pozitia copilului, dar mai ales a adultului

Intalnesc, din cand in cand, oameni cronic nefericiti, nu pentru ca nu si-au revenit din pierderea unui copil (probabil cel mai dramatic eveniment de care poate avea parte cineva) sau a unui parinte, sau pentru ca sunt prinsi intr-o incurcatura amoroasa mai complicata decat teorema lui Fermat, ci pur si simplu pentru ca traiesc in Romania (sunt convins ca, daca as locui in Los Angeles, as avea parte de acelasi contingent (semnificativ) de oameni nefericiti)

Sa ne intelegem, societatea romaneasca ne ofera multiple motive pentru a fi iritati sau revoltati de-a binelea, incepand cu iubitorii de animale care uita (sau nu le trece prin cap) sa adune excrementele produse cu generozitate de cainii lor si finalizand cu fecalele simbolice puse la dispozitie de posturile de televiziune (cunosc o serie de oameni care, din acest motiv, nu se mai uita la televizor insa nu cred ca asta este solutia)

Cu toate acestea ideea pe care o sustin in acest articol (si aiurea-n tramvai, de asemenea) este urmatoarea:

Putem avea, cu usurinta, vieti de care sa fim relativ satisfacuti si, uneori, chiar fericiti.

Cum asa? Si Gigi? Si manelistii aproape analfabeti? Si idiotii care iti taie calea in trafic? Si chilotii analizati la cate un talk-show? Si clasa politica de care suntem atat de nemultumiti, ca si cum nu ar fi fost creata de noi ci importata dintr-o galaxie disfunctionala?

Da, putem fi relativ satisfacuti in ciuda acestor lucruri. De ce? Deoarece lucrurile bune din vietile noastre sunt numeroase. Mult mai numeroase. Doar ca nu le vedem. Avem dificultati de perceptie. Asa ca, fiind indragostit de psihologia sociala si atent la psihologia evolutionista, mi-am propus, astazi, sa te ajut sa le vezi. Este nevoie de un efort mental, iti spun de la bun inceput. Nu doar pentru a intelege aceste randuri ci mult mai des. Pentru ca vei uita foarte repede ceea ce incerc sa-ti spun (de fapt, sa te conving) si va fi necesar sa iti amintesti.

Altfel, treaba e simpla.

Ai trecut azi pe la WC? Si ai tras apa dupa aceea? Aha! Te-ai trezit dimineata si, in loc sa te lovesti de pereti, orbecaind prin casa, ai aprins lumina? Ok. Cum, s-a intamplat sa dai drumul la robinet si sa curga apa? (acest fenomen miraculos se numeste „apa curenta in locuinte”) Hmm. Poate chiar ai facut dus (o uluitoare inventie) Si, peste noapte, nu ai tremurat de frig, nu-i asa? (deoarece nu locuiesti intr-o pestera)

Dar sa parasim locuinta. Cum, ai circulat cu o masina si ai ajuns foarte repede la birou (in comparatie cu timpul pe care l-ai fi consumat mergand pe jos)? Curios lucru. Si, in loc sa mergi pe un drum jalnic, plin de hartoape si noroi, ai circulat pe un drum asfaltat? (poate condimentat cu o serie de gropi in cinstea regilor asfaltului) Si aici (la birou) ai savurat o cafea calda?

Nu, nu am terminat desi ai inceput sa prinzi ideea! As vrea sa-ti amintesti si de copilul sau copiii tai, care sunt sanatosi deoarece au beneficiat, la un moment dat, de niste chestii numite vaccinuri (care au redus extraordinar de mult mortalitatea infantila) Si care au hainute si nici nu umbla desculti.

Da, asta vreau sa spun: exista, in jurul nostru, sau in vietile noastre, o serie de lucruri, foarte numeroase, pe care am ajuns sa le consideram de la sine intelese adica nu mai avem o perceptie proaspata vis-a-vis de ele. Ni se par normale si fac parte din peisaj. Dispar in background. Nu mai conteaza. Insa ceea ce eu vreau sa-ti transmit este exact contrariul:

Ele conteaza foarte mult.

Doar ca aceasta importanta nu o putem sesiza daca suntem, simbolic vorbind, adormiti, adica nu suntem constienti de ceea ce ar fi putut fi (si chiar a fost, milioane de ani in trecutul nostru evolutionist), anume foamete, insecuritate fizica, boli devastatoare, mediu periculos (inclusiv mediu social: straini gata sa-ti ia gatul) dar nu (mai) este.

Suntem incredibil de norocosi, traim in cele mai bune vremuri cu putinta (in comparatie cu trecutul) si beneficiem de avantaje sau privilegii de care nici regii sau imparatii nu au avut parte. Tot ce avem de facut, pentru a fi satisfacuti si, cum ziceam, fericiti din cand in cand, este…

…sa le apreciem.

Pentru asta sunt necesare simtul perspectivei si un pic de imaginatie. Cei care s-au nascut dupa 1989, fiind, astazi, adolescenti, si au de ales acum intre sute de mii de piese muzicale pe YouTube nu stiu cum era inainte de 1989, cand puteai asculta muzica de calitate gratie contrabandei cu discuri  vinyl. Pentru a-si face o idee, si a aprecia abundenta formidabila de care se bucura acum, trebuie sa-si imagineze.

