modalitate prin care responsabilitatea sa fie scoasa din acest pachet dar mai asteptam!). Sunt mai constienti de datoria pe care o au fata de nevoile lor in conditiile unei vieti in care clipele le sunt numarate. Si au mai multa integritate (adica sunt persoane intregi), actionand in acord cu nevoile, dorintele, sentimentele si valorile lor.

Tu esti o astfel de persoana. Ai descoperit libertatea si o exerciti. Felicitari!

P.s. Nu, eu nu vin la concertul lu’ tataie. Hallelujah!

fiecare cu adevarul lui (moral)

12 08 2012

Am scris, in ultimul timp, o serie de articole despre valori, standarde morale si dileme etice cu speranta secreta ca te vei gandi la ele, le vei discuta cu cineva apropiat (partenerul de cuplu, prieteni, the milkman) si vei ajunge, inevitabil, sa te iei la bataie. Vai, vai, ce fantezii am si eu, sa intri intr-un conflict cu celalalt, asta am vrut sa spun!

Cum discutiile in contradictoriu pe teme morale rareori ajung intr-o zona de mijloc, acceptabila pentru ambele parti (sa ne uitam doar la cei care il iubesc respectiv il urasc pe Traian, presedintele care a inlocuit interviurile de la Cotroceni cu cele de la volanul Daciei (im)personale, cu trei numere de inmatriculare) am motive sa cred ca, pentru a ingropa securea razboiului, mai ales daca imparti asternuturile cu interlocutorul tau, ai spune ceva de genul: „Fiecare cu valorile lui!”

Cu alte cuvinte, nu exista standarde morale obiective si nu exista valori morale superioare in mod obiectiv altora. Fiecare om, in functie si de educatia pe care a primit-o dar si de epoca istorica in care traieste, isi formeaza, fie si inconstient, un sistem de valori si sistemul lui de valori nu este mai bun (sau mai rau) decat sistemele altor oameni. Prin urmare, oamenii au dreptul la propriile optiuni valorice si nu exista temeiuri pentru a judeca aceste optiuni ca fiind de o calitate mai buna sau mai proasta.

Eu cred ca este bine sa omori un adolescent care nu a gresit cu nimic (dar va deveni un dictator de talia lui Adolf Hitler), tu crezi ca o asemenea actiune este profund gresita si cu asta, basta! Discutia se opreste aici. Valoarea mea nu este mai buna decat a ta. De ce? Deoarece judecatile morale sunt relative! Ele sunt exprimate de indivizi particulari, cu istorii diferite de viata, cu simpatii si antipatii personale, apartinand, uneori, unor culturi diferite. Pe ce baza ar putea stabili cineva ca valorile individualismului si independentei din societatile oocidentale sunt superioare valorilor mai colective si mai centrate pe cooperare din tarile asiatice?

Spune-mi, ti-am patruns bine gandul? Este judecata etica, in ultima instanta, o evaluare venita din mintea unui individ, sau a mai multora, fara o corespondenta precisa cu un fapt obiectiv? Sunt deciziile morale mereu interpretabile? Pot fi ele privite din mai multe puncte de vedere, egale? Are alegerea mea morala („este gresit sa ucizi animale pentru a le manca”) o greutate egala cu alegerea ta („este corect din punct de vedere moral sa cresti animale in ferme pentru a le omori si a le manca”), situatie in care nimeni nu are un motiv in plus pentru a-i atrage atentia celuilalt si a-l determina sa renunte la practica lui?

Moralitatea fiind ceva relativ, intotdeauna, nu ar fi mai intelept sa ne toleram reciproc sistemele de valori? (de exemplu, mergand la restaurant, tu sa comanzi un piept de pui, eu niste salate imbietoare si sa ne vedem fiecare de farfuria noastra?

Poate ca da. Dar hai sa reflectam putin: faptul ca nazistii au omorat, in Holocaust, 6 milioane de evrei, este, dupa parerea ta, un lucru corect sau gresit? Imi imaginez despre tine (refuz sa cred ca ai putea fi o altfel de persoana) ca ai raspuns cum raspund si eu: un lucru gresit, profund gresit. Toti oamenii pe care ii cunosc eu ar raspunde la fel, si nu pentru ca sunt evrei (desi unii sunt), adica pentru ca sunt biasati, ci pentru ca, in sistemul lor de valori, o astfel de fapta este gresita.

