Arhiva pentru ‘Psihologia Cuplului’

dragostea este (aproape) oarba

05 08 2016

Life is (pretty) fair. Operezi cu aceasta iluzie? (Wink.)

Sa presupunem ca esti un barbat si nu orice fel de barbat ci unul maruntel. (Sau, daca te ajuta, cu o inaltime mai mica decat media.)

Oare schimba acest fapt sansele de a intalni o partenera atragatoare si a avea, ulterior, o relatie satisfacatoare? (Poate ar fi bine sa reformulez: Inaltimea ta are de-a face, in vreun fel, cu sansele de a dezvolta o relatie cu femeile pe care ti le doresti? In timp ce raspunzi aminteste-ti primul paragraf.)

In SUA, sunt sigur ca ai aflat, se masoara aproape orice. Inclusiv asta:

Femeile au fost invitate sa spuna ce fel de barbati, din punct de vedere al inaltimii si al veniturilor, prefera. Guess what?

Femeile prefera barbati de cel putin 1,80 m. (Exact cum prezice psihologia evolutionista.) Si, avand de ales intre barbati cu multi respectiv putini bani, ii prefera pe primii. (Te-ai fi gandit vreodata?)

Insa lucrul cu adevarat interesant abia acum urmeaza.

Cat valoreaza 2,54 cm? (un inch) Sau, altfel spus, cati bani trebuie sa castige in plus un barbat care este cu un inch mai scund (in preferinta unei femei) pentru a fi (ea) la fel de satisfacuta cu alegerea ei?

Ghicesti?

(Poti personaliza : Daca esti o femeie si partenerul tau, sa zicem de 1,85, ar pierde brusc in inaltime 10 cm, cate mii de euro ar trebui sa castige in plus astfel incat tu sa ramai la fel de satisfacuta de relatie? Pare cinic acest calcul? Da, nu are nicio legatura cu viata reala. Dublu wink.)

Raspuns (din studiul mentionat):

Pentru fiecare inch la care femeile renuntau era necesar ca partenerii lor potentiali sa castige, anual, $ 30.000 in plus.

PS (si rugaminte) Daca esti femeie si ai un prieten (nu un iubit) scund, asigura-te ca nu va citi acest articol fara a fi, ulterior, tandru consolat. Iar daca esti un barbat mai putin inalt decat media (apropo, stii cat este in tara noastra?), inca singur si dorindu-ti o partenera, mobilizeaza toate resursele cognitive! Este timpul sa faci (multi) bani.

 

si au trait fericiti pana la adanci batranete (sau cum sunt pregatiti copiii pentru viata reala)

21 07 2013

Articolul despre banii care (nu) aduc fericirea s-a instalat in fruntea topului articolelor din ultima luna. Ma gandesc sa il detronez si voi apela, fara scrupule, la un alt document din cursul teoretic Apps de vacanta. M-am gandit ca psihologia cuplului ar putea fi chiar mai interesanta decat psihologia achizitiilor materiale inutile:

A sosit momentul sa ma ocup de al doilea mit din lista de mai sus (sic!, n.m.), anume ideea (gresita) conform careia pentru a fi (o persoana) fericita este necesar sa gasesti si sa te casatoresti (sau sa intri intr-un parteneriat civil) cu o anumita persoana (cea mai potrivita sau ideala).

Din start trebuie sa spun ca nu exista, pentru tine (si pentru oricine altcineva), un partener ideal (un suflet pereche) sau un om care sa fie „cel mai potrivit” pentru tine (iar tu sa-l cauti cu incapatanare pana il gasesti sau…mori )

Realitatea este mult mai prozaica: noi putem stabili relatii de cuplu cu multe persoane (consecutiv, nu simultan, hihi!) deoarece oamenii au o complexitate atat de inalta incat nu are cum sa existe a perfect match. Este adevarat, unii potentiali parteneri sunt complet nepotriviti si aici senzorii nostri trebuie sa fie activati si bine calibrati. In rest, daca te framanti si nu te poti decide, fiind femeie, de exemplu, intre trei barbati ale caror plusuri si minusuri ii plaseaza cumva la egalitate, trebuie sa stii ca, pe oricare l-ai alege, vei avea un nivel de satisfactie maritala (sau relationala) aproape identic.

