Problema pe care am prezentat-o in articolul anterior (aceea cu milionul de euro) este cunoscuta ca The Monty Hall Problem (pentru cine cauta raspunsul pe atotstiutorul Google sau pe Bing, pentru a tine cont si de concurenta care rontaie cascavalul mai sus-mentionat). Daca te mai lupti cu ea (si ai insomnii) iti recomand sa schimbi perspectiva si sa o vezi cu ochii mei (ai lui Monty Hall, de fapt). De asemenea, daca sfatul de mai sus nu-ti este de niciun folos, incearca sa te gandesti ce s-ar intampla daca ai avea de ales nu o singura data, ci de mai multe ori (de 100 de ori, de exemplu). Si, in sfarsit, la finalul acestui acces de marinimie, iti mai propun sa te gandesti cum ar fi daca ar exista nu 3 usi ci 100 de usi (si, implicit, 99 de vaci). Pas cu pas, am inchis 98 de usi. Mai sunt doua. Cea aleasa de tine si inca una. Schimbi sau ramai?
Categorie: Scoala de Atentie
ai vrea sa-i transmiti bebelusului tau o vulnerabilitate genetica, fara sa stii?
BRCA2. Ai auzit de ea? E naspa rau! (limbaj de Piata Universitatii, versiunea „veniti cu noi in duba jandarmeriei”) Daca ai bani si un dram de curiozitate, iti poti face un test genetic (o sa ne obisnuim cu ele, in viitor) astfel incat sa afli ce mai face BRCA2 (gena ta). Ar fi de dorit sa fie „cuminte”, adica sa nu ai o varianta a ei (o mutatie). In cazul in care testul depisteaza mutatia, medicul iti va spune ceva de genul urmator:
„Riscul de cancer la san, pentru tine, purtator (inocent, in opinia mea, vinovat, conform oribilei teorii Karmice) al genei BRCA2, de pe cromozomul 13 (pozitia 13q12.3, daca vrei toate amanuntele), este de 50-85%”.
Ce inseamna asta?
Ah, si inca ceva: aceeasi mutatie reprezinta un risc de 25% de cancer ovarian. A naibii genetica asta, nu-i asa? Poate ca „da”, te aud ca prin vis, insa cum se interpreteaza procentele? Este posibil sa ai gena (mutatia) si sa nu faci cancer niciodata?
vinovatii fara vina (sau cat de oarba e bine sa fie zeita justitiei)
La o distanta de aproximativ 300 de kilometri s-a comis o crima. Intamplator, persoana care a fost ucisa (nu cred ca vrei amanunte) facea parte din cercul tau de prieteni. Politia a avansat cu investigatiile si iti solicita un test ADN. Accepti imediat, nu ai nimic de ascuns, nu te temi de nimic, stii foarte bine ca nu ai nicio legatura cu crima respectiva.
Rezultatul analizei ADN este uimitor: urma gasita pe cutitul cu care…fara amanunte, am promis, se potriveste cu ADN-ul tau. Astfel devii principalul suspect. Este posibil? (pentru siguranta ti s-a recoltat o noua proba si rezultatul este acelasi: se potrivesc!).
Urmeaza un proces la capatul caruia viitorul tau nu pare deloc luminos.
Am inventat totul, desigur, dar intrebarea mea ramane: ar fi posibila o astfel de situatie? Si daca „da”, cu ce probabilitate?
Prozac, mon amour
Poate ca dupa un articol despre sex (vezi precedentul) ar merita sa urmeze unul despre depresie? Mai exact, cum ar fi sa meditam impreuna, in postura lotusului, desigur, la inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei? (SSRI, pentru initiati) Sa ne amintim, sau sa facem cunostinta, cu Citalopram, Escitalopram, Fluoxetina, Fluvoxamina, Paroxetina sau Sertralina! (a nu se confunda cu antidepresivele triciclice, da? Nici cu cele tetraciclice! Nici cu inhibitorii monoaminoxidazei!)
