maimute cu ceas (elvetian)

Cu putin timp in urma am scris un articol despre ceva misterios pe nume „ropotrix”. Articolul respectiv are aproximativ 3.500 de caractere. In opinia ta, ar fi fost posibil sa fie scris de o maimuta (maimuta unei vecine, jur ca nu glumesc) lasata sa tasteze la intamplare? Cu alte cuvinte, este de neimaginat ca o maimuta sa nu fie doar la fel de inteligenta ca Wittgenstein, de unde m-am inspirat, ci si capabila sa-si transmita ideile folosind un Microsoft Word 2010? (cu licenta platita)

Hai sa facem un calcul: laptopul meu are aproximativ 80 de taste. Din motive legate de simplitate voi considera ca sansa oricarei taste de a fi apasata de maimutica noastra (am devenit afectuos fata de animale, nu stiu de ce) este aceeasi, in acest caz de 1/80. Care ar fi fost probabilitatea ca, lasata de capul ei, maimuta cea simpatica sa scrie, in mod intamplator, textul despre ropotrix?

E usor, trebuie doar sa luam fractia 1/80 si sa o ridicam la puterea 3.500 (numarul de caractere al textului). Te rog, fa tu calculul, nu sunt in cea mai buna dispozitie dupa noile evolutii din gradina zoologica (berbecul, gastele, papagalii etc.) Ai obtinut, sper, o probabilitate destul de mica. Dar nu egala cu zero! (nu incepi sa ai o parere mai buna despre maimute?)

0,0125 inmultit cu el insusi de 3.500 de ori! Pare extrem de improbabil daca dragalasul animal ma viziteaza o singura data si nici atunci stapana lui (o blonda) nu-i permite sa stea mai mult de o ora. Insa cum ar fi daca maimuta ar avea la dispozitie saptamani sau luni in sir si, mai mult decat atat, pentru aceasta operatiune ar fi mobilizate toate maimutele din Romania (sunt sigur ca mai exista, macar in versiuni modificate) si, eventual, din tarile vecine, norocoase posesoare ale unor tichete de asteptare pe lista Schengen?

Cu un numar suficient de maimute si cu un interval temporal generos, te asigur, textul va fi scris. Ma simt usor jenat sa recunosc asta si cred ca nici lui Wittgenstein nu-i este usor, in universul lui paralel in care exista in calitate de esenta spirituala pura. Dar gandul ca te-am ajutat sa intelegi mai bine calculul probabilitatilor imi compenseaza stinghereala contextuala. In plus, daca ma gandesc mai bine, e vorba de o ruda a mea si a a ta, de ce sa ne fie rusine? (si sa ne alegem cu cine stie de karma transgenerationala imposibil de sters cu buretele gandirii atente)

P.s Orice asemanare cu argumentul proiectului avansat, in secolul 18, de un anume William Paley, teolog de profesie, este voita si proiectata in avans. Poate si tu crezi despre corpul tau ca a fost proiectat, pe o planseta, de Dumnezeu, tot asa cum ceasornicarul are, in mintea lui, felul in care trebuie sa arate un ceas. Semanam (vorbind cu mai multa precizie, semeni cu un sine mai vechi al meu). Si am putea semana si mai mult daca am studia, nu neaparat impreuna, mai ales daca nu esti o extraterestra sexy, teoria probabilitatilor.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.