De ce?

Din doua motive:

  1. Indiferent daca ne place sau nu suntem fiinte supuse adaptarii hedonice. Ne adaptam la noile venituri (cum deja ai vazut), la noile joburi, la noile case,la noii prieteni si, evident, la partenerii de cuplu. Aceste mecanisme adaptative sunt adanc implantate in retelele noastre neurale si nu avem cum sa scapam de ele (dar dispunem de un anume control)
  2. Calitatea unei relatii nu depinde atat de mult de datele de start (agregand toate trasaturile, B1 nu difera sensibil de B2, deci il poti alege pe oricare) cat de actiunile deliberate, constiente pe care le realizezi (si care pot face relatia sa se dezvolte, sa evolueze) Indiferent daca il alegi pe B1, pe B2 sau pe B3, va fi necesar in fiecare caz sa faci anumite lucruri, in mod constient (la fel si el!) pentru a avea o relatie (relativ) fericita. Nu este ca si cum l-ai gasit pe barbatul ideal (care oricum nu exista: mistretul cu colti de argint!) si apoi totul este simplu, spontan si usor (cum par a lasa sa se inteleaga filmele care nu intra in economia si in detaliile unei relatii de cuplu de fiecare zi)

O astfel de perspectiva asupra relatiilor (o perspectiva realista) nu are cum sa fie pe placul firilor mai romantice dar chiar si ele, dupa un timp (si multa suferinta inutila) inteleg ca realitatea este asa cum este si nu asa cum am dori noi sa fie, atunci cand visam frumos.

In cele mai bune relatii se instaleaza, la un moment dat, rutina si plictiseala (unii oameni au serioase retineri in a recunoaste aceste lucruri), prezise de modelul adaptarii hedonice. Din fericire, partenerii pot face anumite lucruri pentru a intarzia instalarea monotoniei sau pentru a o diminua, dand un suflu nou relatie (daca am timp ma voi referi la ele)

Sa ne uitam putin la studii:

Norval D. Glenn, “Quantitative research on marital quality in the 1980s: A critical review.” Journal of Marriage and the Family, 52, 818831, 823 (1990).

E. Menaghan, “Marital stress and family transitions: A panel analysis.” Journal of Marriage and the Family, 45, 371386 (1983)

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&ved=0CCwQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.researchgate.net%2Fpublication%2F10857177_Reexamining_adaptation_and_the_set_point_model_of_happiness_reactions_to_changes_in_marital_status%2Ffile%2Fd912f50895dc41ade5.pdf&ei=q6TjUfnuM-G34AT6soGQBA&usg=AFQjCNGoFFKiZa41mwCAengJG5u8tTCojQ&sig2=LEqlDSt_P-ra_lfrrqC0_w&bvm=bv.48705608,d.bGE

http://www.bsfrey.ch/articles/434_06.pdf (acest studiu foloseste date intinse pe 17 ani: este un studiu longitudinal)

In medie, casatoria produce o crestere a nivelului de satisfactie cu viata nu mai mare de doi ani! Apoi „fericrea” revine la punctul de start, anterior angajamentului marital. Si din punct de vedere evolutionist este sanatos sa se intample asta: gandeste-te cum ar fi daca partenerii ar simti mereu o stare de euforie (asemanatoare consumului de cocaina) Si-ar neglija indatoririle si ar sta mereu „bot in bot” (scuze, botic in botic) experimentand o incantare mereu nou (oricum imposibila din punct de vedere biologic: chiar si pacientii cu tulburare maniaco-depresiva au in mod necesar un episod depresiv dupa o perioada de fericire intensa, de tip maniacal)

Pasiunea nu poate dura!