Presimt ca ai disparut deja de pe blog. Regretabil, ce era mai interesant abia acum urmeaza: N-methyl-3-phenyl-propan-1-amine. Sau: 1-(3-dimethylaminopropyl)-1-(4-flurophenyl)-1,3-dihydroisibenzofuran-5-carbonitrile. Mmm, simti euforia? Asa este, prima formula se refera la Prozac iar a doua la Celexa. Prozac, trebuie sa fi auzit numele acesta! A fost lansat pe piata la mijlocul anilor ’90 de americanii de la Eli Lily si se vinde, in acest moment, la mai bine de 15 ani de la aparitie, ca painea calda (vanzarile ajung la 2 miliarde de dolari anual). Doar pentru a nu supara concurenta, trebuie sa mentionez medicamente similare, aparute si ele in 1997 respectiv 1999: Seroxat (fabricat de GlaxoSmithKline, pe care ii vedeam, intr-o vreme, aproape zilnic-fiind vecin cu ei, nu te gandi la altceva) si Zoloft (fabricat de Pfizer). Daca tot am ajuns in acest punct nu rezist sa nu impartasesc urmatoarea informatie: conform unor estimari, industria farmaceutica investeste in cercetare 11% din profituri. Foarte nobil, nu-i asa? (in marketing investeste de trei ori mai mult dar nu-ti bate capul cu asta, traim intr-o lume frumoasa, monitorizata, cu atentie usor anxioasa, de insusi Tatal lui Mos Craciun).
Daca ai trecut cu bine si de acest paragraf, mai ramane sa mentionez ca SSRI dau reactii adverse (nu doar ele, normal, toate medicamentele antidepresive se intrec in a genera efecte secundare neplacute). Hai sa trecem cateva in revista: greata, somnolenta, uscaciunea mucoasei bucale, cefalee, anorexie, inapetenta, anxietate, efecte extrapiramidale (Hosni, baiatule, vor sa te spanzure, stii, dupa ce ce ai condus Egiptul timp de 30 de ani-te tachinez, nu la piramidele acelea ma refer!), hipotensiune ortostatica, constipatie, iritabilitate, ameteala, varsaturi. Doar citindu-le, nu simti si tu un impuls irezistibil sa ti le procuri cat mai repede? (de fapt nu e nimic amuzant, persoanele care sufera de depresie accepta aceste reactii adverse pentru a se elibera de suferinte mult mai intense-dupa ce am respins mult timp interventiile psihiatrice m-am vindecat de naivitate si recunosc, astazi, ca, in anumite cazuri, medicatia antidepresiva prescrisa cu discernamant este cea mai buna sansa pentru un suferind de a duce o viata relativ normala).
Acesta este un articol (tot) despre probabilitati.
Hai zi ca nu te asteptai! Ne stim de-atata amar de vreme, stii ca sunt un pic imprevizibil. Iata cum, aici si acum: cateva din efectele secundare ale Prozacului au legatura cu problemele sexuale. De pilda, iti dispare complet interesul sexual: intre Angelina si cartea de telefon (format vechi) o preferi pe a doua (idem Brad si Pagini Aurii). Sau este conservat interesul sexual dar instalatia, ma-ntelegi, da rateuri (pierzi minunatie de erectie). Sa ne uitam la cifre:
Exista 30-50% sanse sa dezvolti o problema sexuala (daca iei Prozac).
Nu e nicio gluma, aceasta informatie iti este oferita, cu buna credinta, de medicul psihiatru, in baza studiilor. Insa ce inseamna ea? Tu cum o interpretezi? Daca esti un pacient depresiv si ti se spune asta (si e adevrat, repet, n-am inventat nimic de dragul explicatiei didactice sau, mai grav, al teasing-ului) ce intelegi din ea?
Iti las timp la dispozitie. Te poti consulta cu cei apropiati, mai ales daca urmeaza sa mergi la o petrecere (si poti da vina pe mine). Poti chiar intreba un psihiatru sau o studenta la medicina (sau, pe aeroport, unul din doctorii care pleaca pentru totdeauna spre alte zari, in care se va simti mai putin umilit si, eventual, apreciat mai mult). Cum adica 30-50% sanse? Ce inseamna asta pentru tine? Sigur, ar fi fost de dorit sa inveti despre aceste lucruri undeva prin liceu, fructificand timpul pierdut cu subiecte (materii?) spectaculos de inutile. Te-ar ajuta mai mult in viata de zi cu zi sa interpretezi corect numerele (informatiile statistice), cum sper sa-ti demonstrez in aceasta serie de articole. Poate ai prins ideea cu falsul-pozitiv (aminteste-ti de ea cand vei face prima mamografie-nu peste mult timp voi scrie un articol numai despre acest subiect, unul care te va face sa te infiori, chiar barbat fiind).
