O tanara femeie, pe care o voi numi Ea, se indragosteste de un barbat cu cativa ani mai mare (un El). Sentimentele, din fericire, sunt reciproce asa ca, dupa un timp, siguri ca fac cea mai buna alegere, se muta impreuna. Acest eveniment, cuplat cu expirarea perioadei de gratie (in general pasiunile amoroase nu dureaza mai mult de doi ani), incepe sa arunce unele dubii asupra alegerii. Insa ceea ce face totul mult mai nesigur este descoperirea, de catre Ea, a unei ex pe care El o mai suna din cand in cand si, vai, chiar se mai intalnesc (iar El pretinde ca nu se intampla nimic:”doar stam de vorba”). Ea se simte amenintata de „fosta”, sufera tot mai mult din cauza indoielilor si geloziei si, pentru a pune capat acestui calvar, decide sa se desparta.
Toate bune si frumoase. Intalneste un alt El, apoi inca unul dar nimic nu se leaga. Desi ei sunt, dupa toate standardele ok, lipseste ceva, acel quelque chose imposibil de definit (iar Ea este inca suficient de radicala pentru a nu accepta compromisuri). Totusi, dupa alti cativa ani de cautari si dezamagiri, Ea hotaraste sa-si ofere totusi o sansa asa ca accepta cererea in casatorie a unui barbat care o iubeste, loial, de mai bine de 5 ani. Numai ca, ce crezi, in acest moment reapare pe scena…El! (nu e o telenovela, e o aplicatie in viata reala a psihologiei sociale)
In cuida tuturor sfaturilor celor apropiati, Ea respinge cererea si revine la El, nu inainte de a se asigura ca a terminat definitiv orice relatie cu acea ex (comportament cat se poate de rational, de altfel). Primeste asigurarea si reiau legatura, Ea fiind convinsa ca El este „acela” (una din iluziile noastre favorite, inclusiv a mea). Doar ca, ce sa vezi, nici nu trec bine cateva luni si Ea, din intamplare (cand clientele mele imi povestesc astfel de coincidente devin chiar mai sceptic decat sunt de obicei) afla ca ei isi scriu mail-uri si, ce surpriza, continua sa se vada. Crezi ca Ea a renuntat pentru a doua oara?
Asa ne-am putea astepta noi, cei din afara. Insa principiul disonantei cognitive (Festinger) si teoria autoperceptiei (Bem) functioneaza. Cine era Ea in ochii ei, in primul rand? O persoana care intalnise „marea dragoste” si facuse un sacrificiu pentru a onora aceasta sansa. Mai mult, se angajase public in acest sens, renuntand la o casatorie aproape oficializata. Nu mai putea da inapoi. Comportamentul ei (acela de a ramane in relatia) trebuie sa fie consistent cu credintele ei („il iubesc pe acest barbat”). Si ce crezi ca se intampla? Citeste mai mult »