despre sete (dar mai ales despre desert)

20 de grade, in acest moment. Mult, mult mai acceptabil decat 38 de grade, nu cu mult timp in urma. Daca socotesc si adierea, aproape ideal. Ti-e sete? Probabil ca nu! Totusi, cati litri de apa ai baut ieri? Dar alaltaieri? (nu-i calculam pe cei din alimente) Dar in ultima saptamana?

Ma astept sa spui ceva de genul „14 litri in ultima saptamana” (non-caniculara, nota bene). Insa de ce ai baut apa? (stiu, pun niste intrebari…) Da, prietene, pentru ca ti-a fost sete, normal! Ai baut apa deoarece aveai nevoie de apa! Organismul tau pierduse apa, fie prin transpiratie, fie prin respiratie, fie prin…prin…prin acel orificiu, exact!

Doar psihologii care au luat licenta cu note mari stiu ca exista doua tipuri de sete: setea extracelulara (scade presiunea sanguina deoarece se reduce volumul de sange, scadere sesizata nu de tine (care „tine”?, doar pentru connaisseuri) ci de receptorii presiunii din rinichi si vasele de sange) si setea intracelulara (produsa de osmoza: ionii de potasiu si de clor invadeaza circuitul sanguin si sangele devine mai „sarat”). De fapt, psihologii care au luat licenta cu note mari nu stiu asta, dupa cum nu stiu nici alte lucruri, insa lucrul cel mai trist este acela ca nu stiu ca nu stiu, vorba lui Socrate, baiatul care s-a otravit acum cativa ani.

Stii ca vreau sa ajung in alta parte, doar ma cunosti de-acum! Dar unde, ia sa vedem, te prinzi? (timp de gandire)

Setea si foamea (ai bifat portia de dulciuri, azi dimineata?) sunt motivatii homeostazice. Ca sa nu ne incurcam cu expresii complicate, hai sa le zicem, pe scurt, „motivatii”. Bei apa pentru ca esti motivat. Te lingi pe buze dupa un sendvis (cu sunculita si cascaval?) pentru ca esti motivata. Dar ce alte lucruri mai faci fiind motivata?

Sa ne intelegem, toata lumea haleste si trage la masea, in sensul pozitiv! Setea si foamea sunt motivatii bazale (toate organismele au puncte de homeostazie, adica valori fiziologice pe care incearca sa le mentina constante) Chiar si cainele tau, despre care am stabilit deja ca are minte (sau nu?), functioneaza intr-o banda restransa de valori fiziologice. La fel papagalul prietenei tale (ti se pare ca sunt subtil?).

Ai baut, in ultima saptamana, 14 litri de apa (plata) deoarece organismul tau ti-a cerut asta. Si te-ai conformat (e greu sa-i ignori „tipetele”, toti stim cat de isteric poate deveni). Bine. Ce alte lucruri iti cere organismul tau? (creierul, btw)

Hai sa ne gandim: in ultima saptamana ai citit, cumva, 14 carti? Sau 10? Sau macar 5? Poate 2? Ai fi de acord ca exista oameni care in ultimele 7 zile nu au citit nicio carte? Ca in ultimele 30 de zile nu au citit nicio carte? Ca nu au mai citit o carte din facultate sau, pentru cei care n-au optat nici macar pentru SRL-ul „Spiru Haret”, din liceu?

Intr-un esantion reprezentativ de 100 de persoane (concetateni), cati oare pot spune ca citesc o carte la doua saptamani? (nu ca o cumpara, nici ca o rasfoiesc seara, inainte de a adormi, ci ca o citesc) Sau, pentru a nu fi asa de exigent, o data pe luna? Fa o estimare! Sa fie 30? (30%) Sa fie dublu? Ne-ar putea ajuta tinerii sociologi? (ii inteleg de ce nu fac astfel de cercetari, rezultatele ar fi deprimante)

Pe de alta parte, nu cumva „a citi” este o altfel de sete? De ce sa ne suparam sau sa-i condamnam pe semenii nostri care nu citesc? (vezi, ne-am pus pe noi doi in aceeasi categorie elitista) Daca organismele/creierele lor nu le cer asta, ce vina au ei? Nicio vina, fireste! Daca nu ti-e sete, nu bei apa. Si daca nu ti-e sete de cunoastere, nu te informezi (nu citesti). Viata este simpla. Nu trebuie complicata in mod inutil.

