Arhiva 23 04 2013

divortul, aceasta sperietoare

23 04 2013

Datele si teoriile stiintei psihologice, unele dintre ele containtuitive, sunt putin cunoscute de publicul larg si, in Romania, imi pare rau sa o spun, si de multi absolventi ai facultatilor de psihologie, mai tineri sau mai in varsta. Ma refer, in mod specific, la impactul copilariei (si al conditiilor familiale) asupra personalitatii adulte.

Acest impact (si evenimentele asociate cu el) este foarte mult supraevaluat si toata lumea are de pierdut: parintii se culpabilizeaza inutil sau se ingrijoreaza gandindu-se la efecte care, cel mai adesea, nu se vor intampla niciodata, copiii, deveniti intre timp adulti, au reprezentari gresite despre propriul lor destin (invinovatindu-i, nemeritat, pe parinti) si psihologii, cei care, sustinand mitul influentei parentale, isi proiecteaza interventiile ghidati de idei si teorii care par de la sine intelese dar sunt gresite.

Foarte multi oameni se tem de divort si de consecintele devastatoare pe care acest eveniment (nedorit dar, uneori, necesar) le va avea asupra copilului (sau copiilor). Aceste temeri nu sunt justificate. Daca parintii isi vor juca intr-un mod responsabil rolurile parentale, chiar despartiti fiind, divortul nu va avea un impact asupra destinului viitorului adult (ci doar, eventual, asupra dispozitiei de moment a copilului)

Este normal sa ai dubii si sa te intrebi, citind: „Dar cine este acest Adrian Nuta si de ce l-as crede?” Felicitari, esti o persoana sceptica! Te invit, de aceea, sa citesti propozitiile de mai jos, rostite nu de mine ci de Martin Seligman (1993 si 2007, doua editii succesive), fost presedinte al psihologilor americani (presedinte APA, mandatul din 1998) si cercetator renumit:

If your parents divorce (we must exclude the studies that don’t even bother with control groups of undivorced families), there is a slight disruptive effect on later childhood and adolescence. But the problems wane as children grow up, and they may not be detectable in adulthood.

O serie de psihologi si psihoterapeuti vor fi surprinsi de afirmatiile de mai sus dar exista explicatii simple pentru o astfel de pozitie:

  • ·         Nu au pus niciodata sub semnul intrebarii teoriile de orientare psihodinamica/psihanalitica la care au fost expusi in facultate si in scolile de formare
  • ·         Sunt captivii propriei experiente clinice pentru care nu exista grupuri de control
  • ·         Nu inteleg principiile cercetarii stiintifice
  • ·         Nu citesc jurnale de specialitate
  • ·         Isi consolideaza credintele discutandu-le doar cu cei care le impartasesc, intr-un cerc inchis

Cum ar fi daca mai multi oameni (specialisti), mai des, ar scrie despre mitul influentei decisive a  copilariei (si al parintilor) asupra personalitatii adulte, asupra deciziilor luate de oameni in toata firea sau asupra optiunilor posibile pentru cei care sunt in stare sa-si cumpere singuri lenjeria intima? Cum ar fi daca din ce in ce mai multi parinti ar afla ca nu sunt forte modelatoare pentru copiii lor deoarece copiii lor nu sunt din plastilina? (si nu sunt nici precum o tabla goala pe care parintele atotputernic scrie vrute si nevrute) Cum ar fi daca ne-am uita mai atent la mostenirea blestemata a dependentului de cocaina Sigmund Freud, am lasa-o jos (din mentalul colectiv), usurati, si apoi am ingropa-o pentru totdeauna, asemenea (sic!) unui vis urat?

Probabil un numar coplesitor de oameni s-ar simti usurati si mai linistiti. Probabil alti oameni (unii dintre ei clienti ai serviciilor de psihoterapie) nu si-ar mai dramatiza problemele, identificand, nevrotic, tapi ispasitori, si ar incepe sa caute solutii intr-un mod activ, fiind orientati catre viitor. Si da, unii specialisti in sanatatea mentala vor intra in somaj dar acest lucru nu este deloc ingrozitor deoarece psihologia este un domeniu ofertant si multe lucruri rezonabile inca asteapta sa fie facute.

Sunt optimist precum bunica mea materna. Dar nu (in primul rand) pentru ca m-a crescut ea in acest spirit. Ci pentru ca i-am mostenit genele!

