in sesiune (continua)

24 05 2013

Esti studenta? Ok, acest articol este pentru tine (dar nu o sa-ti placa) El contine o singura intrebare. Nu te grabi sa-mi dai un raspuns (conventional). Ofera-ti timp. Mediteaza.

De ce ai venit la facultate?

Poate ai devenit studenta deoarece asta se astepta de la tine sau pentru ca prietenii si colegii tai de clasa au devenit, de asemenea, studenti. Condoleantele mele! Este ca si cum ai fi ales sa te sinucizi. Este una din cele mai proaste motivatii pe care le poate avea un tanar. Prin aceasta alegere distrugi cativa ani buni din viata ta (asa am facut eu cu prima facultate, hihi!)

Este insa posibil sa ai o alta motivatie, mult, mult mai buna (felicitari!)

Ai venit la facultate pentru a invata ceva.

Excelent. In acest caz da-mi voie sa te intreb (stiu, am promis ca voi pune o singura intrebare dar nu ma pot abtine): daca ai venit la facultate pentru a invata ceva de ce nu inveti?

contactul cu realitatea

23 05 2013

Ea/El: Sunt psiholog.

Eu: Cum stii asta?

Ea/El: Am terminat facultatea de psihologie.

Eu: De aici nu rezulta ca esti psiholog.

Ea/El: Dar de unde rezulta?

Eu: Cat ai castigat, in medie, intr-o luna (in ultimele 6 luni), practicand psihologia?

Ea/ El: Ah, nu am castigat nimic.

Eu: Si din ce iti platesti mancarea?

Ea/El: Fac altceva.

Eu: Ai inteles de ce nu esti psiholog?

Ea/El: Vrei sa spui ca nu este suficient sa fiu pasionat(a) de psihologie si sa fi absolvit o facultate de profil?

Eu: Da, asta vreau sa spun. Si eu am absolvit o facultate de inginerie si, cu toate acestea, nu sunt inginer. Si sunt pasionat de creier dar asta nu ma face un neuroscientist.

Ea/El: Si cand voi putea spune ca sunt, cu adevarat, psiholog?

Eu: In momentul in care niste oameni vor considera ca le-ai oferit ceva (relativ) valoros (servicii psihologice) si iti vor da, in schimb, o suma de bani, din care tu iti vei putea cumpara de mancare.

Ea/El: Dar lucrul acesta se poate intampla la 5 ani de la absolvirea facultatii.

Eu: Corect. Atunci vei fi psiholog. Deocamdata nu esti. Esti doar o persoana pasionata de psihologie. Poate  vei fi un psiholog  bun sau, de ce nu, unul care sa fi atins excelenta profesionala. Iti doresc sa faci sa se intample lucrul acesta (sunt putini cei care reusesc).

Ea/ El: Bine, si in acest caz, daca nu sunt (inca) psiholog, cine sunt?

Eu: Este cea mai buna intrebare pe care am auzit-o astazi.

daca vrei sa fii (si mai) sexy

21 05 2013

Serviciile secrete, specializate in calculul probabilitatilor, m-au informat, adineauri, ca sunt sanse mari ca tu, persoana aflata in vizita acum pe acest blog, sa fii femeie si afland subiectul articolului (e despre fotbal) sa parasesti de urgenta acest splendid spatiu virtual.

Propunerea mea este sa ramai si-ti spun si de ce: ai ocazia sa-ti impresionezi partenerul preocupat de fotbal, urmarind impreuna un meci (poate chiar finala Ligii Campionilor, sambata).

Mai intai trebuie sa afli ce este acela un ofsaid: este atunci cand cel mai avansat membru al echipei care ataca, in clipa in care i se transmite mingea, se afla in spatele celui din urma membru al echipei care se apara (cu exceptia portarului). Cine face aceasta evaluare? Arbitrul de tusa! Este ea simpla? Aparent, da, insa exista anumite particularitati ale creierului care o fac dificila (iar partenerul tau, daca nu citeste carti dedicate neurostiintelor, nu stie asta: de aceea zic, sau prezic, o impresie excelenta pe care o vei face)

Problema este urmatoarea: arbitrul de tusa nu poate focaliza simultan privirea pe cel care trimite pasa (pozitia lui), pe cel care urmeaza sa o receptioneze si pe ultimul aparator al echipei adverse. El (arbitrul) trebuie sa mute privirea iar aceasta operatiune ii ia cel putin 100 de milisecunde. Eh, cate lucruri se pot intampla in 100 de milisecunde (milioane de suporteri pot fi distrusi, sufleteste, desigur!)

Daca doua evenimente se produc simultan tendinta creierelor noastre este sa considere primul eveniment observat/vazut ca producandu-se primul! Aceasta este prima sursa de erori. A doua sursa de erori se numeste the flash-lag effect si iti sugerez sa faci pe misterioasa si sa nu-i explici iubitului tau plin de testosteron (pentru ca nu vei sti: deoarece nici eu nu-ti explic tie, te rog doar sa ma crezi pe cuvant)

Cele doua surse de erori, cumulate, genereaza adevarate drame (fotbalul este noua religie, aducand in sanctuarele lui, uneori, si 50 sau 60.000 de „enoriasi”). Da, arbitrii de tusa gresesc, fiind convinsi ca au apreciat corect (nu stiu ca sunt pacaliti de propriile lor creiere). Cred ca partenerul tau va fi curios sa afle (de la tine!!!) procentul de judecati gresite dintr-un meci.

