deoarece zeii au plecat

De la lansarea sitului in ianuarie 2010 si pana in acest moment au trecut mai bine de 1000 de zile si, probabil, 1000 de articole (cele mai multe dintre ele mutate deja pe  scoala-de-psihologie.ro) Pentru ca nu mi-am propus sa devin popular mi-am permis sa pun in circulatie idei tulburatoare, de exemplu ca psihoterapia este, in cea mai mare parte a ei, un urias efect placebo (de aceea pot coexista teorii din cele mai diverse, cu sau fara sens si care, fireste, se bat cap in cap) sau ca deciziile noastre cotidiene sunt influentate de mecanisme cognitive distorsionate, cu o baza evolutionista (vezi legatura dintre convingerea de tip religios si „falsul pozitiv”).

Desi nu am menajat spaimele nimanui situl s-a bucurat de o audienta in jurul a 4-5000 de vizitatori unici in fiecare luna. Intre timp daimonul interior a urmat un training mumbo-jumbo pe tema compasiunii (varianta tibetana) si, sub influenta lui, am hotarat sa ma adresez unui numar mai mic de cititori, intr-un alt cadru.

Asa ca am inceput sa scriu pe o alta interfata la care au si vor avea acces acele persoane disponibile sa plateasca, la un moment dat, cel mult 10 dolari pe luna. Un cost mic pentru beneficiul de a afla in ce moduri realitatea este altfel decat pare si ce se poate face (if anything) pentru a avea o relatie prietenoasa (si uneori adorabila) cu ea.

Cititorii din strainatate sunt primii care au avut acces la „noul sit” (hihi!) si urmeaza, in curand, cele 10-15 suflete nevinovate din Romania (nu-mi imaginez ca vor fi mai multi masochisti). Pentru a face lucrurile in ordine voi anunta, nu peste mult timp, intervalul de timp in care o anumita categorie de varsta (21-30, 31-40 etc.) imi poate scrie in vederea unui abonament. Da, minorii nu sunt acceptati dar sunt asteptati sa se maturizeze.

PS Din cand in cand (foarte rar) voi publica pe al doilea sit pe care il detin (deja mentionat) cate un articol din „universul paralel”. Articolul va fi disponibil doar cateva zile.

Un vizitator sosit dintr-o alta constelatie, cercetand Arhiva, ar putea conchide ca situl de pe care zeii au plecat este relativ tanar (cel mai vechi articol dateaza din august 2012). Nu este chiar asa. Prietenii foarte fideli ai blogului isi amintesc o dimineata de ianuarie, anul de gratie 2010. Da, au trecut mai mult de 1.000 de zile. Cred ca este suficient.

PS Maine (sau in zilele urmatoare) iti voi spune cum se traduce ultima afirmatie.

Daca ai avea o avere estimata la aproximativ 70 de miliarde de dolari oare ti s-ar mai parea interesant sa citesti o carte? (macar in timpul vacantei de vara) Bill Gates, una din putinele persoane de pe Pamant care indeplineste conditia de mai sus (daca nu cumva chiar singura), a raspuns la intrebare pe blogul lui. Aici:

http://www.thegatesnotes.com/Personal/Summer-Reading-List-2013

Nu am fost surprins sa gasesc pe lista lui de Summer Reading (dupa ce Kahneman a figurat pe lista de anul trecut) o carte despre Mini Apps. Eh, nu chiar despre grupul proiectat de colegele mele Iustina si Dana (un sit nou-nout, in curand!) ci despre una din ideile centrale care au stat la baza proiectarii lui.

Te-am facut (o persoana) curioasa?

Daca „da” atunci examineaza lista lui Bill Gates si vei gasi, la un moment dat, o referinta la cartea unui jurnalist american specializat in educatie si sprijnirea copiilor, domeniu in care fundatia fondatorului Microsoft (cel care nu si-a finalizat studiile la Harvard, avand lucruri mai bune de facut) este extrem de implicata (sa ne uitam doar la finantarea cu 300 de milioane de dolari a proiectului de cercetare Measures of Effective Teaching)

Cei care ma cunosc mai indeaproape privesc deja cu intelegere obsesia mea (controlata cu ajutorul medicamentelor, hihi!) privind importanta antrenarii capacitatii de a amana gratificatia imediata. Dar stiu si de ce: le-am promis o recompensa mai interesanta, pe termen lung.