Insa noi tocmai am stabilit despre moralitate ca este relativa si ca oamenii sunt liberi sa opereze cu orice sisteme de valori morale, acesta fiind un lucru ok (care nu trebuie condamnat ci tolerat). Hai sa presupunem, de dragul analizei, ca vecina ta este nazista (da, tanti aceea pe care o vezi tragand de sacose, cand vine de la piata, si care nu are niciodata intarzieri la plata intretinerii). Ea spune: „Evreii sunt niste fiinte inferioare. In plus, l-au omorat pe Iisus Christos. Evreii trebuie eliminati de pe fata pamantului. Acum nu este posibil, deoarece conduc finantele mondiale, dar va veni si vremea lor. Iar tu, vecinule, nu-mi spune ca gresesc. De ce ar fi credinta mea gresita si a ta corecta? Valorile noastre au aceeasi greutate. Hai sa incheiem aici aceasta discutie!”

Iti reamintesc, tocmai am stabilit ca valorile morale sunt relative si nu exista judecati morale mai bune decat altele. Totusi, daca te uiti la afirmatiile precedente (ale doamnei cu svastica tatuata mai jos de buric), nu ai sentimentul foarte intens ca ar putea exista, totusi, unele judecati morale mai bune decat altele? Altfel spus, indiferent de cultura de care un om apartine si de timpul istoric in care se intampla sa traiasca, a crede despre evrei ca sunt fiinte inferioare care trebuie exterminate este intotdeauna ceva gresit.

Fireste ca unii oameni vor crede lucrul acesta dar de aici nu rezulta ca cea mai buna atitudine pe care o putem avea este de a inchide ochii cu toleranta si a nu incerca sa le aratam ca gresesc, cu atat mai putin inseamna a le ignora actiunile prin care incearca sa-si materializeze credintele (de pilda prin infiintarea unor partide neo-naziste). In acelasi fel, daca violarea femeilor este un lucru intotdeauna gresit, suntem obligati din punct de vedere moral sa-i pedepsim pe cei care fac asta si sa le transmitem foarte clar copiilor, prin diversele practici educationale, ca asemena fapte sunt inacceptabile.

Si acum, daca a ucide evrei sau a viola femei este un lucru gresit in orice fel de epoca istorica, in orice cultura, in orice loc de pe acest pamant, cum sper din tot sufletul ca ai consimtit urmand rationamentul de mai sus:

Moralitatea este sau nu ceva relativ?

Si daca exista macar unele standarde morale care depasesc perioada istorica si cultura unui grup sau popor, care sunt acestea? Care sunt acele judecati morale superioare altora? Si cum stii daca judecatile morale cu care operezi tu intra in prima sau in a doua categorie? Te rog, nu-mi spune ca stii care sunt deoarece „simti”! (cititorii mei au IQ-uri peste medie si de-abia tin pasul cu ei)

P.s. Am evitat orice fel de referiri academice la subiectivisti, relativisti, non-realisti sau non-cognitivisti (jargon de specialitate). In cazul in care apreciezi asta, pozitia ta este a unui relativist moral? (hi hi)

datorii si creante (contabilitate divina)

11 08 2012

Astazi fiica-mea a comis-o. Harst! (aceasta a fost consecinta, eu fiind cunoscut pentru reflexele mele ultarapide) Da, am lovit-o, dar sa nu crezi ca nu i-am oferit explicatii: „Draga mea”, i-am spus eu odraslei (e un exemplu fictiv, nu am o fetita de 5 ani), „eu sunt instrumentul lui Dumnezeu. Tu ai o karma grea, dintr-o viata anterioara, si aceste lovituri pe care ti le administrez, care imi sunt inspirate de Domnul nostru la care si tu te rogi, inainte de culcare, te ajuta sa te purifici.”