Bietul Maslow a avut, in felul lui, dreptate. Exista mai multe tipuri de nevoi. Pe cele de la baza le avem toti (nevoie de alimente, de apa, de aer, de somn; cu sexualitatea lucrurile stau putin diferit) Pentru ele exista supermarketuri, sosele (retele de transport), FMCG (a nu se confunda cu fMRI), abatoare (ouch!), administratie publica, curte constitutionala (scuze, ultimul item mi-a scapat, prefa-te ca nu l-ai citit). E foarte bine ca exista.

Dar pe cele din varf (indiferent ce am intelege prin „varf”) nu le avem toti. Oamenii nu citesc deoarece nu simt nevoia sa citeasca. Intr-un limbaj mai specializat, nu au nevoie de stimulare intelectuala (sau au, dar la un nivel mai modest). Nu e vina nimanui, pur si simplu asa sunt lucrurile. Neavand nevoi intelectuale, nu cumpara carti si nu valorizeaza cartile. That’s the way it is!

Sunt cei care nu citesc (sau citesc foarte putin, eventual doar ziarul distribuit gratuit in metrou) fiinte inferioare din punct de vedere moral? Merita ei sa se bucure de mai putine drepturi? (de exemplu, sa le fie restrans, sau anulat, dreptul de a vota) Outrageous! De acord, a-i priva pe oameni de dreptul de a vota, doar pentru ca nu simt nevoia sa citeasca, este ceva profund antidemocratic. Nicio societate civilizata nu ar permite asta! (dar putem sa ne jucam putin, in plan mintal, cu aceasta fantezie, nu?)

Ideea pe care vreau sa o subliniez, si care nu are nicio legatura cu diminuarea drepturilor oamenilor, in special a celor cu nevoi intelectuale reduse, este ca, data fiind existenta mai multor tipuri de nevoi, unele dintre ele mai rare, ar merita sa ne intrebam care (if any) dintre ele servesc mai bine umanitatea. Si daca reusim sa le identificam, daca chiar exista nevoi care participa intr-o masura mai mare la o experienta umana completa, nu cumva ar merita sa le cultivam, sa incurajam dezvoltarea lor, sa le apreciem si chiar, la nivel social, sa constituim fonduri (parai, frate!) pentru a le sustine?

Tocmai pentru ca eu sunt un ins care citeste, prin urmare am un bias puternic intr-o anume directie, fiind inclinat sa propun o anume agenda publica (amenzi pentru cei care nu fac dovada lecturii unei carti in ultimele 90 de zile, iti dai seama, cum ar fi sa te opreasca agentii de circulatie pentru un astfel de motiv?), lansez aceasta intrebare fiind gata sa accept si raspunsul neconvenabil. Mai stiu ca e posibil sa spui ca, in societatile liberale, cum este si a noastra (hi hi!), educatia, de la un anumit punct, este o problema de optiune individuala. Insa exact acesta este punctul pe care eu il aduc in discutie:

Nu am putea proiecta (si construi) o societate in care educatia sa fie nu o problema individuala ci una sociala?

Cu alte cuvinte, nu ne-am putea creste copiii, in familii si in institutii, intr-un fel care sa le sustina curiozitatea naturala mult dincolo de anii in care contempla, fascinati, un melc? Oare cum ar arata o astfel de lume? Stim sigur cum arata lumea in care oamenii nu citesc, sau citesc putin, sau citesc si apoi adorm.

Oare nu ar putea exista si o lume mai buna?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.