Gandeste si intreba-i si pe cei din jur (poate ca ei, cu gandirea, stii si tu, ceva mai usor, mai lin, mai lent-nu ardeleneste, ma omoara cititorii mei din Cluj!). Dorele, probleme cu scularea? (incredibil, cat de vulgar pot fi!) Totusi, cine se scoala de dimineata (in sensul de a i se lumina mintea mai devreme), departe ajunge (in cursa evolutionista). Da, toata lumea termina cursa, iar unii pretind chiar ca vor beneficia de inca una, doar ca, in acel caz, vesnica. Mai vedem. Deocamdata, p-acilisa, daca iei Prozac si sunt 30-50% sanse sa dezvolti o problema sexuala, e cazul sa te ingrijorezi?
cine n-a gustat amarul nu stie ce e zaharul (in dilutie)
Am fost la homeopat. Recunosc. Nu mai stiu exact de ce (dar asta nu e de mirare, s-a intamplat acum mai bine de 10 ani si de atunci, deoarece imbatranesc, m-am sclerozat, chiar daca nimeni nu e de acord cu asta, situatie care ma ingrijoreaza cu adevarat). Sigur nu era ceva grav, in plus eram si curios si, mai presus de toate, am fost sub influenta unei zeite (practicam transfigurarea in acele vremuri, adica un fel de negare romantica).
Imi amintesc de niste bobite colorate, simpatice („remedii”) pe care le-am luat constiincios, un timp (le-am inghitit fara alte intrebari). Mai imi amintesc de o doamna foarte draguta si un cabinet in centrul capitalei in care am fost primit si tratat cu atentie si respect (iar la sfarsit am fost taxat asa cum se cuvine, adica scump-in viziunea mea, hominid cu aversiune fata de pierdere). Imediat ce am iesit pe usa, in ciuda dialogului agreabil si a atmosferei foarte civilizate, am hotarat ca aceea a fost nu doar prima ci si ultima mea vizita. Acum, privind retrospectiv, realizez ca am avut o intuitie mistica.
Daca esti un fan al medicinii alternative, in general, si al homeopatiei, in special, poate ar fi bine sa te opresti aici cu lectura. Nu cred ca vrei sa afli, din urmatoarele randuri, de ce te consider un fraier. De asemenea, daca avem o relatie (virtuala) buna, de ce sa asisti la deteriorarea ei? (pentru ca nu vei putea citi cu detasare sau, mai direct spus, vei fi afectat(a) si, probabil, zdruncinata in credintele tale-dar asta numai daca pui pret pe ce scriu).
Mai trebuie sa spun ca un membru al familiei mele valorizeaza homeopatia si o multime de alti oameni, mai mult sau mai putin apropiati, sunt consumatori de servicii homeopate. Inca ma inteleg bine cu ei desi imi cunosc pozitia. Nu incerc sa le schimb optiunile dar, cand se iveste ocazia, cedez impulsului irezistibil de a invarti cutitul in ceea ce mi se pare a fi rana naivitatii.
Ceea ce am observat la majoritatea apropiatilor este, din punctul meu de vedere, uimitor: nimeni nu-mi poate spune pe ce principiu functioneaza homeopatia. Nici nu-i intereseaza astfel de subtilitati. Raspunsul standard pe care il primesc e din zona „Eu cred in ea si asta e tot ce conteaza!”. Ihm, conteaza foarte mult, mai ales ca nu doar „tu” crezi in ea. Jumatate din populatia Belgiei, de pilda, cumpara produse homeopate. Din 100 de francezi, 36 sunt „utilizatori”. In India sunt 300 de spitale homeopate. Iar in US, in anul 2000, homeopatia a inregistrat vanzari de un miliard si jumatate de dolari.
Cum s-ar putea insela asa de multi oameni?
