Arhiva 16 08 2012

dilema ratonului (poate si a veveritei)

16 08 2012

Vreau sa-ti spun, foarte pe scurt, povestea prietenului meu (fictiv), Zarath (functionarului care a intocmit certificatul de nastere i s-a parut prea lung numele „Zarathustra” iar tatal copilului nu a observat, fiind beat). Zarath este casatorit, de aproape 10 ani, cu Frida (pe care o cunosc mai putin deoarece ma evita de cand nu mai cred in sincronicitati si, ca o ironie, nici nu ne intalnim intamplator).

Zarath si Frida, sot si sotie, da? (repet pentru ca stiu ca esti la capatul unei zile de munca epuizante, cum stim deja despre surfingul pe Net de la birou, cand seful este in concediu) Cei doi, la randul lor, sunt prieteni cu Emanuela. Nu in aceeasi masura, Zarath o cunoaste pe Emanuela inca din scoala generala (din oraselul Konigsberg). O vreme au pierdut legatura dar s-au regasit acum cativa ani, gratie unei inventii pe nume Picturebook. Cum era si normal, a prezentat-o Fridei pe Emanuela si cele doua femei s-au imprietenit.

Dar nu foarte tare, cum ziceam. In plus, sunt cateva luni de cand Zarath petrece destul de mult timp cu Emanuela iar Frida, desi are incredere deplina in sotul ei, in cele din urma l-a intrebat daca Emanuela este amanta lui (Emanuela nu este casatorita, fiind o fire libertina).

„Cred ca s-ar simti foarte ranita daca asa spune ca suntem amanti”, s-a gandit Zarath. „Apoi”, a continuat el, tot in gand, „Frida tocmai a fost concediata, fara nicio vina, si nu este momentul sa primeasca o astfel de veste”. Ce crezi, Zarath avea o relatie cu Emanuela? Nu te grabi, el poate fi un tip reflexiv caruia ii place (i se elibereaza dopamina in cap) sa se gandeasca la tot felul de situatii ipotetice.

Adevarul este ca Zarath si Emanuela, ei bine, cam duceau pionierul la ecluza, daca ma-ntelegi. Se babardeau, daca nu ma-ntelegi. Aveau aceasta fantezie inca din liceu (cum, si tu?) si li s-a parut inofensiv sa o concretizeze acum, ca sa scape de ea (de fantezie). Nu era nimic serios intre ei, doar o joaca plina de icnete si gafaituri, uneori. Nu avea sa dureze mult si chiar asa s-a intamplat (doar ca Frida a intrebat la mijlocul acestei perioade de exorcizare a fanteziei).

Pentru Zarath relatia cu sotia lui era foarte importanta si nu-si dorea sa o percliteze cu un exces de autenticitate (stiind foarte bine ca experimentele lui sexuale cu Emanuela nu vor dura). Avea, totusi, o dilema, el fiind un om integru (spune adevarul). A meditat putin inainte de a-i raspunde Fridei (se astepta la intrebarea ei, nevasta lui nefiind o proasta). Si i-a spus ca nu are nici un motiv sa fie ingrijorata deoarece intre el si Emanuela nu se intampla nimic. Frida s-a relaxat, simtind ca i s-a luat o piatra de pe inima. Si 2-3 luni mai tarziu, cum spuneam, Zarath si Emanuela au incetat sa mai duca maimuta la dresat.

Stii ce urmeaza sa te intreb, nu-i asa? Doar ma cunosti de acum, sunt mai previzibil decat pasii domnului Ion Iliescu pe drumul senilitatii. Da, fratele meu, si tu, surioara, asta te intreb:

A procedat bine Zarath mintind-o pe Frida?

P.s. Nu recomand lectura acestui articol in prezenta partenerului sau a partenerei, cu atat mai putin atunci cand sunt invitati prieteni apropiati, inclusiv din scoala generala sau liceu.

oare de ce?

16 08 2012

Priveste atent ecranul laptopului (sau al telefonului mobil)! Acum ridica-te si priveste din nou. Foarte bine. Acum fa un pas la stanga (esti in picioare) si priveste din nou. Excelent! (nu, nu incerc sa te dresez) Acum fa doi pasi la dreapta si, pentru a patra oara (sunt pisalog? sau psiholog?), te rog, priveste neasemuitul ecran. Perfect, poti lua loc!

