Arhive dupa autor: Adrian

introiectez buna dispozitie (garantez seriozitate maxima)

Publicat de Adrian la 09 February 2012 – 00:39
La categoria: Responsabilitatea

Nu mi-am imaginat ca articolul satiric la adresa unei tehnici celebre in psihoterapiile de tip experiential va inregistra un asemenea succes (e cel mai citit articol din toata istoria blogului si nici macar nu este 100% original). Intrand in contact cu realitatea (inexplicabilul interes al vizitatorilor) sunt inclinat sa-l rog pe defunctul Fritz Perls (banuit in unele cercuri de usoare tulburari de personalitate) sa ma protejeze (presimt ca ma va refuza, sugerandu-mi sa-mi asum responsabilitatea) de o posibila intalnire cu terapeutii gestaltisti lipsiti de umor.

Si pentru ca nicio nenorocire nu vine singura, ieri am scris cateva randuri, nu foarte laudative (creierul chiar nu-l percepe pe „nu”?), la adresa NLP-ului. Iar acesta nu ar putea fi decat inceputul deoarece scolile de terapie au numeroase puncte slabe, invitandu-ma, irezistibil, sa le apas cu blandete. Off, cum as putea sa rezist? Mi-am facut si testul arborelui (cotit) si mi-a iesit aceeasi tendinta studiata de fizica de clasa a IX-a.

Mizez, totusi, pe consideratia pozitiva neconditionata a specialistilor care ar putea impartasi o aceeasi atitudine rezervata fata de afirmatiile sustinute doar de dovezi anecdotice. Promit, in (supra)compensatie, sa execut cateva asociatii libere pe tema sifonierelor, canapelelor sau scaunelor si sa unific disponibilitatea de a ocoli gandirea critica, in sensul de critical thinking promovat de universitatile americane sau britanice, cu puterea de penetrare a insightului transgenerational, dar asta numai daca sunt sustinut, telepatic, de spiritele stramosilor.

Psihoterapia este un lucru foarte bun iar avantul de a o practica, fara a fi intens constienti de limitele ei, un lucru cel putin discutabil. Uneori cu umor, pentru cine este inzestrat cu papile gustative, alteori fara acest ingredient minunat al vietii, insa mereu, in masura posibilului, cu atentie si discriminare. Stiinta uleiului de sarpe nu a disparut.

privind in dreapta-sus (si alte nazdravanii ale nervului optic)

Publicat de Adrian la 08 February 2012 – 13:25
La categoria: Akena

Sunt intrebat, periodic, ce cred despre NLP. Din pacate nu am timp pentru un raspuns elaborat, asa cum ar merita acest fenomen controversat. De aceea voi oferi unul scurt, ancorandu-i pe cei care ma cunosc, si care apreciaza NLP-ul, de un sentiment de respect pe care il am fata de persoanele lor. Cred asa:

NLP-ul este pentru psihoterapie ceea ce este homeopatia pentru medicina.

rigla, cercul si compasul

Publicat de Adrian la 08 February 2012 – 00:30
La categoria: Akena

Astazi contorul Google a inregistrat vizita cu numarul 200.000. Fiind o cifra rotunda, o mentionez. De fapt, daca ma gandesc bine, la precedentul eveniment aniversar (100.000, undeva spre sfarsitul anului 2010), cativa neuroni jucausi, in mod perfid plasati in nucleus accumbens, m-au stimulat sa trec blogul intr-o stare modificata de constiinta. In hibernare, cu alte cuvinte, stare in care a ramas cateva luni.

Ce-ar fi…Nu, n-am sa fac asta, ar fi socant asa, fara o minima pregatire (cum, daca faci parte dintre cei vechi, dar vesnic tineri, sper ca iti amintesti si apreciezi). In plus, n-as face decat sa ma repet si unde-ar fi creativitatea in acest caz? O idee noua ar fi sa il inchid definitiv dar nu mi se pare deloc constructiva. Asa ca, pentru a impaca si capra, si varza, si iezii, si lupul cel rau, insotit de umbra lui luminoasa, am hotarat sa las daimonul sa rontaie in continuare din articolele anului 2011. A ajuns la lunile iulie/august si prevad ca, in cel mult 10 zile, le va transfera in metabolismul lui glucidic.

Vizitatorii mai noi pot crede ca blogul are o vechime de cateva luni si ii informez, pe aceasta cale, ca data lui de nastere a fost 5 ianuarie 2010, daca nu ma insala MSD-ul. Doar ca daimonul…

you haven’t failed till you stop trying

Publicat de Adrian la 07 February 2012 – 22:06
La categoria: Akena

Din cand in cand…alerg. De fapt, aproape in fiecare zi. Nu mult, 1-1.5 km. Pe zapada, in ultimul timp. As spune si „in frig”, dar nu l-am sesizat. Intentionez sa scriu un articol mai elaborat despre aceasta inclinatie ridicola mostenita de la stramosii mei extrem de indepartati (aceia din savana africana) dar m-am gandit ca, acum, ar fi o buna introducere la ideea de mai jos:

S-a acumulat deja un munte de dovezi referitoare la beneficiile exercitiului fizic. De la mintea capabila sa gandeasca mai limpede (nicio legatura cu primul paragraf) si pana la intarzierea proceselor asociate cu deteriorarea cognitiva, ca urmare a inaintarii in varsta, fara a uita de imbunatatirea calitatii somnului, o lista de recompese, fie imediate, fie pe termen lung, poate fi contemplata cu admiratie. Si, desigur, ulterior bifata. Care sa fie timpul optim alocat unui astfel de program, in cazul in care nu vrei sa participi la Olimpiada de la Londra?

20 de minute pe zi, 3 zile pe saptamana.