Ei bine, exact asta ma fascineaza pe mine, de la un timp. Faptul ca o persoana traieste cu o credinta in mod limpede contrazisa de fapte a inceput sa conteze mai putin in raport cu posibilitatea ca un grup de oameni (uneori urias ca dimensiuni) sa functioneze ghidat de dorinta ca realitatea sa fie intr-un anumit fel (desi constata zilnic, din pacate, ca este altfel), de idei fara suport empiric si, nu de putine ori, de iluzii. Asta e fascinant! Este ca si cum, pastrand proportiile, as trai in Germania, in jurul anilor ’40, observand ca semenii mei sunt convinsi ca evreii nu au calitatea de fiinte umane si merita exterminati (milioane de germani, intr-un fel sau altul, au crezut asta desi astazi, privind inapoi, pare nu doar ceva oribil ci si complet de neinteles). Sunt constient ca este o comparatie exagerata dar am ales-o in mod intentionat, pentru a dramatiza felul in care multi, foarte multi oameni se pot insela in timp ce cred ca ideile lor sunt corecte.
Astazi scriu despre homeopatie insa exemple sunt peste tot. De la numeroase scoli de psihoterapie, orientate de idei fanteziste sau imposibil de dovedit (despre care am scris de cateva ori) pana la milioane de americani convinsi ca exista fantome (42%) sau ca au fost rapiti de extraterestri, de la acupunctura care nu vindeca nimic pana la astrologia care nu prezice nimic (dar explica, retroactiv, totul), neuitand, fireste, de numerosi zei care se calca pe picioarele divine in panteonul dintr-un univers paralel si nici de prietenul meu Mos Craciun, subiect favorit si tolerant al tachinarilor mele de copil nerecunoscator, oriunde ne-am uita, cu un dram de atentie, putem identifica tot felul de credinte irationale, uneori inofensive, alteori periculoase si chiar mortale („noi nu ne vaccinam copiii, Dumnezeu nu e de acord!”).
Medicamentele homeopate datoreaza foarte mult apei (atentie, am inceput sa fiu ironic!). Mai exact, o solutie homeopatica foloseste un „ingredient” care a fost diluat de multe ori. De foarte multe ori! De atat de multe ori, de fapt, incat nu a mai ramas nicio molecula din el!
Ce inseamna asta? Ca solutia homeopata este, in realiate, apa. Apa chioara! Tocmai de aceea homeopatia are doua mari avantaje:
- Nu are efecte secundare
- Nu exista pericolul unei supradoze
Poti consuma oricat de multa apa, nu vei suferi din cauza aceasta (doar vei calatori intr-un anume loc cu o frecventa superioara iar rinichii vor munci mai mult decat de obicei). Medicamentele homeopate nu au nimic activ in ele (in afara de propria ta credinta, desigur!). Nu pentru ca spun eu asta ci pentru ca au fost testate. O analogie frecventa se face intre vaccinuri si remediile homeopate. Insa analogia este gresita: in timp ce primele contin miliarde de fragmente de virusi cele din urma, sau majoritatea lor, nu contin nici macar o molecula din faimosul ingredient activ. Aceasta realitate este incontestabila si homeopatii o accepta.
Dar de-abia acum urmeaza lovitura de teatru! (da, te poti pregati de ceva amuzant) Iata explicatia „stiintifica” (asimilata in stagiile de pregatire ale viitorilor psihoterapeuti, scuze, act ratat, homeopati): apa in care ingredientul a fost diluat nu este orice fel de apa ci este o apa speciala. Ups! Cum asa?
Iata cum: este o apa speciala deoarece s-a impregnat cu proprietatile ingredientului (cele care activeaza sistemul natural de aparare al corpului-o idee, altfel, foarte frumoasa). Dar ce inseamna ca „s-a impregnat”? Ce anume ii permite apei aceasta performanta? Oh, biet ignorant (vorbesc cu mine insumi, o boala mai veche, netratabila, desi am incercat si chiropractic si colonic-irigare colonica, vreau sa spun), afla aici si acum:
Apa are memorie!
