deoarece zeii au plecat

Au aparut si la noi (si se vor dezvolta, presupun) programe de tip  Gifted Education.

Tot ce am aflat studiind psihologia motivatiei si a realizarii, in principal de la o serie de cercetatori angajati la o universitate cu un buget total de $ 1.2 miliarde … da, ai citit bine, „miliarde”) ma determina sa fiu IMPOTRIVA.

Nu voi enumera aici argumentele. (Nu am timp.)

Dar, daca ai un copil care pare a avea, intr-un domeniu oarecare, abilitati supramedii, si suferi pentru ca nu-l poti inscrie intr-un program de tip GE, as vrea sa te linistesc.

Nu pierde nimic. Exista alte lucruri pe care trebuie sa le faca pentru a ajunge la un nivel inalt si a-si aduce o contributie creativa. Programul GE nu este unul din aceste lucruri.

PS Doar pentru curiosi: universitatea se numeste Stanford.

In ultimul timp, impotriva celor mai bune instincte, am ascultat, cu scopul de a ma tortura, cateva argumente in favoarea prezentei limbii Latine in curriculum. (Ups! Curriculum?)

Oamenii care le formuleaza (sau doar le repeta) sunt, as putea sa jur (pe un text al lui Seneca), bine intentionati. Nu ma grabesc, totusi, sa-mi rezerv bilete low-cost prin intermediul agentiei de turism Drumul spre Iad si am cateva intrebari. (Voi cita mai intai argumentul lor.)

1. Limba latina dezvolta capacitatea de a gandi. In regula. Limba franceza nu dezvolta capacitatea de a gandi? Sau limba germana? Ori limba engleza? Sau orice alta limba vorbita de (foarte) multi oameni? Si, daca Da (limbile enumerate de mine sustin si stimuleaza gandirea) de ce sa nu le invatam pe ele? Nu ar avea mai mult sens sa invatam (sa perfectionam) limbi care sunt vorbite in prezent si, probabil (am rezerve in privinta limbii engleze-wink!), vor fi vorbite si in viitor?
2. Limba latina dezvolta capacitatea de a gandi. (Sunt un om batran. E posibil sa ma repet fara sa-mi dau seama.) In acest caz poate ca noi, cei care nu am studiat latina, suntem incapabili sa gandim sau, anyway (sic!), gandim precar. Eu insumi as putea fi un idiot. De fapt, acum realizez, chiar sunt. Quod erat demonstrandum.
3. Limba latina dezvolta capacitatea de a gandi. (Inca nu esti impresionata de memoria mea?) Prin urmare, daca rog un „latinist” sa scrie o aplicatie pentru computer (some crazy app, in jargon), cu o minima pregatire va reusi. Sau, poate, ar fi mai bine sa adresez invitatia unei persoane (nomina odiosa) care a studiat logica si limbajele de programare? De fapt, daca ridicam putin ochii din pamant (pentru a privi in departare), in viitor vor fi la mare cautare textele in limba latina si nu soft-urile. Nu pare o idee buna sa-i invatam pe copii sa scrie cod. (Sa gandeasca pentru a putea programa.) Sunt prea criptic? IF („da”) THEN GO TO (punctul anterior). Punctul anterior spune multe despre mine. Non multa sed multum.
4. Limba latina dezvolta capacitatea de a gandi. Sunt generos. Te las si pe tine sa reflectezi. Te rog, foloseste abilitatile cognitive dezvoltate de variatele intalniri cu viata reala! Experientia docet.

Imagineaza-ti ca dispui de o masina cu un motor foarte puternic. (Genul acela care participa la cursele de Formula 1.) Dar abilitatea ta de a sofa este modesta. (Ca sa nu folosesc cuvinte traumatizante.)

Sau invers: dispui de un Mini Cooper si abilitatile tale sunt la nivelul unui pilot de curse.

Ce fel de performante vei obtine? (In ambele cazuri.)

Mai departe, daca vrei sa folosesti exemplul concret de mai sus pentru a intelege lumea inobservabila  a mintii, cauta sa vezi urmatoarea analogie:

• Motorul ar putea fi inteligenta clasica (masurata prin testele IQ) sau, pentru a fi mai tehnic (doar pentru specialisti), g-ul
• Abilitatea de a sofa ar putea fi un set de factori asociati cu motivatia, antrenamentul, valorile si trasaturile de personalitate

Daca inteligenta (IQ) este intr-o mare masura heritabila, pe ce anume ar trebui sa ne concentram?

Si pentru ca am amintit de Seramis, vreau sa mentionez doua articole foarte bune scrise in ultimul timp, unul dedicat atribuirilor cauzale eronate iar celalalt efectului Zeigarnik si modului in care poate fi folosit in lupta cu amanarea de tip nevrotic.

http://www.sasseramis.ro/popcorn-machine

http://www.sasseramis.ro/el-si-ea-alergandu-se-cu-inocenta-prin-parc

De fapt  a scris mai multe articole foarte bune dar ezit sa subliniez asta de teama sa nu i se urce la parietal (de exemplu minunatul articol despre constiinciozitate si autocontrol) Chiar ma intreb, sub influenta recenta a unor floricele de porumb, daca mai exista in Romania un psiholog care sa reuseasca sa imbine, intr-un mod atat de original, informatia stiintifica de foarte buna calitate cu limbajul accesibil, si nu facand asta de 2-3 ori pe luna (sau chiar mai rar) ci destul de frecvent (imi pare foarte productiv desi as fi putut sa jur ca este lenes)

Multumesc, Sami, uneori ma gandesc, fantasmagoric, cum ar fi daca in urmatoarea incarnare s-ar inversa rolurile si as putea veni si eu la cursurile tale! Nu sunt sigur ca studentii tai realizeaza cat de norocosi sunt. Dar tu realizezi. (Ce anume? Hihi!)

Poate ai auzit de Daniel Gilbert (i-a fost tradusa si in Romania remarcabila Stumbling on Happiness). Ceea ce probabil nu stiai se refera la prietenia lui cu Daniel Wegner (tradus la editura Humanitas, si el, e adevarat, cu o lucrare mai veche de 10 ani). Si pentru ca am scris recent despre excelenta profesionala iata ce spune Daniel despre tizul lui:

 “The thing about Dan is he didn’t take the lab coat off,” Gilbert said. “For him, being a psychologist wasn’t a job, it was a way of being. He simply spent all his waking time thinking about the interesting aspects of the mind. It was 24/7 for him.”

PS In cazul in care te intrebi de ce Daniel (Gilbert) foloseste timpul trecut vorbind despre prietenul lui cu acelasi prenume (Daniel Wegner, autorul The Illusion of Conscious Will), raspunsul nu poate fi decat unul singur: Wegner a murit acum 10 zile, la 65 de ani. Suferea de ALS.