La unii experienta indragostirii continua cu o etapa a iubirii maturizate, numite uneori, in literatura de specialitate, companionate love.

http://www.hofstra.edu/pdf/community/slzctr/stdcsl/stdcsl_triangular.pdf

https://en.wikipedia.org/wiki/Triangular_theory_of_love

Sternberg, R. J. (1986). A triangular theory of love. Psychological Review, 93, 119?135

http://yenchile.com/Interpersona%202008.pdf

La altii experienta indragostirii nu continua cu nimic (se despart) Exista, totusi, cel putin o situatie in care pasiunea reuseste sa depaseasca pragul de doi ani dar nu o recomand, din motive usor de inteles: este vorba de relatii inalt-instabile (volatile), deseori abuzive (violente), in care „despartirile” si „impacarile” se succed. In aceste relatii nu se construieste nimic (dar sunt pline de adrenalina si, negresit, cortizol) Daca ai evalua din punct de vedere economic (in primul rand economia „emotionala”) astfel de relatii ai putea ajunge cu usurinta la concluzia logica: beneficiile sunt mult mai mici decat costurile iar pastrarea sau alimentarea lor sunt decizii irationale.

Oare adaptarea se produce si in plan sexual? (din nou, cuplurile nu sunt inclinate sa se exprime cu sinceritate pe acest subiect) Desigur, viata sexuala este in mod particular vulnerabila adaptarii hedonice! (acelasi corp, acelasi miros, aceeasi piele, adesea aceleasi atingeri, cate pozitii (acrobatice?) si contexte diferite (in public?) pot compensa acesti factori?)

Nimic nu se compara cu primul sarut de indragostit (ok, cu primele) sau cu prima noapte de dragoste, daca a fost reusita. Dar al 1232-lea sarut, cat de pasional ar putea fi? (aceleasi buze, aceeasi saliva, poate cativa dinti din portelan noi)

Nu vreau sa iti par un cinic prin astfel de afirmatii, vreau doar sa arat ca viziunea magica asupra sexualitatii cuplului o putem intalni doar in lumile fantastice are imaginatiei (reverii, carti, filme) Realitatea este putin diferita si orice persoana ajunsa la +30 cu un minimum de experienta erotica stie asta, desi nu este neaparat dispusa sa recunoasca (mai ales daca este deja intr-o relatie de cel putin 3 ani)

Din fericire exista o serie de lucruri care pot fi facute, desi toate studiile arata o descrestere a frecventei raporturilor sexuale, a libido-ului si a satisfactiei sexuale corelate cu lungimea relatiei:

http://zpm.uke.uni-hamburg.de/Webpdf/sexmotiv.pdf

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12807300

(fidelitatea comportamentala este adesea asociata cu dorinta infidelitatii, ne spune Levine in studiul de mai sus)

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15647147

(indiferent daca intimitatea este puternica sau slaba, daca este stabila atunci pasiunea are valori modeste, ne spune Baumeister in review-ul de mai sus)

Cine crezi ca isi pierde mai repede interesul sexual intr-o relatia pe termen lung, ea sau el? Citeste-l pe Klusmann (vezi mai sus) Daca nu ai timp iti spun eu: EA! (nu intotdeauna, normal, aici lucram cu probabilitati) Fiind insa mai diplomate si mai atente din punct de vedere emotional, femeile isi protejeaza partenerii de acest adevar neplacut! Si, ca sa infig cutitul pana la capat), se pare ca femeile sunt mai excitate de fantezii sexuale (derulate in mintea lor, da?) cu barbati necunoscuti:

 

Chivers, M. L.(October, 2012). Emerging research in gender and sexual response:Gender similarities and differences in the specificity of sexual arousal. Canadian Institutes ofHealthResearchAdvancing Excellence in Gender, Sex and Health Research Conference

, Montreal, PQ.

 

Chivers, M. L. (October, 2012).The puzzle of women’s sexual orientation: Why straight sexuality isn’t so straightforward in women.Invited lecture for the, “Whom You Love:the biology of sexual orientation” lecture series, Michigan State University, East Lansing, MI.

