Nu am mai scris nimic despre viata politica din Romania insa nu pot rezista impulsului de a recomanda un articol (pe jumatate comic) scris de Lelia Munteanu, senior editor la “Gandul”, despre becaliberalism. Ca stimul suplimentar: in text se refera la ideoilogie.
Arhiva luna 10, 2012
si oile gandesc (in felul lor)
17 10 2012“little or no empirical basis”
17 10 2012Pe situl personal, domnul Sas Seramis, cunoscut admirator al metodei stiintifice de investigare a realitatii, a publicat recent un articol devastator despre multiplele beneficii iluzorii ale ultimei mode (in Romania), NLP-ul. Intuitia mea este ca, inainte de a-l scrie, a privit destul de mult in stanga-sus, in incercarea zadarnica de a-si aminti numeroasele studii ISI in care legatura dintre directia privirii si accesarea amintirilor este demonstrata.
Pentru alte afirmatii la fel de fanteziste ii recomand tanarului meu coleg, posesorul unui doctorat in psihologie, sa exerseze mai mult rapportul cu trainerii NLP si sa-si dea jos diploma simbolica de Critical Thinking Master Practitioner, deoarece (cu ultima) nu va castiga prea multi adepti in tara in care zeci de mii de oameni venereaza, anual, in luna octombrie, o colectie de oase.
astazi i-ai verificat scaunul? (indeaproape)
15 10 2012Pentru o persoana care nu intelege evolutia prin selectie naturala decat la un nivel superficial (sau nu o integele deloc, inchipuindu-si ca un echivalent al lui Mos Craciun a proiectat lumea acum aproximativ 4.000 de ani, conform unei carti pline cu povesti), altruismul (existenta lui) pare a fi un argument solid. „Cum se face ca oamenii sunt altruisti din moment ce genele sunt egoiste?”
Hai sa ne gandim putin dar mai intai sa definim altruismul: un comportament al unui individ care accepta un cost (pierde ceva si, astfel, isi diminueaza sansele de supravietuire si/sau reproducere) pentru ca un alt individ sa aiba un beneficiu (sa castige ceva, amplificandu-si sansele de supravietuire/reproducere)
Observa, te rog, faptul ca aceasta definitie nu se refera la motivatii (iti las cu adevarat o bucatica din tort sau fac asta doar pentru ca stiu ce predica urmeaza din partea parintilor, daca mananc tot, si nu am nici un chef sa-i mai ascult). Unii oameni sunt foarte dornici sa atribuie motivatii desi, daca sunt provocati sa spuna cum le masoara, brusc dau din colt in colt sau deviaza discutia. Fiind constienti de acest pericol, iti propun sa-l ocolim operand cu o definitie comportamentala.
Bine. Ce urmeaza? Ah, mai departe e simplu: Hai sa presupunem ca tu esti un parinte de vietate dragalasa. Stii ce inseamna asta, nu? Costuri, prietene! Uneori costuri foarte mari! Pentru cine? Pentru tine, evident! (in loc sa mergi la concertul acela magnific, unde merg toti prietenii tai, stai acasa cu comoara peltic-vorbitoare)
Si ce mai inseamna? Beneficii, beneficii! In contul cui? Al progeniturii, normal! Pe scurt: tu pierzi si ea/el castiga! Suferi din cauza asta? Poate da, poate nu. Poate suferi si nu esti constient(a) sau nu-ti dai voie sa simti (pentru ca ai fi, in felul acesta, o mama rea) sau poate te entuziasmeaza ideea de a petrece timp cu odorul tau in dauna relatiei cu prietenii.
Dar acestea sunt experiente subiective greu masurabile si, uneori, chiar greu de identificat (existand biasuri si mecanisme de aparare). Stim insa ceva sigur: actiunea ta este altruista! Tu pierzi (unitati de fitness, pentru connaisseuri) si prichindelul castiga! Te sacrifici si, de multe ori, iti place asta. Iti doresti si accepti un dezavantaj pentru ca el/ea sa fie avantajat(a). Apropo, ai inceput sa economisesti pentru a-i putea plati studiile la facultatea aceea din Top 100?
Ce poate fi mai nobil decat sacrificiul unui parinte pentru binele copilului? (in cazuri rarisime, chiar sacrificiul suprem) Foarte frumos. Ups, era sa uit de cineva! Niste chestii mici, mici, mici de tot. Nucleotide sau asa ceva. Da, gene!
Ia sa facem noi recensamantul la gene! (nu ca la referendum, acela a fost o gluma nationala) Din 100 de gene ale tale oare cate sa existe in vietatea cu ochisori incantatori? Ma refer la copii identice! Ce zici de 50? Prin urmare, 50%!
