Maria

Astazi m-am intalnit cu Maria (in realitate se numeste altfel dar ii protejez identitatea) Maria mi-a fost, candva, studenta (la facultatea de psihologie) si doreste sa publice o carte de specialitate. De aceea ne-am intalnit (de fapt a existat si un al doilea motiv: ne-am intalnit si pentru o foarte placuta partida de sex, pe care am amanat-o amandoi inca din vremea studentiei)

Esti oripilata de ultima paranteza? (hihi!) Nu e nimic adevarat, am inventat totul pentru a-ti activa intr-o masura mai mare atentia (sexul este un excelent motivator!)

Asa, ce spuneam? Spuneam ca Maria intentioneaza sa publice o carte (a scris-o deja, ma rog, primul draft, pe care am acceptat sa-l corectez doar in schimbul…vezi, cine este perversa acum?). Insa are o problema:

Se teme de esec!

Poate ca si tu te temi de esec. De aceea iti relatez aceasta mica istorie (ai putea avea cateva insight-uri). Maria a impartasit intentia ei (laudabila, din punctul meu de vedere) unor oameni apropiati (persoane care au o mare semnificatie pentru ea) si se teme de judecata lor (evident, dupa ce cartea va fi publicata)

Se teme ca nu va obtine aprobarea lor si, coplesita de aceasta frica, refuza sa caute o editura care sa-i publice cartea. Rolul meu, in cazul in care nu ti-ai dat seama, este acela de a o ajuta sa depaseasca acest blocaj. Asa ca imi iau rolul in serios si ii spun „Maria, ce proasta esti!” (in gandul meu, normal) Ti se pare ca gresesc? Hai sa ne gandim impreuna:

  • Oamenii (apropiati) ale caror pareri conteaza considera (unii dintre ei) ca nu va reusi sa finalize acest proiect (sa scrie efectiv), nefiind capabila de o astfel de performanta
  • Daca a scris-o, totusi, cred ca nu va gasi niciodata o editura care sa o publice
  • Daca a gasit o editura care sa o publice sunt convinsi ca lucrarea nu va avea succes (nu se va vinde)
  • Daca va avea succes la public il vor atribui unor standarde scazute ale cumparatorilor

Intelegi, nu-i asa? Indiferent ce ar face Maria vor exista unii oameni care nu vor aprecia efortul ei si chiar ii vor devaloriza munca. Maria nu poate sa controleze perceptia celor din jur. Dar isi doreste asta. De aceea este o proasta! (ups, ce-am zis? Halal terapeut!)

Inca te mai identifici cu Maria? (dupa ultima mea afirmatie) Vreau sa te consolez: cei mai multi suntem, dintr-un anumit punct de vedere, neghiobi, atunci cand incercam sa obtinem aprobarea unor oameni care opereaza cu valori diferite de ale noastre. Incercand imposibilul (chiar daca, temporar, reusim) platim un pret enorm (pentru un beneficiu modest): suntem stresati, nelinistiti, frustrati, obositi, furiosi („cum indrazneste?”), tulburati, tristi, intr-o dispozitie proasta.

Am putea fi mai inteligenti (psihologic), nu-i asa?

Maria a inteles pozitia mea filosofica (este derivata din filosofia stoica) si a plecat senina, hotarata sa publice cartea…no matter what. Nu sunt convins ca maine va gandi la fel (as fi preferat sa realizeze lipsa de fundament a fricii ei de esec in timpul unui orgasm, asta fiind de natura a-i consolida intelegerea; dar nu-i nimic, se va intoarce cu al doilea draft!)

Cunosti si tu oameni care nu se mai apuca de un lucru pentru ca se tem ca vor da gres? Oameni care ar fi putut realiza lucruri minunate daca ar fi incercat macar?  Esti cumva una din aceste persoane? (esti o proasta, stii acum)

Ma intreb cum poti sa citesti in continuare acest articol in ciuda insultelor mele repetate! (dar tu nu ma auzi cand ma intreb asta) Poate pentru ca, intr-un colt, foarte indepartat, al mintii tale, imi dai dreptate? Poate pentru ca esti de acord cu urmatoarea idee:

Nu are nici un sens sa renuntam la o activitate pe care o iubim si o consideram esentiala pentru noi deoarece ne este frica de esec si de respingerea celor din jur.

Nu are nici un sens si suntem niste IDIOTI (am scris cu majuscule, nu cumva sa-ti scape) daca ne lasam coplesiti si descurajati de aceasta frica. Desi, in curand, Iisus se va naste din morti, sunt sanse mici sa se intample acelasi lucru cu tine. Cu alte cuvinte, ai la dispozitie o perioada finita de timp si, in aceasta perioada, numita, pentru simplitate, „viata ta”, ai sansa de a-ti urmari (poate chiar implini) aspiratiile.

Poti incerca sa faci ceea ce este important sau pretios sau drag tie indiferent de parerea celor din jur. Poate vei reusi, poate nu (sunt multi factori pe care nu ii poti controla si unul dintre ei este norocul) Pe de alta parte, daca nu incerci, da-mi voie sa-ti reamintesc, esti, realmente, o proasta (da, poti arunca niste pietre in directia mea!)

Iti irosesti viata. Traiesti si iei decizii gresite, bazate de frica de esec si pe frica de dezaprobare sociala. Vrei sa te felicit? Vrei sa-ti spun ca esti (extrem de) inteligenta? Asta vrei? Dar cum as putea face asta vazand ca iti abandonezi visurile? Cum as putea face asta vazand cum eviti, refuzi sau te temi sa-ti asumi proiectele de viata? Si ce fel de persoana as fi daca ti-as spune ca aceste decizii sunt ok?

Din fericire (pentru mine) eu nu depind de aprobarea ta asa ca iti pot comunica, linistit, evalurea mea vis-a-vis de prostia ta iesita din comun. Dar, in acelasi spirit al onestitatii, iti mai fac o marturisire:

Sunt sigur ca poti fi o persoana inteligenta.

PS Si astept sa te „citesc”!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.