PS Doar pentru pasionatii de behavior genetics: daca ai un geaman identic care a divortat sansele ca si tu sa divortezi sunt de sase ori mai mari:

http://www.jstor.org/discover/10.2307/40062810?uid=3738920&uid=2129&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21102185593917

 

http://menghusblog.wordpress.com/2013/02/10/genetic-influence-on-risk-of-divorce/

time-management

23 04 2013

Intamplarea a facut ca in ultimul timp o serie de oameni sa-mi ceara sfaturi in privinta managementului timpului. Cum nu intentionez sa ma imbogatesc taxand fiecare solicitare cu 100 de euro am hotarat, probabil impotriva intereselor mele pe termen lung, sa impartasesc aici (in spatiul public vizitat de cateva persoane norocoase) cea mai eficienta tehnica pe care o cunosc, tehnica bazata pe mecanisme psihologice validate stiintific. Iata ce ai de facut:

  1. Identifica, mai intai, toate lucrurile/activitatile pe care trebuie sa le faci (este necesar sa le faci, indiferent daca-ti plac sau nu)
  2. Aranjeaza-le intr-un clasament, „sus” (pe primele locuri) fiind cele care iti plac cel mai mult si doresti sa le faci iar „jos” (pe ultimele locuri) fiind cele pe care, daca ai putea, nu le-ai face niciodata (sau le-ai amana cat mai mult)
  3. Incepe de jos!

PS M-am razgandit (pentru ca sunt flexibil din punct de vedere cognitiv): Voi publica un cont in care sa virezi suma de bani mentionata in primul paragraf.

hartia de turnesol

23 04 2013

Se apropie 1 Mai. Da, vei avea o zi libera. Poate chiar mai multe daca ai unele abilitati (stii tu care) si, mai ales, daca lucrezi pentru statul roman. Insa, pana atunci, astazi, muncesti. Esti la birou sau pe teren (si citesti acest articol pe smartphone)

Te-as intreba ceva: cum te simti la sfarsitul zilei de munca? Si te ajut sa raspunzi: la sfarsitul unei zile de munca, in general, te simti mai motivata  sa revii si a doua zi sau, mai degraba iti doresti ca a doua zi, daca se poate, sa fii in alta parte si sa faci altceva?

Fii onesta atunci cand raspunzi la intrebarile de mai sus! Ai putea afla ceva important despre calitatea vietii tale si masura in care duci (sau nu) o viata buna.

“si acum mergi linistit la Politie si, te rugam, da declaratii complete!”

23 04 2013

Psihologia cognitiva a descoperit modurile in care oamenii reusesc sa aiba ganduri complexe si sa comunice/actioneze pe baza lor. Astfel, ceea ce un copil reuseste, in cele din urma, dar un animal niciodata (cu unele exceptii de granita), este sa-si formeze concepte si chiar sa le ierarhizeze (fruct/mar/Golden delicios). Pe de alta parte, stocarea noilor informatii in memoria de lucru se face in baza unui principiu asociativ.

Este foarte probabil ca, daca te invit sa-mi spui la ce te face sa te gandesti cuvantul vacanta sa-mi spui, probabil, munte/mare/familie/prieteni/relaxare/placere/distractie/sex cu necunoscuti (stiu, ultimul item nu are de ce sa figureze in aceasta lista)

Pe de alta parte, cuvantul terorism ar putea fi asociat cu violenta/arme/bombe/atentate/cruzime/fanatism. Iti vine sa crezi ca l-am putea asocia, fortand putin limitele, si cu umor? Te informez ca:

La un moment dat, cativa teroristi palestinieni au proiectat un dispozitiv exploziv pe care intentionau sa il detoneze in Israel. Dar bomba a explodat in timp ce era in custodia lor. De ce? Deoarece au fixat ora exploziei dar au uitat sa o potriveasca tinand cont de schimbarea de fus orar. S-au aruncat in aer pe ei insisi.

Oare teroristii, in procesul de formare, dau teste IQ?

PS Am aflat aceasta informatie in contextul prinderii celui de-al doilea responsabil pentru atacul de la Boston. Cei doi frati ceceni au sechestrat un automobil si l-au fortat pe proprietarul acestuia sa retraga de la bancomat 800 de dolari. Mai mult, au mers cu el la o alta masina, de unde au ridicat alte dispozitive explozive. Apoi, dupa unele surse, i-au dat drumul!