Si, ca sa fii si mai interesanta (deci atragatoare, hihi!) poti face o predictie inca de la bun inceput: ii privesti cu atentie pe cei doi arbitri de tusa, mimezi un proces misterios de evaluare a lor si apoi spui: Sunt aproape sigura ca fiecare dintre ei, daca va avea de judecat cel putin 8 faze dificile (la limita), va face cel putin doua greseli.

La final iti sugerez sa joci cartea modestiei si sa pretinzi ca nu ai realizat nimic special. Stiinta este de partea ta: 25% din fazele de ofsaid sunt evaluate gresit de arbitri. De ce? Pentru ca exista cele doua surse de erori mentionate mai sus.

McDonald, J. J., Teder-Sälejärvi, W. A., Di Russo, F., & Hillyard, S. A. (2005). Neural basis of auditory-induced shifts in visual time-order perception. Nature Neuroscience, 8, 1197-1202.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC535985/

 

sunt sabotat

20 05 2013

Nu intentionam sa scriu acest articol de promovare a unui sit acum ci un pic mai tarziu (peste o luna sau doua) Insa evenimentele au luat o turnura care nu ma poate lasa impasibil (da, mi-am pierdut detasarea budista si, cu aceasta ocazie, o declar nula).

Mai intai, la unul din grupurile pe care le conduc, o membra a grupului a mentionat editorialul Angelinei Jolie din New York Times, inaintea mea (incredibil!) si am pedepsit-o invitand-o sa scrie un articol pe tema respectiva. Ei bine, l-a scris. Sa-i fie rusine! O sa-i dau si numele: Anca Raducan.

Abia ce-mi revenisem din trauma, cu ajutorul psihokinetic al unei zane cu ochi albastri, cand descopar, pe situl pe care intentionam sa-l mentionez mai tarziu, un alt articol foarte bun pe acelasi subiect (sanii Angelinei Jolie si unele invataturi despre viata)

A fost deja prea mult. Tradare, tradare, tradare, tradare! De trei ori tradare! (esti atenta sau citesti in stare de somn?) Si eu? Eu ce fac? Pregatisem un articol genial inspirat de corpul si unele decizii ale Angelinei. „Genial” in sensul urmator: despre gene (ce credeai, ca nu sunt modest?)

Dar e prea tarziu. Anca Raducan si Sorina Sovagau, sa nu va prind in campul meu perceptiv ca va bag, scuze, va introduc direct in grila lui Hermann! Mi-ati luat-o pe Angelina. Nu puteati sa scrieti despre Brad Pitt?

http://www.veste-buna.ro/pupa-te-am-pe-ce-n-ai-angelino/

PS Lucrurile sunt, de fapt, serioase de-a binelea.

angajament public

20 05 2013

Am hotarat sa imi complic existenta. Purtat de aceasta nobila aspiratie le pun oamenilor, din cand in cand, o intrebare. Considera, te rog, ca ti-am pus-o si tie:

Tu ai o filosofie coerenta de viata?

In cazurile (nu foarte dese) in care primesc un raspuns pozitiv exista foarte mult loc pentru distractie gratie atributului „coerenta” strecurat in mijlocul intrebarii, intr-o maniera scandaloasa. Daca nu ai lucruri mult mai bune de facut si meditezi la intrebarea de mai sus, tine cont si de posibilitatea de a avea o filosofie incoerenta de viata (sa urmaresti scopuri ultime care se bat cap in cap)

Dar de ce ar conta daca ai sau nu o filosofie, fie si coerenta (sic), de viata? Ah, este simplu: deoarece nu poti avea o viata buna in absenta unei filosofii coerente de viata. Viata ta nu poate avea sens si nu poate fi implinita daca nu te indrepti catre ceva, in mod constient, daca esti asemenea unei barcute pe ocean purtate de valurile si vanturile Realitatii, in tot felul de directii.

Pentru a avea o viata buna este necesar sa fii capitanul propriei tale corabii (sau barcute, pentru cei mai putin inzestrati). Este necesar sa traiesti orientat catre  ceva, sa ai o destinatie finala, foarte valoroasa (din punctul tau de vedere, nu neaparat al altora).

Esti intr-o astfel de situatie? Daca te iau foarte repede si nu-ti las mult timp de gandire, esti in stare sa oferi raspunsuri noncontradictorii, asumate? Sau dai din colt in colt si ceri timp de gandire? (ceea ce este un lucru bun)

Care este filosofia ta de viata? (coerenta, coerenta) Ce anume consideri a fi cele mai importante sau valoroase lucruri din viata si ce strategii constiente ai (si folosesti) pentru a le obtine? (sau oferi) Cum stii ca…

…nu iti irosesti viata prin alegeri proaste?

PS Da, eu am o filosofie coerenta de viata si chiar mi-a trecut prin cap sa o impartasesc unor oameni, cu promisiunea ca, in cazul in care li se pare interesanta si o aleg, se vor numara printre persoanele cu cele mai bune vieti din Romania (de aici nu rezulta ca vor castiga 5.000 de euro pe luna)

Acesta este anuntul public prin care risc variate forme de ridiculizare si umilinta daca nu ma achit de promisiune.