Stau fata in fata cu un triunghi. Cum mi-am dat seama? Neavand cu cine sa ma consult mi-am pus cateva intrebari:
- Este aceasta forma o figura geometrica? (da/nu)
- Are aceasta figura geometrica trei laturi care se intalnesc doua cate doua? (da/nu)
- Suma unghiurilor acestei figuri geometrice cu trei laturi este 180? (da/nu)
Asa am ajuns la concluzia ca in fata mea sta, cuminte, un triunghi. Ca sa vorbesc pe intelesul prietenilor din IT, am urmat un algoritm. Din fericire (sic!), in clipa in care am trecut la nivelul urmator, au aparut dificultati neasteptate. Le impartasesc, iata, cu tine:
Plecand de la premisa ca poti recunoaste, conform algoritmului de mai sus, un triunghi, atunci cand, sprintar, iti iese in cale, cum procedezi pentru a recunoaste un „triunghi moral”? Eh, sunt si eu un pic poet, reformulez:
Cum recunosti o minciuna?
Din clipa in care ai intrat in posesia definitiei triunghiului poti recunoaste oricand si oriunde un triunghi. Daca stai in pat, daca zbori cu parasuta, data faci scufundari, daca te afli la Riad (in avionul prezidential, pentru a nu uita de jurnalistii chinuiti de teoria conspiratiei), la Barlad sau in Honolulu (locul de nastere al lui Obama, domnul acela care vrea sa reformeze sistemul de sanatate dar nu a reusit sa coboare rata somajului sub 8%), cu o maxima acuratete, prevad, vei identifica un triunghi.
„Triunghiul” este ceva concret iar trasaturile lui definitorii sunt formulate cu usurinta. „Minciuna” nu este chiar asa concreta. Nu poti sa pui mana pe o minciuna. Cu toate acestea, poate fi adaptativ sa recunosti o minciuna atunci cand, metaforic vorbind, sta in fata ta. Insa cum faci? Cu ce definitie operezi? Este aceasta definitie valabila in toate situatiile?
Nu te subestimez, iti jur, dar nu ai vrea, in urmatoarele 5 minute, sa-mi spui (telepatic, fireste) definitia minciunii? Ce este o minciuna?
…..
Dupa acest mic intermezzo reflexiv poate esti de acord cu urmatoarea afirmatie: in timp ce „triunghi” este un tip de categorie mentala cu margini foarte clare, „minciuna” este o categorie cu margini mai putin clare. Vrei sa-ti largesti un pic vocabularul? Aceste categorii se numesc fuzzy. E un nume simpatic dar, te avertizez, in spatele lui se ascund, pline de viclenie, numeroase situatii incurcate, controversate, dilematice sau greu de solutionat cu ajutorul gandirii alb sau negru, atat de indragita de majoritatea oamenilor.
Iti dau si un exemplu: esti doctor si ai descoperit, in urma unor analize sofisticate (acoperite de asigurarea medicala privata), ca pacientul tau, o persoana in varsta, are cancer si mai are de trait sase luni. El nu te intreaba direct daca are sau nu cancer iar tu nu ii spui. Este aceasta o minciuna?
Si daca este o minciuna, ce fel de minciuna este? Toate minciunile sunt la fel asa cum toate triunghiurile sunt la fel? Sau exista mai multe tipuri de minciuni? Si daca exista mai multe tipuri, care sunt acestea? Mai mult decat atat, in anumite situatii ar putea fi potrivit ca un anumit tip de minciuna sa fie spus in locul adevarului? Si daca „da”, care sunt aceste situatii? Si ar mai fi intrebari dar ma stii, sunt un tip milos, in urma unor meditatii tibetane ineficiente dar dragute.
P.S. Oare am scris articolul de mai sus pentru a sublinia complexitatea lumii in care traim? (vezi, vorbesc neintrebat, profesorii mei nu au reusit sa distruga asta)