O nimica toata, nu-ti vine sa comentezi astfel? In loc sa stai 20 de minute in fotoliu, holbandu-te la ceea ce altadata era o cutie si acum e mai mult un dispozitiv extraplat, iti poti mobiliza corpul in diverse feluri (si sexul este o forma de exercitiu fizic, dar nu la el ma refer in aceasta mica pastila motivatoare).

Placandu-mi si statisticile, in ultimul timp, iata ce am aflat de curand: din 100 de americani 25 nu fac niciun fel de miscare (in sensul de „exercitiu fizic”). Blestemul societatii hiper-abundente, nu? La noi, in spatiul acesta magic vegheat de miorita cea plina de dopamina, lucrurile nu au cum sa fie identice. Desi, de zile bune de cand alerg prin cartier, nu am mai vazut pe nimeni facand ceva asemanator. Sunt un ciudat, inteleg, in sfarsit, cu mintea cea limpede. Poate e timpul sa-mi cumpar…some fancy get-out-of-the bed monotonous treadmill. Simt insa antecesorii, reuniti undeva prin trunchiul cerebral, protestand. Vor un pic de varietate. Asa ca nu o voi face. Am realizat ca nu e bine sa te pui de-a curmezisul logicii evolutioniste. Accept conditia de nonconformist. Tu, cand treci la evolutionism?

dau un regat pentru un cal! (si alte lucruri vii care pot fi schimbate)

Publicat de Adrian la 07 February 2012 – 11:24
La categoria: Responsabilitatea

Un milion de nefroni. Crezi ca ma refer la o specie de extraterestri din romanele unor Asimov, Heinlein sau Philip K. Dick? Sau la o micuta comunitate de bacterii prietenoase? Nicidecum: nefronul reprezinta unitatea structurala si functionala a rinichiului. Cu mici exceptii, noi toti avem 2 rinichi, prin urmare 2 milioane de nefroni (am avut candva o vecina cu 4 rinichi). Rinichii ne ajuta sa eliminam din organism o multime de substante nefolositoare, rezultate in urma metabolismului (dar si substante ajunse accidental, daca ti-a stat mintea in alta parte si ai inghitit ce nu trebuia). Sa avem doi rinichi functionali este ceva foarte important, nu e nevoie sa vorbim despre asta cu cineva care e deja dependent de dializa renala (o persoana care nu poate supravietui fara 6-12 ore de dializa pe saptamana). Dar se poate trai si cu un rinichi.

Acesta este un articol despre etica.

Daca stai bine cu nervii astazi, urmeaza-ma in urmatoarea fantezie! Sa presupunem ca cineva foarte drag (ar putea fi chiar copilul tau) are nevoie urgent de o operatie costisitoare. Te-ai imprumutat cat ai putut, ai vandut tot ce se putea vinde dar nu ai facut rost de suficienti bani (iar clinicile, stim foarte bine, nu sunt modele de altruism in nicio societate). Esti disperat(a). Exista un risc foarte mare ca persoana la care tii sa moara. Ti se rupe inima cand te gandesti. Ai vrea sa mai poti face ceva. Dar nu stii ce.

Acesta e momentul in care un psiholog nebun, fratele unui filosof nebun, fost profesor de Etica Aplicata, iti propune un deal: poti obtine nu doar suma de care ai nevoie ci si ceva consistent pe deasupra daca esti de acord sa-ti vinzi un rinichi. Ce zici:

Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a salva viata cuiva drag?

Mai am si alte versiuni ale intrebarii, nu asa de dramatice:

  • Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a achita ultima parte a unui credit astfel incat sa nu fii evacuat(a) din propria ta casa?
  • Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a-ti putea cumpara o casa?
  • Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a putea plati taxele de studiu la facultatea pe care ti-o doresti foarte mult?

Revenind la prima situatie, sa ne gandim putin: decizia de a vinde rinichiul iti apartine. Psihologul nebun doar iti sugereaza un curs al actiunii. El nu te obliga sa vinzi rinichiul si iti prezinta, cu onestitate, consecintele deciziei tale. Putem spune, cred, ca ne aflam intr-o situatie de consimtamant informat. Nu te forteaza in niciun fel, nu te pacaleste, doar iti propune o afacere si respecta decizia ta. Evident, in urma acestei tranzactii se alege si el cu un profit frumusel (isi poate plati un Master la o facultate de psihologie din Ivy League, daca mai convinge 2-3 ca tine). Te invit sa reflectezi:

Este comportamentul tau (ai spus „da”) acceptabil din punct de vedere moral?

Poate fi considerata morala propunerea lui?

Hai sa ne reamintim ca esti intr-o situatie disperata. El stie asta. Nu ti-a facut aceasta propunere in alte circumstante (cand oamenii care-ti erau dragi erau sanatosi). Ti-o face acum. Intr-un fel, profita de vulnerabilitatea ta. Sau nu? Consimtamantul tau este voluntar si este informat. Nu esti presat, santajat sau amenintat (de psihologul nebun). Dar te preseaza propria ta situatie. Vrei ca persoana la care tii sa traiasca. Si nu mai ai nicio optiune.

Cum este corect sa procedezi in aceasta situatie?

P.S. Recomandarea mea este sa nu discuti aceasta problema de etica astazi, in pauza de pranz. Discutia s-ar putea prelungi iar corporatia te asteapta sa prestezi. Nu uita de creditul pe 30 de ani. Corporatia stie asta. De fapt, o parte din detinatorii de actiuni la corporatia la care lucrezi ar putea detine actiuni si la banca cea generoasa care te-a imprumutat. Sau la o alta, desigur, dar ai prins ideea. Daca ti se pare ca simti o adiere de stanga in comentariile de mai sus te asigur ca te inseli.

Switch to our mobile site