despre cadavre (si larve)

Mi-am propus, in adancul sufletului meu imaterial, sa-l promovez pe domnul Sas Seramis, cel care a avut, recent, ideea bizara de a-i comunica propriului tata trei atribute pozitive (ale tatalui!!!), cel mult o data pe an. O nefericita intamplare a facut sa publice, pe situl dansului, un articol foarte bun despre alegere, exact in ziua in care am mentionat tentativa copilareasca de a coordona un grup focalizat pe viata frumoasa.

Articolul este acesta:

http://www.sasseramis.ro/cadavre-in-propria-ti-casa

Daca treci peste unele mici imperfectiuni lingvistice (loss aversion sau aversiunea fata de pierdere este numita „aversiune de pierdere”), peste trimiterile pretioase la Damasio si Wenger si acorzi mai multa atentie ideilor simpatice de a ucide copii si a trai cu un numar variabil de cadavre in casa, ai putea ramane, pentru  mult timp, cu o intelegere plina de profunzime  a conceptului de „alegere” si tot ce presupune aceasta: risc, pierdere, consecinte, regrete, amanare, curaj, acceptare.

PS Jur ca nu voi mai scrie nimic despre aceasta creatura chipurile inteligenta si prevad, gratie cortexului prefrontal dorsolateral, ca voi regreta nu peste mult timp propria-mi promisiune. Asa sa-mi ajute Dumnezeu si liberul arbitru localizat in glanda pineala, putin inghesuit de fisierul cu Descartes.

Comentarii oprite.