Arhiva pentru ‘Psihologia Cuplului’

chi va piano, va sano (nu si in mediul ancestral)

19 11 2012

Astazi sunt intr-o dispozitie aritmetica (cumva naturala dupa dispozitia romantica de ieri) si sunt inclinat sa realizez cateva calcule. Sau, mai bine, nu vrei sa le faci tu? De exemplu, in cat timp iti termini treaba? (Sa fiu mai specific si sa definesc „treaba”? Hai ca stii si tu! Nu, nu blow job, extraordinar, sunt excedat intempestiv si inconturnabil de aceasta perversitate)

Iata timpul mediu in care „isi termina treaba” (finalizeaza) cateva rude:

  1. Cimpanzeul…7-15 secunde
  2. Gorila…1 minut
  3. Barbatul american…4 minute
  4. Urangutanul…15 minute

Te rog sa nu ma intelegi gresit dar nu ti-ar placea, uneori, sa fii o femela-urangutan?

PS Exista o logica evolutionista in spatele acestor timpi foarte scurti. Primo: cei doi parteneri, in timpul actului sexual, sunt vulnerabili fata de pradatori. Secundo: actul sexual este consumator de energie.

“nu inteleg cum e posibil sa ne certam asa de rau daca ne iubim”

01 11 2012

Tu si partenerul tau (ii voi spune „El”). Amandoi ati avut o zi proasta. De fapt, nu tocmai proasta ci absolut oribila! Si ati ajuns acasa, plini de nervi, de frustrare si de resentimente. Tensiunea se simte in aer desi niciunul dintre voi nu are nicio vina pentru dispozitia negativa a celuilalt. Pur si simplu intamplarile zilei au creat aceasta situatie („noi doi acasa, furiosi”) pe care trebuie sa o gestionati.

Dar cum sa faci? Fiecare simte nevoia de a se „descarca”, adica dea gasi o tinta pentru nemultumirea si ostilitatea din interior. Si care este cea mai apropiata si confortabila tinta? Celalalt! Dar celalalt nu are nicio vina, cum spuneam. Numai ca, in zonele lui primitive, creierul nu doar ca nu stie asta dar nici nu vrea sa stie. Trebuie sa faca ceva cu excitatia aceea negativa.

Si acum sa ne gandim la variantele posibile (in cazul in care  ceea ce povestesc iti pare o versiune a Dilemei Prizonierului, felicitari!):

  • Tu il agresezi (verbal, nici sa nu te gandesti la piciorul acela direct in testicule) iar el nu reactioneaza. Cine este fraier aici? El! Tu obtii un castig foarte mare deoarece te-ai „descarcat” si nu ai fost pedepsita (el a fost iertator sau „dragut”)
  • El te agreseaza si tu nu reactionezi. Cine este fraierul? Tu!
  • Tu il agresezi si el iti raspunde agresiv (sau invers: el te agreseaza si tu ii raspunzi imediat). Nimeni nu este fraier (nu suporta un cost fara sa aiba beneficiul reactiei) dar amandoi sfarsiti prin a simti si mai multa durere (ca urmare a agresiunilor reciproce)
  • Tu nu il agresezi (iti contii durerea) si el nu te agreseaza (idem). Ultima situatie o putem numi cooperare inteleapta (prin urmare copiii si persoanele imature emotional nu au acces la ea)

Care din cele 4 variante este cea mai avantajoasa pentru tine? Prima, evident! Acolo nu exista nici un cost pentru tine (deoarece El nu raspunde violent) si ai cel mai mare beneficiu deoarece te „descarci” si, astfel, te calmezi (scapi de o povara)

Logica te obliga sa alegi aceasta varianta. Insa la fel gandeste si El! Si care este paradoxul? Procedand logic amandoi sfarsiti in cea mai proasta situatie cu putinta (varianta 3 cu agresiuni reciproce)

Prin urmare, ce trebuie sa faci? Sa actionezi, intr-un fel, impotriva logicii si sa alegi cooperarea (varianta 4). Doar ca aici este nevoie de un element non-rational: incredere! „Eu nu te agresez si am incredere ca nici tu nu vei face asta. Amandoi ne vom contine durerea fara sa o revarsam asupra celuilalt.”