 

Mai multe despre Meredith Chivers, aici:

http://worldsciencefestival.com/videos/the_puzzle_of_heterosexual_women

Si o carte instructiva aici:

http://www.amazon.com/Why-Women-Have-Sex-Everything/dp/B006QS6RNO/ref=tmm_pap_title_0?ie=UTF8&qid=1373876756&sr=8-1

(o pot imprumuta)

Atentie, diminuarea pasiunii sexuale nu este in primul rand un semn al faptului ca ceva „nu merge” in relatie ci semnaleaza initializarea (exact ca un program de calculator) procesului de adaptare hedonica, proces care este NORMAL si inevitabil (dar ai carui parametri pot fi, intr-o anumita masura, controlati: membrii foarte vechi (dar nu uzati ) ai grupului isi amintesc recomandarea mea de a dormi in camere separate, din cand in cand, deoarece adaptarea este mai rapida atunci cand corpurile petrec 6-8 ore unul langa altul, in fiecare noapte: iata cum o casa mai mare poate salva pasiunea sexuala)

Revenind la satisfactia resimtita in relatia de cuplu (durabila), as vrea sa notez importanta RECUNOSTINTEI (despre care vom vorbi mai mult la toamna): suntem inclinati sa ne obisnuim cu lucrurile bune si cu oamenii de calitate din viata noastra si, pe aceasta baza (neurologica) sa consideram relatiile cu ei ca fiind de la sine intelese. Fenomen foarte periculos deoarece oamenii au nevoie sa simta  ca sunt apreciati iar actiunile lor sunt percepute drept valoroase si pentru ca ar putea lipsi (nu sunt obligatorii)

Recunostinta este un predictor foarte bun al fericirii, indiferent daca este exprimata din rolul de copil (catre un parinte), din rolul de student sau de mentee (catre un profesor sau un mentor) sau din rolul de partener (catre partenerul sau partenera de cuplu) Atunci cand nu iti mai exprimi constant aprecierea pentru partenerul tau poti fi sigura ca adaptarea s-a produs (si percepi relatia ca fiind de la sine inteleasa) Test: cand i-ai multumit ultima data si pentru ce anume exact?

O intelegere gresita  a studiilor de psihologie pozitiva a acreditat ideea ca oamenii casatoriti ar fi mai fericiti decat cei necasatoriti. Iata ce inseamna sa nu stii sa citesti corect studii stiintifice! Adevarul este urmatorul:

Persoanele casatorite au o satisfactie mai mare cu propria viata atunci cand sunt comparate cu persoane necasatorite in sensul de divortate, cu persoane necasatorite in sensul de vaduve si cu persoane casatorite dar separate (cupluri care s-au despartit fara a oficializa juridic despartirea). Da, in acest sens, si doar in acest sens, sunt mai fericite.

Amendament: deoarece studiile surprind corelatii si nu relatii de cauzalitate nu este clar daca oamenii devin mai fericiti pentru ca se casatoresc sau oamenii care sunt deja mai fericiti tind sa se casatoreasca intr-o masura mai mare.

Oricum, persoanele care au fost mereu singure (in sensul de necasatorite, nu in sensul de a nu fi in relatii) au un nivel al well-being-ului la fel de bun cu al persoanelor casatorite (uneori chiar mai bun) Sa ne reamintim ca oamenii casatoriti revin la nivelul initial de fericire, dupa aproximativ doi ani (fiind vorba de o medie exista numeroase cazuri speciale, de pilda P1 poate reveni imediat dupa intoarcerea din luna de miere  iar o alta, la polul celalalt, dupa 4 ani)

http://www.jstor.org/discover/10.2307/352338?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21102461365271

http://jfi.sagepub.com/content/10/1/122.abstract

Iata si un studiu care arata cum starea de sanatate a persoanelor singure (necasatorite) este la fel de buna ca a persoanelor casatorite, niciodata divortate:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19711810

Totusi, de unde isi extrag satisfactia (bucuria de a trai) cei care nu se casatoresc niciodata? oh, sunt foarte multe surse: din relatiile cu familia de origine (parinti, frati, surori), din relatiile cu prietenii, din implicarea in comunitate, dintr-o munca foarte interesanta daca nu fascinanta si din punerea in serviciul unei cauze (mult) mai inalte.