O cunosc de mai bine de 5 ani. Nu, nu-mi aduce ciocolata (si nici zmeura) deoarece isi cumpara haine foarte frumoase (care nu mi se potrivesc, hihi!). Ne-am intalnit ieri si am vorbit despre viitor. Revenise dintr-o calatorie la o Scoala de Business pe care si-o doreste foarte mult (si pe care a inspectat-o, la fata locului). Fireste ca am intrebat cat costa un an de studiu si, fiind una din cele mai bune scoli din lume, eram pregatit sufleteste.

Costa in jur de 60.000 de euro.

Dumnezeule (cu MBA), e mai mult decat la Harvard, am spus eu in sinea mea, observand o usoara crestere a pulsului si o activitate mai intensa pe axa HPA (pentru connaisseuri)

Dar nu banii ma preocupa acum.Scopul meu principal este sa fiu admisa.

Are de facut un numar de eseuri si trebuie sa fie cel putin in percentila 80 la GMAT. Cei de la Scoala respectiva cauta un anumit profil pe care sa-l lanseze, desigur, in lumea corporatista.

Vreau sa fiu admisa. Dupa aceea voi face rost si de bani, inca nu stiu cum dar ii voi gasi.

Mi-a placut foarte mult sa o aud spunand asta. Si mai mult mi-a placut ca nu sunt parinte altfel as fi ajuns de mult timp, si probabil in mod repetat, la faliment.

PS 1 Nu stiu daca va fi acceptata de acea Scoala foarte pretentioasa care cere,  numai la instalare, 7.500 de dolari non-refundable. Dar, daca va fi admisa, pariez ca va gasi 60.000 de euro. Nici nu vreau sa ma gandesc unde sau cum.

PS 2 Unii oameni chiar stiu ce vor. Esti si tu unul dintre ei?

In spiritul echilibrului, dupa ce am scris (ieri) despre o tanara din Romania care a fost admisa la masterul uneia din cele mai bune facultati de psihologie din lume (nu cred ca a mai ajuns cineva atat de sus dar, daca ma insel, imi cer anticipat scuze), vreau sa nominalizez astazi cativa tineri (plus o serie de babornite, hihi!) psihologi foarte buni (sau pe cale de a deveni foarte buni), care au ramas si lucreaza in Romania.

Deoarece voi folosi doar prenume te previn ca lista este mai lunga (exista persoane cu acelasi prenume):

Anca, Diana, Carmen, Iustina, Seramis, Dorin, Andreea, Sorina, Sorin, Catalina, Daniela, Corina, Alessandra, Oana, Stefan, Luiza, Rodica, Livia, Ilinca, Laura, Roxana, Mioara, Alexandra, Andrei, Mihaela, Liliana, Cele, Camelia, Raluca, Monica, Alina, Ana Maria, Claudia, Costin, Cristina, Delia, Elena, Irina, Iuliana, Lucian, Mirela, Vlad, Gabriela si lista ramane deschisa deoarece mai in cap cativa (dar nu stiu cum au evoluat) plus altii pe care nu mi-i amintesc, fiind, la randul meu, un om batran.

Exista profesionisti si in Romania, asta vreau sa spun (iar cunoasterea mea este in mod fatal limitata la Bucuresti), oameni care promoveaza, in perceptia publica, prin serviciile lor, un domeniu al psihologiei serios  si demn de a fi respectat (si care nu apar la televizor, fiind, astfel, mai putin cunoscuti)

Nu toti sunt la fel de orientati spre stiinta psihologica la nivelul la care mi-ar placea mie (in momentele de reverie) dar sunt deschisi catre a se dezvolta si, surpriza, chiar invata. Sper sa le fie recunoscatori cercetatorilor din the research universities care imping acest domeniu mai departe si sa aplice, cu discriminare, rezultatele acestor oameni exceptionali. Iar asta i-ar putea face, imi imaginez (am si eu fanteziile mele), practicieni exceptionali. In Romania.