Hmm, nici tu nu stiai asta? Si tie profesorii de chimie ti-au ascuns acest adevar transcendental? Conspiratia tacerii, asa pare! Da, apa are memorie si isi aminteste moleculele cu care a fost in contact. Extraordinar! E ca atunci cand iti amintesti o mica tavaleala de weekend cu tanarul acela chipes (si un pic autist, conform stereotipului) de la departamentul IT, in timpul teambuilding-ului trimestrial? Da, ceva de genul acesta. Apa nu uita moleculele pe care le-a mangaiat (te rog, citeste fara subtextul pervers). Proprietatile lor vindecatoare se imprima cumva in apa (nu stim cum dar nu ne batem capul cu asta) astfel ca apa in care a fost ingredientul este infinit mai puternica decat apa in care este ingredientul (dilutia, daca nu te-ai prins, impreuna cu memoria apei, realizeaza aceasta magie).
Pentru cei care gandesc, ar fi totusi o mica problema: daca apa nu uita camforul sau belladonna (acesta e un tribut pentru Hahnemann, neamtul care a „inventat” homeopatia, undeva pe la 1800) atunci poate ca nu uita nici rahatul cu care a fost in contact „intim” in timp ce curgea printr-o glorioasa canalizare (ti-ar placea sa inghiti ceva remedii care „isi amintesc’’ clipele strengaresti de la toaleta din mall?).
Daca te-am oripilat cu aceste imagini ma grabesc sa compensez : apa isi aminteste doar ce vor homeopatii sa-si aminteasca! Cum? (de ce te freci la ochi, suntem deja in lumea lui Mos Craciun!) Uite-asa: apa isi aminteste moleculele ingredientului activ deoarece a fost, in timpul procesului de dilutie, agitata cu putere. Nici mai mult, nici mai putin. Zi si tu, nu simti ca suntem in avanposturile stiintei? (fii atenta, data viitoare, cand mai agiti cana cu ceai, e posibil ca ceea ce gandesti in acel moment sa fie captat de memoria apei-homeopatii nu spun asta dar eu sunt, cum ma stii, vizionar, presimt ca insesi gandurile pot fi imprimate in apa).
Poate ai vrea sa stii daca un singur studiu, din acela nesuferit, dublu-orb, cu grup de control si distributie randomizata, a dovedit ca homeopatia functioneaza? Daca esti fan nu cred ca vrei sa stii. Asa ca urmatoarea informatie nu e pentru tine: nici unul! Da, in 200 de ani nu a fost gasita nicio dovada stiintifica (nici macar studiul lui Benveniste, asta doar pentru connaisseuri, publicat in Nature , in 1988, nu a putut fi replicat, nici macar de echipa lui).
Conform legilor valabile in lumea aceasta homeopatia nu poate functiona. Conform experimentelor controlate placebo, nici nu functioneaza. Cea mai rezonabila interpretare a tuturor investigatiilor pare a fi urmatoarea:
Homeopatia nu este nimic altceva decat placebo.
Dar acest lucru aproape ca nu mai conteaza. O uriasa industrie a inflorit in jurul ei. Milioane de oameni, inclusiv oameni foarte educati (sau faimosi, vezi printul Charles, un suporter inflacarat) apeleaza la ea. Nu este uimitoare natura umana? Nu este aceasta o lume (sociala) de care nu te poti plictisi?
Ah, cat p-aci sa uit: in 2010 British Medical Association a votat, cu o majoritate coplesitoare, interzicerea homeopatiei, pe care au numit-o „witchcraft” (un fel de Harry Potter al medicinei). Insa medicii englezi nu sunt si legislatori. Oamenii politici iau astfel de decizii. Iar oamenii politici au si ei agendele lor. Mai pe scurt, vor sa fie (re)alesi. Slabe sperante sa tina cont de propunerile (informate) catorva doctorasi. Cumpara lumea granule, globule si tablete homeopate? Cumpara! Functioneaza economia? Creste PIB-ul? Daca oamenii vor sa cumpere de ce sa le interzicem aceasta placere? A murit cineva din asta? (da, a murit, poate revin cu alt articol-oamenii isi risca sanatatea nu pentru ca folosesc remediile, care sunt, cum am spus deja, inofensive, ci pentru ca renunta la tratamente reale).
Hai, gata, capul la fund! Si lasa inteligenta naturala a organismului tau sa-ti reveleze adevarul. In doze infinitezimale, desigur.
