“daca nu mori, sigur o sa faci cancer” (mostre de intelepciune populara)
Hai sa dam timpul inapoi cu doar 100 de ani. Exista o activitate de care oamenii, in anumite conditii, sunt atrasi, uneori irezistibil. Nu cativa oameni, speciali sau bizari, ci aproape toti. Cu toate acestea, implicarea in respectiva activitate presupune pericole extreme. Toata lumea stie asta, de sute de ani. Iata cateva dintre consecintele ei:
Ulcer de stomac, orbire, sterilitate, nebinie, galbinare, migrene, malformatii, slabirea inimii, ameteli, frigiditate, cancer, mai ales genital, insomnie, probleme gastrointestinale. Consensul e general si nu e vorba doar de publicul neinformat: chiar si doctorii spun asta! Prin urmare, cine se implica in misterioasa activitate, pe care o voi numi imediat, se expune unor pericole grave. Ramane o enigma predispozitia catre ea, impartasita, in secret, de atat de multi oameni, barbati si femei, de orice varsta (inclusiv copii). De fapt, nu e chiar o enigma, ar putea fi o dovada a naturii esential corupte a omului, a puritatii pe care a pierdut-o fiind izgonit din Paradis. Pentru ca, acum, este ceva fundamental gresit in oameni, ei se confrunta cu aceasta tendinta pagubitoare pentru sanatate (motiv pentru care trebuie urmarita atent si infranata, daca e cazul, cu violenta).
Ti-am trezit interesul? Vrei sa cunosti acest pericol exceptional, prin multitudinea de boli sau probleme create? In zilele noastre activitatea cu pricina nu a disparut (pentru ca nu are cum, este built-in biologia noastra). Medicii s-au repozitionat, insa, si sunt de acord cu practicarea ei, avertizand doar excesele. Multi oameni, de asemenea, s-au dezanxietat. Si femeile si-au depasit rusinea sau inhibitia si recunosc in mod onest ca nu le este deloc straina (procentul lor, arata toate studiile, fiind totusi inferior barbatilor). Nimeni nu se mai imbolnaveste facand respectivul lucru (nici acum 100 de ani nu se imbolnavea, doar se credea asta). Oamenii sunt mult mai sanatosi, nu pentru ca au eliminat pericolul fizic (acesta nu a existat niciodata) ci pentru ca sunt mai intregi din punct de vedere psihologic, adica au un contact mai bun cu realitatea.
Oare cate astfel de idei gresite mai sunt sadite in mintile noastre? Cu ce alte pericole suntem amenintati de tot felul de autoritati dubioase, incapabile sa ofere dovezi pentru sumbrele lor prevestiri? Oare unde trebuie sa putrezim, daca gandim intr-un anume fel (liber?) si ce urmeaza a se intampla, catastrofal, daca facem acel lucru de care multi se tem fara a-l fi incercat? Nu suntem fiinte evoluate, desi ne place sa credem asta. Mi se pare ca avem, in continuare, zone personale sau sociale de superstitii absurde. Acum un secol oamenii erau convinsi de dezastrele asociate cu masturbarea (iar medicii intareau aceasta credinta, cu mici exceptii). Pentru ca nu puteau rezista, oamenii o practicau vinovati sau se luptau cu ea, simtindu-se la fel de vinovati pentru ceea ce simt. Din fericire, viata a mers inainte si nu i-a distrus pe cei care, ocazional sau mai des, se masturbau. Oamenii au ramas sanatosi (si mai putin frustrati). Doctorii si-au revizuit competentele opinii profesionale. Anchetele de tip Kinsey sau Hite au revelat adevarul despre practicile sexuale. Am devenit, cu totii, un pic mai onesti si mai educati. Insa e bine sa invatam din istorie. Poti spune, daca te iau repede, cine substituie, in noul mileniu, „demonul” masturbarii?