Pentru o femeie sau un barbat singur (in sensul de necasatoriti, nu in sensul de a nu avea relatii de parteneriat) exista mereu alternativa altor relatii pline de sens (vezi mai sus). Nu doar ca nu exista nimic dramatic in a fi singur dar exista o serie de recompense pe care oamenii casatoriti nu le savureaza la fel de des sau la aceeasi intensitate.

De exemplu, daca esti o persoana singura te afli in situatia foarte fericita de a-ti alege prietenii pe cand, din rolul de sot sau sotie, trebuie sa suporti prietenii partenerului (pentru ca nu toti sunt minunati) Si observa, te rog, ca inca nu m-am referit la mama soacra, cea care vine la pachet cu partenerul sau partenera ta!) (iar asupra felului cum este rezolvata problema rutinei sexuale si a nevoii de varietate voi lasa sa planeze misterul)

Asa cum partenerul perfect este un mistret de colti de argint (un mit) in acelasi fel viata tulburata emotional (neimplinita) a unei persoane singure este un mit. Psihologa Bella de Paulo a scris un articol frumos:

DePaulo, B. M., & Morris, W. L. (2005). Singles in society and in science. Psychological Inquiry, 16, 57-83.

De fapt, nu doar unul!

DePaulo, B. M., & Morris, W. L. (2005). Should singles and the scholars who study them make their mark or stay in their place? Psychological Inquiry, 16, 142-149.

Morris, W. L., Sinclair, S., & DePaulo, B. M. (2007). No shelter for singles: The perceived legitimacy of marital status discrimination. Group Processes and Intergroup Relations, 10, 457-470.

DePaulo, B. M., & Morris, W. L. (2006). The unrecognized stereotyping and discrimination against people who are single. Current Directions in Psychological Science, 15, 251-254. (Also available in the book Singlism: What It Is, Why It Matters, and How to Stop It.)

Morris, W. L., DePaulo, B. M., Hertel, J., & Taylor, L. C. (2008). Singlism – another problem that has no name: Prejudice, stereotypes, and discrimination against singles. In M. A. Morrison & T. G. Morrison (Eds.), The psychology of modern prejudice (pp. 165-194). New York: Nova Science Publishers.

Schutz, A., Hertel, J., DePaulo, B. M., Morris, W. L., & Stucke, T. S. (2007). She’s single, so what? How are singles perceived compared with people who are in romantic relationships? Zeitschrift fur Familienforschung (Journal of Family Research), 19, 139-158.

Morris, W. L., and DePaulo, B. M. (2009) Singlehood. In H. Reis & S. Sprecher (Eds.), Encyclopedia of Human Relationships. Thousand Oaks, CA: Sage.

Casper, W. J., & DePaulo, B. (2012). A new layer to inclusion: Creating singles-friendly work environments. In N.P. Reilly, A. Gorman, & M. J. Sirgy (Eds.), Work and Quality of Life: Ethical Practices in Organizations (pp. 217-234). New York: Springer.

DePaulo, B. (2012). Single, no children: Who is your family? In A. Vangelisti (Ed.), Routledge Handbook of Family Communication (2nd ed., pp. 190-204). New York: Routledge.

DePaulo, B. (2011). Single people. In D. Dunn (Ed.), Oxford Bibliographies Online: Psychology.

DePaulo, B. (in press, 2013). Single in a society preoccupied with couples. In R. J. Coplan & J. Bowker (Eds.), A Handbook of Solitude: Psychological Perspectives on Social Isolation, Social Withdrawal, and Being Alone. Hoboken, NJ: Wiley-Blackwell.

DePaulo, B. (in press). The proliferation of life choices and the resistance that follows. Analyses of Social Issues and Public Policy. (http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1530-2415.2012.01299.x/abstract)

DePaulo, B. (in press, 2013). Bigger, broader meanings of love. In L. Bormans (Ed.), The World Book of Love. Tielt, Belgium: Lannoo.

