Un prieten care stie ca sunt inclinat sa accept ca valoroase si corecte explicatiile de tip evolutionist, sperand (copilareste!) ca aduce un argument puternic impotriva lor imi spun ceva de genul urmator:
Tu spui ca toate comportamentele noastre sunt influentate sau au de-a face cu cele doua nevoi fundamentale stabilite de gene, anume supravietuirea si reproducerea (Da, asta spun, cat de bine ma intelegi!) si ca acceptarea acestei teorii ne-ar permite sa fim mai adaptati la realitate (Sunt mandru de prietenia noastra, ai inteles intr-un mod desavarsit!)
Insa eu iti voi da un singur exemplu din care rezulta ca nu este asa. Gandeste-te la cineva care fumeaza! Aproape toata lumea, cu exceptia idiotilor, stie ca fumatul este un obicei periculos (fapt demonstrat stiintific). Cine fumeaza isi pune viata in pericol, poate nu pe termen scurt dar pe termen lung in mod sigur. Imi poti arata in ce fel anume acest comportament este asociat cu nevoia de supravietuire?
Este doar un exemplu concret insa eu ma refer la categorii de comportamente autodistructive (prietenul meu, mai inteligent decat mine, opereaza frecvent cu categorii abstracte) Daca nevoia de supravietuire este prezenta, fie si subtil, in toate alegerile si deciziile noastre, cum se face ca fumatorul actioneaza, adesea perseverent, astfel incat sa-si minimizeze sansele de supravietuire?
Imi plac foarte mult conversatiile cu prietenul meu. Sunt invidios pentru IQ-ul lui din percentila 99 si ma bucur cand imi ridica mingea la fileu pentru a-mi redresa stima de sine (in raport cu el). Pentru ca este un subiect de interes public (fumatul si, prin extensie, comportamentele autodistructive, nu relatia noastra competitiva!) m-am gandit sa impartasesc raspunsul meu la aceasta enigma. Si incep cu o afirmatie care te va face si pe tine sa ai dubii in privinta capacitatii mele de a gandi corect, macar la nivel de percentila 50.
Fumatul este un comportament in serviciul supravietuirii.
De dragul tensiunii dramatice as putea incheia articolul aici, revenind maine (sau alta data), facandu-te sa te intrebi, mai ales daca ma stii de ceva timp, cat de mult s-au accelerat procesele de senilizare (deterioarea cerebrala incepe pe la 25 de ani, in cazul in care te simteai in siguranta, hi hi!)
Dar nu voi face asta, si nu pentru ca am o inima iubitoare, mai ales pentru necunoscute care-si pierd timpul pe Internet, in loc sa se reproduca (just teasing), ci pentru ca nu ma lasa insesi procesele evolutioniste pe care, in imaginatia mea, am ajuns sa le inteleg oarecum si pe care, intr-un acces absolut infantil, le-as vrea intelese si de alti semeni, astfel incat suferinta inutila din vietile lor, generata de ignoranta si de confuzie, sa scada.
Sa revenim la fumatorul nostru si sa-i spunem F (nu de la „fraier”, de ce esti prezumtioasa?-doar pentru amatorii de WAIS IV). Cum a inceput el sa fumeze? (fireste ca nu este singura explicatie, acum doar iti ofer un model de explicatie si tu vei face restul, folosindu-ti gandirea independenta indelung antrenata de sistemul scolar magnific la care ai fost expus: pentru cititorii mai noi, cu trasaturi obsesive nerecunoscute, manifestate in urmarirea vigilenta a (in)corectitudinii politice, ii anunt ca in text folosesc exprimari alternative, referindu-ma la tine cand ca la un barbat, cand ca la o femeie, cand ca la o persoana)
Era si el adolescent si facea parte dintr-un grup. In care, ce sa vezi? De la un moment dat membrii grupului au inceput sa fumeze si asta a devenit rapid o norma de grup (cu sprijinul nepretuit al parintilor, cei care, neintelegand psihologia adolescentilor, le-au interzis sa fumeze). El nu era interesat de fumat dar era extrem de interesat de apartenenta la grup. Apartenenta la grup, nevoia de a face parte dintr-un grup, valoarea pe care grupul o are pentru mintile noastre, toate acestea au legatura cu faptul ca suntem mamifere iar mamiferele sunt animale sociale. Ele au „descoperit”, in mod natural, grupurile si importanta pentru supravietuire de a face parte din ele (mamiferele solitare au sanse mai mici de supravietuire decat mamiferele care traiesc intr-un grup)
Aceasta tendinta (de a face parte din grupuri) a fost selectata evolutionist (adica s-a dovedit mai „inteligenta” decat alte optiuni) si a ajuns pana la noi. Ea este adanc imprimata in creierele noastre. Prin urmare F, impins de maximizarea sanselor de supravietuire, in acest caz de nevoia de apartenenta la grup, incepe sa fumeze, nu pentru beneficiile nutritive (teasing, again) ale fumatului, nici pentru sansa de a-si saruta iubita intr-un mod care sa-i sugereze acesteia posibilitatea de a linge o scrumiera, ci pentru a nu fi respins de grup („daca nu fumezi nu esti de-al nostru!”)