Ce zici, prodecez bine? Eu chiar cred ca odorul are o karma dificila, dintr-o viata anterioara (apare limpede pe astrograma), si, pentru a nu se confrunta cu evenimente neplacute, cand va fi mai mare, „accidente”, cum ar zice unii ignoranti din punct de vedere spiritual (dar care se cred destepti), mi se pare mai intelept sa se elibereze de ea acum. Eu nu vreau sa o bat, nu sunt o bruta si nici un impulsiv, dar o lovesc pentru binele ei. Peste un timp, spiritul ei, care intelege ratiunea superioara a loviturilor mele, imi va multumi, sunt convins de asta. Deja, la cate bataie a mancat pana acum, cred ca a compensat cel putin jumatate din karma cea rea (Marte retrograd in casa a saptea imi spune ca a fost o persoana violenta in relatia de cuplu, intr-una din vietile anterioare).

Mi-e necaz, totusi,pe unul din prietenii mei, un tip pe care il admir dar care nu va ajunge in Paradis, fiind ateu, care mi-a zis candva, si nu pot sa-mi scot asta din cap, ca ar fi de acord cu ideea ca Dumnezeu isi doreste ca noi sa evoluam dar nu poate pricepe de ce este nevoie sa ne chinuie si sa ne trimita tot felul de suferinte („accidentele”), adica, pe scurt, sa ne faca rau. M-a pus un pic pe ganduri si uneori ma roade aceasta idee. Totusi, increderea mea in Dumnezeu este deplina: „Doamne, tu stii mai bine, cine sunt eu sa-ti contest vointa?”

Insa nenorocitul de gand revine din cand in cand. In fond, daca Dumnezeu face pe cineva sa sufere, deoarece a gresit si vrea sa-l invete ceva, nu ar putea gasi o formula mai blanda? Mai inteligenta? Mai umana? (ptiu!) Si, atunci cand Dumnezeu trimite suferinta asupra cuiva, mai putem spune ca respecta drepturile omului?

Nu le respecta, normal, dar Dumnezeu este deasupra drepturilor omului, acesta este raspunsul corect. Daca Dumnezeu face pe cineva sa sufere El o face cu un sens, actiunea respectiva face parte dintr-un plan mai larg pe care mintea omeneasca nu-l poate patrunde (de exemplu, desi eu sunt un pacifist, o persoana nonviolenta, un fel de verisor al lui Albert Schweitzer, Dumnezeu se foloseste de mana mea pentru a diminua karma putreda a lu’ fie-mea).

Sunt sigur ca tu, draga cititorule, cu mintea ta limitata de animal rational, nu poti intelege aceste taine, dupa cum nici eu nu le inteleg pana la capat. Si, purtat de asa-zisa ta logica de maimuta fara par (vezi Desmond Morris), ai fi inclinat sa spui ca explicatiile mele sunt doar niste rationalizari ridicole, de care ar rade si curcile daca ar avea putin mai multa minte (si muschi zigomatici). Dar eu stiu ca sunt adevarate pentru ca le simt adevarate, in sufletul meu. Si mai stiu ca fata mea este pe maini bune, mai ales daca va continua sa-si spuna rugaciunile si sa inteleaga ca Dumnezeu o iubeste si nu vrea moartea pacatosului ci indreptarea lui.

Eu sunt doar un umil instrument in mainile Lui si nu-mi permit sa-L judec. Nu am aroganta oamenilor de stiinta sau, mai nou, a zanaticilor indoctrinati cu gandire critica. Acolo unde Dumnezeu bate creste frumos si apare mult rod. Nu-mi spune ca acestea sunt halucinatii sau mecanisme primitive de aparare. Tu nu stii ce simt eu. Iar eu simt ca Dumnezeu exista. Exista si actioneaza prin oameni. Si vrea sa-i faca mai buni.

Ia stai! Pfiii, asta mica mi-a varsat berea (sticla vichy, 0.33 litri)! Uite, vezi cum isi ingreuneaza karma? Ma duc sa o ajut sa se purifice. Ti-am zis cum, poti incerca si tu, daca ai puradei, e garantat. Kicks Incorporated. By God. Only for kids.