Ofer toate aceste date pentru a elimina credintele nerealiste conform carora, daca te-ai despartit sau ai divortat, viata ta s-a incheiat (nu mai poti fi fericita) sau, daca nu te-ai casatorit niciodata, existenta ta pe Pamant este lipsita de sens ) Oamenii pot fi fericiti (sau nefericiti) si daca se casatoresc si daca nu se casatoresc. Relatiile maritale modifica foarte putin nivelul de satisfactie cu viata si, cand o fac (in sens pozitiv), aceasta modificare este relativa la un grup de referinta format din persoane divortate sau vaduve.

Circumstantele obiective (casa in care stai, statusul marital, prezenta sau absenta copiilor, masina pe care o conduci, locurile in care iti petreci vacantele, veniturile etc.) au un impact agregat de cel mult 10% (in medie) asupra sentimentului subiectiv de satisfactie cu viata. Mult mai importante sunt genele (asupra carora nu putem face nimic, ele sunt cartile de joc pe care le-am primit inca de la nastere), cu o influenta in jur de 50% si modurile in care gandim si actionam, aflate sub controlul nostru (de exemplu modul in care ne raportam la relatia maritala: apreciere, recunostinta, surprize etc. are un impact mult mai mare decat simplul fapt de a fi casatoriti)

Da, ai calculat bine, 40%, aceasta este libertatea noastra pe care o putem exersa intr-un mod inteligent, intelegand ce nu se poate schimba respectiv ce se poate schimba si, mai ales, cum!

PS 1 Daca 40% ti se pare putin ia in considerare posibilitatea de a te fi nascut soparla sau girafa.

PS 2 Multumesc, Sonja! (nu, nu este sotia mea)

lungimea penisului in erectie (informatii prietenoase)

16 07 2013

Ma tot intreb cum as putea echilibra audienta acestui blog pe axa M-F (egalitate de gen cu orice pret, hihi!) O cercetatoare pe nume Debby Herbenick s-a oferit sa ma ajute. Aici:

http://www.psychologytoday.com/blog/the-pleasures-sex/201307/our-new-research-the-penis-sizes-1661-american-men

Da, poti afla din acest articol marimea medie a penisului in erectie (atentie, marimile extreme au fost 4 respectiv 26 de centimetri si ambele ma fac sa zambesc)

Pentru vizitatorii blogului cu scoruri (un pic) mai mici la empatie dar un pic mai mari la agresivitate, o veste buna: aceasta marime, asa cum a reiesit din self report-urile a 1661 de barbati, este de 14,1 cm.

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/jsm.12244/abstract

Ah, te interesa si circumferinta? Scuze! Voila: 12,23 cm (circumferinta nu este totuna cu diametrul, precizare pentru cei carora nu le-a placut trigonometria; sau se numea altfel?)

daca ai inceput sa te simti obosita

27 06 2013

O admiratoare secreta mi-a trimis, zilele trecute, cu sprijinul dezinteresat al companiei Fan Courier, o carte cu poezii. Primul meu impuls a fost sa o depozitez intr-un anume loc ofensator pentru naturile mai lirice, motiv pentru care nu-l voi dezvalui (iar tu poti intelege cat de mult ma intereseaza poeziile)

Totusi, fiind relativ recent expus unor cursuri care vizeaza autocontrolul, am rezistat acestui impuls si am deschis-o (nu inainte de a contacta 3 detectivi particulari deoarece am 3 suspiciuni; am avut mai multe dar au marturisit sub tortura de tip Guantanamera sau asa ceva)

Probabil sunt eu extrem de norocos deoarece am deschis-o la o poezie care mi-a placut (adica a eliberat opioide endogene in creier). Poate nici nu era greu, fiind prima. Se numeste Draga tu si, cu infinita durere in suflet recunosc, condenseaza aproximativ jumatate din tratatul meu de Psihologia Cuplului scris, din fericire, in alta viata. Cealalta jumatate ar putea fi sintetizata de o bijuterie asemanatoare si poate chiar as afla daca nu as gasi masochista o astfel de curiozitate.