Da, intr-o anumita masura ar putea fi constient de pericolul pentru sanatate reprezentat de fumat insa, in raport cu castigul mai mare, anume sansa de a-si pastra locul in grup, riscul mentionat poate fi asumat.
Unde este eroarea in acest caz? Evident, in constientizarea insuficienta a faptului ca, in timpurile noastre moderne, putem face parte din multe grupuri. Acest lucru era imposibil pe vremea stramosilor hominizi (Lucy?) care traiau in mici comunitati de cel mult 100-150 de oameni (vezi si Robin Dunbar). Daca suntem exclusi dintr-un grup, sau nu ne putem adapta la el, putem oricand sa gasim altul!
Dar aceasta realizare cognitiva ii este proprie doar cortexului prefrontal. Creierul de mamifer al lui F, creierul tau si creierul meu (tot de mamifer) continua sa traiasca intr-o lume ancestrala in care excluderea dintr-un grup este echivalenta cu moartea. F nu are cortexul prefrontal suficient de dezvoltat pentru a opera cu intelegerea superioara de mai sus si se comporta conform „logicii” de mamifer: fumeaza si, astfel, obtinand acceptarea si valorizarea grupului, isi amplifica sansele de supravietuire.
Sper ca nu esti in percentila 30 astfel incat sa nu poti pricepe rationamentul de mai sus. Si, doar de dragul creativitatii, te informez ca mai exista o explicatie, pe care doar incep sa ti-o impartasesc si o duci tu mai departe. Ea nu are legatura cu supravietuirea ci cu reproducerea (la care, in mod interesant, prietenul meu nu s-a gandit dar il iert, chiar si inteligentele avansate o mai dau, uneori, in bara)
Lui F ii place o fata insa nu are curaj sa o abordeze (ce bine il inteleg si cat de mult regret ca nu mi-a spus nimeni aceste lucruri la 14 ani). Dar vrea foarte mult sa o cunoasca si sa petreaca timp impreuna (aceste dorinte ii devin si mai clare cand se masturbeaza in timp ce face dus). Totusi se teme sa o contacteze. Cum naiba sa faca?
Asa ca ii trece prin cap urmatoarea idee: daca ar fuma o tigara, oare cum s-ar simti? Ar fi un pic mai petulant? Scuze, mai joc intr-un film, reformulez: ar fi un pic mai curajos? Zis si facut. Fumeaza (dar nu o tigara, a fost nevoie de mai multe) si, voila, o abordeaza pe fata. Victorie!
Mai departe gandeste-te si tu! Nu, nu la prostii! Incearca sa-ti reprezinti cum codifica creierul lui acest eveniment (puternic emotional) Ce asocieri neuronale se produc spontan in creierul lui? Si care sunt urmarile acestor asocieri pe termen mediu si, poate, chiar lung?
Salutari evolutioniste!
PS Deoarece zeii au plecat: sunt aproape sigur ca, daca oamenii ar avea acces la explicatiile reale (stiintifice) ale fenomenelor naturale si sociale, si-ar putea trai vietile la un nivel mai inalt de constientizare si ar putea lasa pleiada de entitati spirituale in zona care le este potrivita si chiar nostima, anume la gradinita.