Aceasta nu este Dilema Prizonierului clasica deoarece partenerii pot comunica! Si, daca sunt maturi emotional, vor alege the second best, anume varianta cooperarii desi tentatia imensa este de a opta pentru prima varianta (eu primesc recompensa si nu ma costa nimic daca tu ma ierti/nu ripostezi)

Usor de spus, nu-i asa? Cand ai jucat ultima data acest joc si ati pierdut amandoi?

de ce exista Facebook (poate si LinkedIn)

28 09 2012

Fie un mascul sanatos (un barbat pe nume P. Romica-diminutiv de la Romulus). P. Romica, eroul nostru de astazi, produce, in fiecare zi, milioane de spermatozoizi. Daca ne imaginam ca are cont pe Facebook si o retea de prieteni (hi hi!) destul de larga (corporatistii sunt invitati sa substituie Facebook-ul mai adolescentin cu un LinkedIn mai matur), intr-o suta de zile, in fiecare zi, cu putin noroc, el poate insemina 100 de femei si, daca totul merge bine, peste aproximativ 9 luni sa aiba 100 de copii.

Sa-i dam si un nume acestui sir de evenimente: succes reproductiv (SR)! Genele lui P. Romica au fost transferate, cu succes, in 100 de corpuri noi (intr-o noua generatie). Din punctul de vedere al genelor, este aceasta strategie (ii voi spune „strategia Facebook”, cu scuze pentru Zuckerberg) una avantajoasa?

Da, pun intrebari retorice! E ca si cum te-as intreba daca ti se pare avantajos ca, in timp ce citesti acest articol, o bancnota de 500 E sa intre pe geam si sa aterizeze exact pe tastatura!

Pe de alta parte, sa ne gandim putin si la colega de departament a domnului P. Romica, anume domnisoara Moni G. Eroina noastra (pentru echilibru: erou/eroina) produce un numar limitat de ovule, cu o frecventa redusa (unul pe luna). In cele 100 de zile, gratie aceleiasi retele de socializare deja citate, si cu aceeasi doza de sansa, are numeroase relatii sexuale, cel putin una pe zi, cu 100 de barbati diferiti. De cate ori va ramane insarcinta in acest interval? Cati copii va naste peste 9 luni?

100? 99? 98? Nicidecum! Unul, poate doi (gemeni) sau, extrem de improbabil, trei. Aplicand din nou logica evolutionista, este avantajos pentru ea sa fie atat de entuziasta din punct de vedere sexual, atat de receptiva si de usor de stimulat? Categoric nu! Moni G. are foarte putin de castigat dintr-un numar mare de copulatii cu un numar mare de barbati diferiti. SR-ul ei nu depinde de efervescenta sexuala constanta de-a lungul celor 100 de zile.

Si genele ei vor ajunge in urmatoarea generatie (peste 9 luni apare cel putin un copil) dar nu vor fi gene foarte „dornice” de varietate sexuala, asa cum sunt genele din copiii lui P. Romica. Altfel spus, vor fi mai putin inclinate catre excese sexuale de tip dionisiac.

Ruland timpul pe repede inainte, in spatiul in care traiesc Moni G. si P. Romica, peste sute si mii de generatii, ce vom gasi daca ne vine ideea un recensamant genetic? Predictia mea (nu a mea, doar fac pe desteptul) este ca, in cazul celor mai multi barbati, avandu-l ca stramos pe P. Romica, vom identifica o tendinta catre p.romicitate, uff, ce expresie barbara, catre promiscuitate iar in cazul celor mai multe femei, descendente din Moni G., vom avea o predispozitie catre monigitate sau, intr-un limbaj mai putin salbatic, catre monogamie (sexuala).

Cele doua tendinte vor fi selectate deoarece, pentru cele doua genuri, au asigurat cel mai inalt succes reproductiv. Hmm, oare de ce folosesc viitorul si am conceput acest articol intr-o nota prospectiva?

