problema hainutei

Esti parinte de vietate dragalasa? (inca nu, ok, te anunt, pe baza oglinzii mele magice ca sunt mai mult de 50% sanse sa devii, mai ales daca nu folosesti zilele acestea mijloace contraceptive) Iata un dialog (folosesc eufemisme) banal, intr-o dimineata, intre tine si adorabila ta progenitura:

(afara sunt in jur de 7-10 grade si nu sunt semne ca se va incalzi)

Pune-ti hainuta pe tine si hai sa mergem!

(comunicare nonverbala)

Ti-am spus sa te imbraci. Acum!

… (indescifrabil)

De cate ori ai avut acest „dialog”? Bine, bine, tu, nu, dar hai sa ne gandim la un parinte care face asta de sute sau mii de ori. Inteleg prin „asta”  a da ordine, a folosi propozitii la imperativ, a comanda, a controla in mod rigid (unii ar spune „ferm”, hihi!) comportamentul copilului (care este silit/obligat sa se imbrace cu hainuta care il va proteja de frig)

Dar, Adrian, tu vrei sa-mi raceasca copilul? Sau sa tremure de frig in mod absurd?

Fireste ca nu vreau asta. Ma intreb daca nu cumva aceasta problema (protectia fizica a copilului: confortul lui termic) se poate rezolva si altfel, anume respectand si incurajand nevoia lui de autonomie.

Raspunsul este „da” (altfel nu as scrie acest articol). Dar pana la a-l afla (ah, deja il stii!) te intreb: expus de sute si mii de ori la astfel de mici situatii in care simte ca nu are nici un fel de control asupra vietii lui, ca nu ii sunt permise alegeri care au de-a face cu viata lui (Vreau sau nu sa-mi fie frig? Cat de rezistent sunt? Este placut sau nu sa tremur?), ce fel de adult va deveni?

Va deveni un adult capabil sa gandeasca, eventual repede, cu mintea lui, doritor sa aiba un cuvant (puternic) de spus in ceea ce priveste viata lui, un adult care sa iubeasca si sa protejeze, nu doar la el, libertatea de a alege? Sau va deveni un adult care nu va pretui aceasta libertate (pe care nu a ajuns sa o inteleaga, prin mii de mici experiente care au presupus alegeri potrivite varstei lui)? Poate un adult mai tot timpul rebel, luptandu-se la nesfarsit (si in mod inutil, adica nevrotic) cu fantomele trecutului?

Ce crezi?

Da, plecand de la o hainuta pe care il obligi sa o imbrace, pentru binele lui, evident. Si azi, si ieri, si maine, si in toate zilele lui viitoare, poate chiar si in adolescenta. Mici actiuni. Mici decizii. Mici situatii in care libertatea de a alege poate fi iubita si incurajata (la tine ma refer!) sau, dimpotriva, in care aceeasi libertate nu este recunoscuta ori este chiar dispretuita (cum ar fi daca partenerul tau ti-ar spune tie cu ce sa te imbraci in fiecare dimineata?)

Efecte cumulative. Nu la nivelul structurii de personalitate (asupra careia parintii au o mica influenta, daca exclud uriasa influenta reprezentata de genele transmise deja) ci la nivelul atitudinilor si valorilor.

Iar libertatea  este o mare, o foarte mare valoare, cel putin in opinia mea. Cum modelezi pozitia mentala a copilului tau fata de libertate?  Este posibil sa-i transmiti mesaje gresite, in fiecare zi, fara sa-ti dai seama? Este posibil sa-l privezi de sansa de a gandi pe cont propriu? (la naiba, chiar e frig, ma intorc sa-mi iau hainuta)

Mici decizii (pe care i le refuzi), in fiecare zi. Ani in sir. Cum te astepti sa-si antreneze capacitatea de a lua decizii in mod responsabil? (adica fara sa-i invinovateasca pe altii pentru deciziile proaste pe care le-a luat) Privandu-l de posibilitatea de a lua aceste decizii sau, dimpotriva, oferindu-i, cat mai des cu putinta, aceasta posibilitate?

Ordonandu-i sa se imbrace sau actionand altfel?  (este si o metafora, da?)

Dar, Adrian, daca nu il oblig sa se imbrace va suferi de frig!

Cu siguranta ca va suferi si nu vrei asta (nici eu). Dar cum ar putea afla ca exista o legatura intre decizia lui (nu o iau, ma simt bine asa!) si consecintele ei (brr!)? Nu cumva are nevoie de o experienta concreta? (poate mai multe, hihi!) Apropo, stii ca, in realitate, oamenii  (mari) sufera de tot felul de lucruri? Iar lucrul acesta se intampla, uneori, pentru ca evita sa ia decizii majore (de exemplu raman in joburi pe care le detesta in mod sincer) sau iau decizii proaste (negandite suficient, impulsive, sub influente externe) deoarece nu au un antrenament indelungat in luarea deciziilor?

Si cum au ajuns aici? Cumva pentru ca parintii lor i-au incurajat in mod repetat sa faca alegeri potrivite varstei si sa-si asume consecintele (al dracului de frig!), consecinte modeste in acele conditii (nu e nicio drama daca tremura putin) sau pentru ca li s-a spus mereu cum sa se imbrace, ce sa manance, cat sa manance, unde sa se joace, cu cine sa se joace si, preferata mea, ce sa gandeasca?

Nu mi se pare ca intalnesc multi oameni liberi (cei care, la televizor sau pe pagini de Facebook, se opun autoritatii sau regulilor, uneori intr-o maniera care pare civilizata si alteori de-a dreptul ridicola, prin comentarii stupide, imi par doar niste adolescenti intarziati, blocati in timp) Oamenii liberi au proiecte valoroase. Oamenii liberi construiesc ceva. Daca au idei proaste nu invinovatesc pe nimeni pentru asta, nu se victimizeaza, nu se plang pe la colturi (sau pe retele sociale) ci incearca sa repare, invata din propriile lor prostii si cauta solutii.

Nu sunt sigur daca au fost lasati sa-si alega hainutele dar, daca au fost, sunt sigur ca, de cateva ori, nu le-au ales si apoi au descoperit, uimiti, consecintele. Noi toti descoperim, mai devreme sau mai tarziu, consecintele. Cred cu putere ca este mai bine sa le descoperim mai devreme, cand costurile sunt mai mici.

In cazul  in care te doare sufletul doar gandindu-te cum Praslea va tremura din cauza frigului (si a propriei lui decizii) iti sugerez o abordare win-win pentru amandoi, in sensul ca iti protejeaza si tie anxietatea si ii protejeaza si lui, partial, dreptul de a alege:

Vrei sa te imbraci acum sau vrei sa o iei in manuta si sa o imbraci cand vei dori tu?

PS Manipulare, stiu, stiu!  Dar iti propun un nume mai frumos: alegeri inauntrul unor limite. Si pe masura ce creste, limitele incep sa dispara, una cate una. Limitele puse de tine, asta vreau sa spun. Daca el isi va pune limite singur, si ma refer nu la limite nevrotice ci la limite sanatoase, urmeaza sa afli. Doar tu  ai ales sa faci copii, nu-i asa?

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.