Sunt preocupat pana la fascinatie de spiritualitate si psihologie. Inca nu inteleg complet mecanismele mintii. Natura constiintei este in continuare un mister. Nu detin raspunsuri definitive. Pastrez mintea deschisa.
Cred ca viata are in inima ei un principiu iubitor (in sensul de orientat spre unificare), creativ, surprinzator si amuzant (uneori). Cred pentru ca simt. Insa nu mereu. Desi intelegerea mea ramane stabila sunt momente cand cobor in valea adanca a fricii. Nu este PMD. Nici ciclotimie. Este doar o ondulatie naturala. Ziua si noaptea. Dulce si amar. Polaritati.
Am o admiratie nesfarsita pentru corp. Nu inteleg de ce doctorii nu sunt mistici. Nu pricep de ce sportivii nu ingenuncheaza pe podium. La un nivel mai superficial, privesc corpurile unor femei tinere, in mers, si spun „Multumesc!”. Insa nu lor.
Cred ca geniul nu este exceptia ci regula. Scoala nu incurajeaza geniul. Nu suporta originalitatea. Nu am nimic cu profesorii, chiar imi par a fi victime ale sistemului. Detest scoala. Dar sunt cu totul in favoarea educatiei. Scolile sunt inchisori. Educatia este libertate.
Paradoxal, sunt nascut pentru a fi profesor. Ma pricep sa-i stimulez pe tineri, sa-i chem catre cunoastere, sa fiu, mi s-a spus, un seducator. Rad de prostie oriunde o intalnesc (daca nu e prea infricosatoare), prin urmare, traind cu mine insumi, am o sursa constanta de buna dispozitie.
Insa imi castig existenta din dezvoltare personala si psihoterapie. Salariul de la Universitate se duce pe carti (gandurile si emotiile unor oameni indepartati). Sunt inconjurat de carti. Lacomie, desigur.
Sunt indragostit de inteligenta. Am descoperit si o metoda de a-i stimula cresterea. O aplic impreuna cu cei din jurul meu. Ei obtin rezultate mai bune. Probabil pentru ca sunt mai tineri.
Cred intr-un mod irational in posibilitatile uimitoare ale omului. Cred ca oamenii se pot autovindeca de majoritatea bolilor (si cu putin noroc). Nu e doar credinta. Cercetez. Fac experimente. Avansez incet.
Bine ai venit in lumea mea. Pentru o vreme… si a ta!