P.S (doar pentru cititorii neatenti) „Tendinta” nu este totuna cu „comportament observabil”.

till death will tear us apart (or sooner)

27 09 2012

Un tanar aflat in cautarea intelepciunii ma intreaba (din greseala, sunt sigur) si pe mine una-alta despre monogamie. Mai exact, vrea sa stie daca, in viziunea mea, monogamia este un lucru bun.

Hait! Oare mai pot sa ies pe strada daca spun (tot) ce gandesc? Pe de alta parte, ma simt asigurat de absenta contului de pe Facebook si, iata, ma aventurez (inconstient?) sa raspund:

Oamenii sunt mamifere si, in acord cu aceasta conditie, cauta mereu varietate sexuala. Da, monogamia nu este un lucru natural. Oamenii sunt in mod natural „rezistenti” la monogamie, nu predispusi catre ea. De aici nu rezulta ca monogamia nu poate fi dorita, pentru ca este sau ca, o data asumata, nu va fi un lucru bun deoarece, in anumite cazuri, mai degraba numeroase, chiar este un lucru bun. Dar nu e usoara! (nefiind naturala asa cum este, de exemplu, dorinta de a bea apa atunci cand iti este sete)

Exista o diferenta uriasa intre ceea ce este monogamia (sau nu este: nu este un lucru natural) si ceea ce trebuie sa fie (sau nu trebuie sa fie). Aceasta diferenta a facut-o, pentru prima oara in istorie, intr-un mod explicit, domnul David Hume (in acest moment devorat in totalitate de viermi). El a diferentiat faptele (ceea ce este) de valori (ceea ce trebuie sa fie). Confuzia lor, in zilele noastre, se numeste the naturalistic fallacy (ceea ce este natural este bun, ceea ce nu este natural nu este bun;vezi si atractia etichetelor cu „100% natural” dar nu uita ca si uraganele sunt naturale)

Prin urmare, monogamia, ca fapt biologic, nu este caracteristica pentru animale (sau fiinte umane) dar asta nu inseamna ca nu poate fi asumata ca o valoare („vreau sa traiesc alaturi de tine si sa-ti fiu fidel(a) pana la sfarsitul vietii”). Biologia noastra nu ne predispune sa fim monogami insa noi putem alege sa fim astfel. Doar ca nu va fi usor (si nici nu este, cum ar putea marturisi chiar si cei foarte conservatori sau religiosi, in spectrul fundamentalist)

Daca nu am fost limpede promit sa revin dar, incepand de astazi, voi fi mai atent cand traversez strada.

despre voi (S.F)

21 09 2012

Profitand de cel mai mare laser din lume, construit deja in Romania, la Magurele (de acum stii ca sunt un obisnuit al calatoriilor in viitor), am incalecat pe o raza (precum Einstein in faimosul lui experiment mental) si m-am teleportat exact in intimitatea relatiei voastre. Iata ce te-am auzit spunand (raportez cu fidelitate):

„Dragul meu, mi-ar placea sa faci X pentru mine (de exemplu sa ma iei in brate atunci cand vezi ca sunt trista). Nu esti obligat sa faci asta. Doar iti spun astfel incat tu sa-mi cunosti nevoile si dorintele, adica sa ma cunosti pe mine. Chiar mi-ar parea rau sa te simti obligat de dorinta mea. Insa, daca m-ai putea face fericita intr-un fel, acesta (X) ar fi.

Da, chiar mi-ar placea sa faci asta pentru mine si as fi dezamagita daca nu ai face-o. Dar as trece peste dezamagire pentru ca sunt responsabila pentru dezamagirile mele. Poate as fi si furioasa pe tine (pentru ca nu ai facut X) insa as trece si peste furie, din acelasi motiv.

Iti spun ce mi-ar placea sa faci pentru mine pentru ca mi se pare frumos sa-ti spun, mi se pare frumos sa stii cine sunt. Dar este ok sa nu faci ce-mi doresc eu (X). Fericirea mea nu sta in mainile tale. Nu mai sunt un copil. Stiu sa am grija de mine insami.”