Aha, si ce ziceam? Ziceam ca „tu” (serios, te-ai intrebat vreodata atenta cine esti tu?) te sacrifici. Esti altruista. Accepti un cost pentru ca un alt individ (sub un metru, deocamdata) sa se bucure de un beneficiu. Acesta este un nivel de interpretare, cel mai usor, pentru ca este vizibil: individ-individ.
Dar eu iti propun sa avem un pic mai multa profunzime! Hai sa „coboram” la un alt nivel. Unul mai subtil, desigur, cumva „invizibil” (cu ochiul liber). Si acolo, la nivelul genelor, ce gasim? (stim deja ca genele sunt egoiste) Gasim 50 de gene identice in individul cel mic.
Prin urmare, „tu” (ai raspuns la intrebarea cu cine esti tu?) esti altruist in raport cu el/ea (vietatea minunata) dar, daca ne uitam mai bine, pe un alt plan, observam ca genele tale se ajuta pe ele insele!
Maiculita, unde s-a dus altruismul? Prin comportamentele tale tu maximizezi sansele de supravietuire ale copilului tau dar, la un alt nivel, genele tale isi maximizeaza propriile sanse de supravietuire (pe generatia urmatoare). Nu, imi pare rau, mi-ar fi placut sa am eu o astfel de idee. Nu a avut-o nici Darwin. A fost nevoie de aproape 100 de ani, de la publicarea cartii de capatai a evolutiei, pentru ca cineva sa rezolve acest puzzle al altruismului. Un baiat pe nume Hamilton W.D. Genial, fara nici un dubiu.
De aici nu rezulta ca tu nu esti in continuare altruista atunci cand faci tot felul de sacrificii pentru copilul sau copiii tai. Ma bazez pe IQ-ul tau pentru a nu intelege altceva. Rezulta doar ca, in opinia mea, fascinat de continuitate, identitate si diferenta (in multiple domenii), nu e foarte clar cine suntem noi, eu si tu.
E clar, pe de alta parte, ca exista gene. Si noi, si noi, cine suntem?
Big Bird
14 10 2012Nu ti-era dor de niste experimente cu copii? Hai sa mai manipulam un pic dragalasele vietati! (probabil intuiesti, toti prietenii mei deja parinti isi tin departe copiii de mine)
Desenam, pe o coala mare de hartie (sau pe trotuar, cu creta) trei copii dintre care doi isi ating capetele cu manutele. Si aducem o papusa (o vom numi Big Bird) care face urmatoarea afirmatie: „Toti copiii din acest desen isi ating capetele cu manutele”. Apoi il intrebam pe prichindel: Este corect ce spune Big Bird?
Aceasta a fost tot. De fapt, nu chiar tot deoarece mai exista o situatie: Copilului ii este aratat exact acelasi desen cu diferenta ca acum Big Bird spune altceva: „ Toti copiii din acest desen trebuie sa-si puna manutele pe cap!”. Iar copilul este intrebat: Exista cineva care face ceva gresit?
Am precizat cumva ca in cumplitul experiment au fost atrasi copilasi de doi ani? Sunt batran, prietene (al blogului), de aceea nu am mentionat de la bun inceput. Si daca tot ne conversam (chipurile), ce crezi, in care din cele doua situatii copiii ofera, in mod sistematic, mai multe raspunsuri corecte?
Acest experiment a fost gandit pentru a testa predictiile psihologiei evolutioniste. Iar copiii s-au comportat asa cum teoria a prezis. Doar ca am uitat sa-ti spun ce prezice teoria, nu-i asa?
Cummins, D.D. (1999b). Early Emergence Of Cheater Detection In Human Development. Presented at the 11th Annual Meeting of the Human Behavior and Evolution Society, Salt Lake City, Utah, June 8, 1999.
Best Paper Award 2011
13 10 2012Am aflat acum doua saptamani (si scriu cu intarziere: mea culpa!) o informatie incantatoare daca ma identific mai mult cu rolul de cetatean roman. Anume: Revista Journal of Cognitive Psychology a ales, drept cel mai bun articol stiintific al anului 2011, urmatorul articol: Neural correlates of emotion-cognition interaction: a review of evidence from brain imaging investigations.
Ei si?, te aud in „casca”, era normal sa exista un articol castigator. Corect, insa ai vrea sa stii cine l-a scris? Urmatoarele persoane:
Florin Dolcos, Alexandru Iordan, Sanda Dolcos.
Este adevarat, niciunul nu mai locuieste si nu mai lucreaza in Romania (sunt la University of Illinois at Urbana-Champaign). Totusi, faptul ca sunt romani nu-ti da un fior placut? Mie, da!