imaginează-ţi iubirea
ca pe o mică şaretă facută dintr-un material
extrem de uşor, să zicem, speranţă,
trasă de doi fluturi;
când unul dintre fluturi – el, să zicem,
trage un pic mai încet la şaretă, tu
începi să te simţi încet-încet
(pentru că şareta e foarte uşoară)
obosită; pe distanţe lungi se poate ajunge
într-adevăr, la extenuare.
Dar noi, ăştia care tragem la şaretă din plăcere,
nu obişnuim să ne plângem
când şareta e un pic mai grea, nu?
chiar şi dac-o tragem la deal.
Pentru că ştim că dacă noi tragem
în ritmul nostru, maximul
de rău care se poate întâmpla
e ca celălalt fluture să se împiedice
şi să renunţe. Iar noi rămânem singuri
şi oh! atât de liberi trăgând
după noi o şaretă facută dintr-un material
atât de uşor, să-i zicem, speranţă.

PS Domnule Iv, in calitate de autor al poeziei pe care am reprodus-o fara sa va cer permisiunea, sper sa va ridicati la inaltimea numelui dvs. (Iv cel Naiv) si sa nu solicitati compensatii financiare. In caz contrar promit sa vi le trimit prin intermediul unui bondar. Da, si eu pot sa fac rime.

divortul ca predispozitie genetica

18 06 2013

Nu peste mult timp, in Romania, se vor intampla multe lucruri bune. Nu vor mai exista, pe strazi, caini vagabonzi care sa muste adulti  si copii purtatori de karma negativa. De la Brasov la Cluj se va putea circula pe autostrada. Nu vor mai pleca medici in strainatate, la fiecare cinci ore, ci se vor intoarce. Gigi Becali va fi iesit din viata publica si se va ocupa, din nou, de oi, fructificandu-si talentul nativ.

Iar la facultatile de psihologie se va preda o disciplina pe nume GENETICA COMPORTAMENTALA.

Putinii studentii care vor audia acest curs vor afla, stupefiati, ca exista o heritabilitate a divortului. Cum asa? (te intrebi tu acum) Nu, in sensul propus de teoriile invatarii sociale ci in altul, pe care te ajut imediat sa il intelegi.

Imagineaza-ti ca ai un frate geaman de care ai fost despartit la nastere. Nu mai stii nimic de el (dar eu stiu, pentru ca va supraveghez pe amandoi prin intermediul unui satelit nord-coreean) Aveti vieti complet diferite, la sute sau mii de kilometri distanta.

Iar acest frate, la un moment dat, divorteaza. Care crezi ca este riscul tau de a divorta? Observa, te rog, ca nu intreb nimic despre calitatea relatiei tale maritale, despre frecventa cu care ii faci mici surprize (femeile adora asta, am tot auzit din surse lipsite de credibilitate) sotiei tale, despre problemele voastre sexuale (in sensul de orgasme interminabile), despre interesele voastre comune sau minorele incompatibilitati care va fac sa discutati toata noaptea (fara nici un rezultat, desigur)

Intrebarea mea este simpla: daca el a divortat, ce risc exista pentru tine sa divortezi? Nu te grabi sa spui ceva de genul „Nici un risc, suntem oameni complet diferiti”  pentru ca te vei insela. Mai gandeste-te! Nu sunteti chiar atat de diferiti ba, la o adica, aveti in comun 100% din gene (fiind gemeni identici) Te gandesti, da? (te aud cu senzorii mei dintr-un univers paralel, spiritual, esoteric si magic) Bun, acum sa confruntam raspunsul tau cu datele furnizate de genetica comportamentala:

Daca fratele tau geaman identic divorteaza riscul tau de a face exact acelasi lucru este de 45%.

http://www.jstor.org/discover/10.2307/40062810?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21102125284563

 

PS 1In cazul in care nu te-a invatat nimeni sa intelegi (sa citesti) riscurile: 45% este un risc urias. Pentru comparatie, riscul de a trai un episod depresiv major, candva de-a lungul vietii este de 16% (daca traiesti in Statele Unite) si reprezinta un risc mare. Si inca: daca nu ai fumat niciodata, riscul de a dezvolta un cancer la plamani este de 0,5% (ce, credeai ca daca nu fumezi scapi? Hihi!)

PS 2 Daca esti cuminte iti spun in curand si care este heritabilitatea alcoolismului.