the crisis in the profession and the way back

Lionel Messi. Trebuie sa fi auzit de el chiar daca orientarea ta spatiala nu este stralucita (tocmai am folosit un stereotip de gen dar sunt sigur ca ma vei ierta, in virtutea aceluiasi stereotip). Cel mai bun fotbalist al planetei (si, probabil, din Univers). Imagineza-ti ca Lionel, dupa ce renunta la jocul de fotbal, plictisindu-se sa inscrie gol dupa gol, intr-un mod obsesiv, se apuca de antrenorat (tot la fotbal, evident) si are un succes nebun. Adica, dupa ce a fost desemnat, de numeroase ori, cel mai bun fotbalist din lume va fi desemnat, de asemenea, si cel mai bun antrenor din lume.

Acesta nu este un articol despre fotbal ci despre psihologie.

Da, chiar este despre psihologie daca vei opera cu urmatoarea analogie: ceea ce a fost Messi pentru fotbal (evaluare facuta la sfarsitul vietii) a fost un alt nene pentru psihologie. Eh, nu chiar ca Messi (este inegalabil) ci undeva pe-acolo, adica in varf. Messi este inca tanar dar acest nene la care ma refer este, in acest moment, batran (in varsta, poftim).

In ultimul timp a fost profesor emerit la Harvard University. Acum nu mai este, din motive (doar pentru populatia 80+) usor de inteles. Dar se gandeste la anii petrecuti in domeniul psihologiei si scrie despre ei. Un pic, si despre viitor (cum ar putea fi reformata psihologia)

Cred ca merita sa stii ce are de spus, la sfarsitul vietii, unul dintre cei mai citati psihologi. Merita sa afli ce anume a inteles el din acest domeniu in care a activat aproape 60 de ani (ai inteles la ce nivel). De aceea ti-am pregatit cateva citate:

  • The evidence indicates that a secure attachement does not inoculate a child against future problems, an insecure attachement does not doom the child to a failed adulthood and some stressors have benevolent consequences.
  • No one understands the complex interactions of biological and experiential conditions that can precipitate any current disorder.
  • The probability that one particular symptom will emerge is a function of the combined probabilities for successive phases of the cascade, from genes to brain states, from brain states to feelings, from feelings to emotions, and from emotions to actions.

Iar pentru cei interesati de domeniul psihoterapiei, intr-un fel sau altul, in calitate de clienti (pacienti), specialisti sau formatori, tineri dezorientati de multimea de oferte si absolventi uneori la fel de dezorientati aflati in supervizare, un „desert” special de final (doar o parte, de fapt, ceva mai suportabila):

  • The evidence suggests that each (patient) would be „helped” best by the therapy they believe was concordant with their views of the origins of their illness.
  • No one wants to believe that they expended valuable resources on something that had no value.

Cred ca este suficient. Alte iluzii, daca doresti, te invit sa le distrugi pe cont propriu, citindu-l pe..ah, nu i-am spus numele? Imbatranesc, e limpede, si nici macar profesor emerit nu am ajuns. Cum il cheama oare pe mosulica? Imi sta pe varful limbii…incredibil, stiu dar nu-mi pot aminti. Promit sa revin. Daca nu afli tu intre timp.

 

PS Pentru a-i da Cezarului sau, mai exact, Cezarinei, ce i se cuvine, mentionez ca aceasta carte nu a fost aleasa de mine pentru a fi transportata peste ocean (cu atat mai putin pentru a fi citita) ci mi-a fost introdusa (termen academic) pe gat de o tanara care este la curent cu psihologia anului 2011 (da, are si ea lipsurile ei), spre disperarea celor care ii sunt colegi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.