Si in aceeasi situatie suntem si noi, adultii. Si noi, suntem, intr-un fel, adolescenti (dar ne putem maturiza cognitiv). Si noi trebuie sa ne imaginam cum era viata inainte de „1989” (in secolele si mileniile anterioare), pentru a putea aprecia viata de astazi. Pentru a o experimenta intr-un mod mai sanatos, fara a ne raporta la standarde imposibil sau foarte greu de atins (adica nevrotice), realizand ce lucru extraordinar este acela de a merge pe strada fara sa fii alergat de un tigru (dar intalnindu-te, e adevarat, din fericire extrem, extrem de rar, cu un psihopat)

Nu sunt un adept al gandirii pozitive infantile promovate de tot felul de guru dubiosi (post) New-Age, ba, daca se intampla sa ma cunosti, sunt chiar un critic sarcastic al ei. Nu iti propun sa negi realitatea si sa-ti imaginezi, a la Rhonda Byrne, ca vei atrage cele mai bune lucruri in viata ta (o tipa super-sexy, un partener cu status cosmic, o casa in suburbii etc.) doar gandindu-te la ele (si, intelegand ca, daca nu au aparut in viata ta, acest esec ti se datoreaza in exclusivitate deoarece nu te-ai concentrat sufieicent de intens, hi hi!)

Sper ca ai un IQ care iti permite sa faci aceste diferente. Iti propun doar sa realizezi cum este viata ta actuala in raport cu viata antecesorilor tai (oamenii din care provii, pe o indelungata filiera evolutinosta) si, dupa ce intelegi asimtria uriasa dintre ceea ce ai fi putut trai, nu cu mult timp in urma, nu mai zic acum 100.000 de ani si prezent, sa lasi creierul tau sa-ti ofere ceea ce stie sa ofere: satisfactie.

Nicicand in istoria umanitatii nu au existat conditii mai bune de viata. Mediteaza mai des la acest fapt. Conecteaza-te la realitate pastrand continuitatea cu trecutul tau (in plan mintal, desigur, nu e nevoie sa incepi sa umbli dezbracat(a) prin firma, desi conceptul de open-space te-ar putea avantaja). Nu iti sugerez sa renunti la ideea de a imbunatati conditiile actuale de viata, fie ele individuale sau sociale ci iti recomand doar sa compari ceea ce este  si cu ceea ce a fost, nu doar cu ceea ce ar putea fi (un Gigi Becali sofisticat, politicos si elegant in dialogurile cu femeile sau homosexualii, conducatori politici dedicati interesului public si extrem de credibili, oameni prietenosi, relaxati si educati si alte asemenea fantezii)

Altfel spus, iti propun sa ai o atitudine echilibrata fata de realitate, pozitionandu-te pe axa timpului in prezent, evident, si privind, simultan, trecutul si viitorul (posibil). Nu doar viitorul! (cum ar putea fi lumea dar, fir-ar ea a dracului, nu este) Ci si cum a fost lumea, milioane de ani inaintea ta. Acesta ar fi simtul perspectivei de care vorbeam, o trasatura pe care Martin Seligman (un psiholog), in modelul VIA (un model psihologic) o include in constructul numit intelepciune.

Da, asta incerc sa spun: pentru a fi o persoana cu o viata satisfacatoare, uneori chiar fericita, un anume nivel al intelepciunii pare a fi necesar.  Pentru asta nu e obligatoriu sa-ti petreci weekendul cu alde Seneca sau Eckhart Tolle (desi ar putea ajuta). Nici sa te muti in Manhattan (unde oricum e aglomeratie) sau sa te muti intr-un sat elvetian (unde vei muri de plictiseala) Nici sa consumi marijuana sau cocaina sau sa te rogi unui zeu invizibil si indiferent, sperand nevrotic la o viata mai buna dupa ce viermii se vor instala in corpul tau (desi inteleg foarte bine functiile sociale ale religiei, mai ales ca sunt sub influenta recenta a lui Haidt, tot o consider o forma social-acceptabila de drog)

Este nevoie, totusi, de ochi proaspeti (ca de copil), in sensul descris mai sus: priveste ceea ce este si raporteaza nu doar la ceea ce ar putea fi (si nu stim daca va fi vreodata, cel putin in termenii in care noi gandim realitatea) ci si la ceea ce a fost. Misca-te mai des pe acesta axa a timpului, si,eventual, daca nu te ajuta imaginatia, stai 24 de ore fara energie electrica si fara sa folosesti apa curenta, spalandu-te, de exemplu, intr-un lighean cu apa adusa de la izvorul din Cismigiu (pentru vizitatorii concitadini)

Sau incearca sa faci pipi pe strada, daca se poate intr-o intersectie, si vezi ce se intampla! Sunt suficient de explicit? Nu-i asa ca ai inceput sa zambesti? Felicitari, ai devenit deja mai prezenta in propria ta viata, eliberandu-te, fie si efemer, de stransoarea unor ganduri intepenite! Poate esti putin mai destinsa. Mai relaxata. Da, nemuritorul Gigi continua sa existe. Dar stii ceva? Este unul singur. Si oricum nu se compara cu un crocodil sau o hiena.

PS In aceasta dimineata s-au intamplat sute de mici lucruri bune. Poate ai remarcat cateva.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.