Tocmai ai trait patru experiente usor diferite, diferenta fiind data de cele patru puncte de vedere usor diferite. Daca esti o persoana cat de cat constienta ai remarcat deja, pana la aceasta varsta (frageda?), ca intotdeauna cand te uiti la ceva, te uiti dintr-un anumit punct de vedere. Al cui oare? Al tau!

Imi exprim speranta, dar fara prea multa convingere, ca ai mai remarcat ceva. Anume: desi tu privesti ecranul laptopului din mai multe puncte de vedere (sa ramanem la cazul concret, din memoria de scurta durata), nu exista nicio modalitate prin care sa te uiti la tine!

Serios vorbesc, ai remarcat aceasta ciudatenie pana astazi? Poti vedea orice dintr-un anumit punct de vedere, al tau, dar nu te poti vedea pe tine. Atentie, nu spun ca nu-ti poti vedea ochii! Spun altceva:

Niciodata nu-ti poti vedea sinele!

Sinele, adica tu, adica persoana care are o experienta senzorial-vizuala (vede un ecran de laptop dintr-un anumit unghi). Sau o experienta auditiva (Lady Gaga, pe fundal). Sau o experienta sexuala (ma rog, asta a fost azi-noapte). Sau orice alta experienta. Exista cineva care traieste experienta, nu? Cine s-ar putea indoi de asta? Cum ar putea sa existe o experienta in absenta unui experimentator? Pare absurd.

Totusi, daca realizezi cateva mici exercitii, pe care le poate intelege si fiica ta de 5 ani (aceea care a descoperit placerea masturbarii si nu stii ce naiba sa faci), poti constata, pe cont propriu, ca, desi ai in mod evident un punct de vedere, nu poti cu nici un chip sa te observi pe tine, observatorul (pe cel care are un punct de vedere si trebuie sa fie cineva sau ceva, mama ei de filozofie!)

Nu ma crezi? Mai priveste o data ecranul laptopului (iPhone-ului, scuze, Alteta!) si acum priveste-te! Pe tine. Nu la corpul tau, you stupid thing! Am zis „pe tine”! Observa-te cu atentie! Te vezi? Te auzi? Te simti? Cum esti tu? Nu ce experienta ai, acum, prietene! (ti-as da una peste ceafa daca ai fi in fata mea) Ci experimentatorul! Nu experienta pe care o ai ci pe tine!

Mmm?

Anything? Anyone? Nu renunta asa de usor, ofera-ti mai mult timp! Cateva zile, poate o luna, chiar si doi-trei ani, sunt rabdator. Observa-te in diferite locuri, in diferite contexte sociale, facand diferite lucruri. Si daca te vei putea extrage din experienta, astfel incat sa te observi pe tine, anunta-ma! Pe mine „ma”. Isn’t life so outrageously funny?

Bibliografie: David Hume, „A Treatise on Human Nature”, 1739 (avea 28 de ani atunci cand l-a scris)

Germanotta

16 08 2012

Realitatea fiind minunata, a programat pentru seara aceasta, in Piata Constitutiei (nicio gluma!), un concert in cinstea celor doua gaste. Lady Ga Ga (sic!). Intruchiparea perfecta a lipsei de autenticitate si a ambalajelor lipsite de continut (stiu, ma vor ucide cu raze cosmice fanii mai tineri, de aceea vor circula astazi doar prin Piata Revolutiei sau, si mai bine, voi urmari o emisiune despre disonanta cognitiva la Antena 9).

P.s. O haita de procurori (conform afirmatiilor domnului Ion Iliescu, la care voi reveni) a dat buzna, ieri, in casa mea de la tara, din judetul Vraciul, vecin cu Muzau (masculinul de la „muza”), si mi-a cerut sa spun, cu mana pe Biblie, daca am fost sau nu la referendum (poate ai vazut la televizor, desi nu cred ca m-ai recunoscut, intrucat purtam batic). Am zis ca „da”, cu constiinta impacata. Traiasca Iisus!