emotiile reprimate pot fi vazute cu endoscopul

 

Ieri am avut nesperata sansa de a discuta cu psihologul care a descoperit masina timpului. Si o foloseste, normal, doar ca a ramas blocat in ea. Mai exact, este undeva prin anii 80-90. Cum stiu asta?

A fost aproape socat cand a realizat ca nu sunt la curent (rusine, rusine!) cu relatia de cauzalitate dintre ulcer (efect) si emotii negative/stres (cauze). Si mai pretind ca sunt (foarte) bine informat.

Pentru psihologii din aceasta categorie, aflati intr-o relatie atat de creativa cu timpul (aceasta expresie este o insulta), m-am hotarat sa reiau un articol publicat pe acest blog acum trei ani (in 2010) si disparut gratie actiunilor subversive ale unui daimon.

El contine unele trimiteri la doi cercetatori australieni, Barry Marshall si Robin Warren, care au descoperit, la inceputul anilor 80, ca ulcerul este provocat de o bacterie (Helicobacter pylori). Nu i-a crezut nimeni dar, in cele din urma, au primit premiul Nobel (in 2005, dupa aproape 25 de ani)

Exasperat de faptul ca nu este luat in serios, Marshall, in 1984, a inlocuit micul dejun cu un paharel in care se aflau in jur de un miliard de bacterii (citesti acest articol in timp ce esti la masa?). Cateva zile mai incolo a dezvoltat prima faza a ulcerului si s-a vindecat cu antibiotice.

Daca si tu crezi despre ulcer ca este provocat de stres te anunt ca te afli intr-o buna companie: din doi americani unul este convins de acest lucru. De asemenea, unul din cinci americani este sigur ca mancarea condimentata este o alta cauza a ulcerului (si, probabil, o evita: Red Hot Chilli Peppers?)

Totusi, nu m-as entuziasma (daca as fi in locul tau) foarte tare. Din trei americani unul crede in fantome si din patru americani trei sunt siguri ca exista Iadul. De fapt, asta cred si eu: Iadul Ignorantei.

 

            Cancer. Acesta este diagnosticul. L-ai primit acum cateva minute. Nu, nu e adevarat, e doar un inceput de articol socant (folosesc diverse mijloace de manipulare a atentiei tale, mijloace blande, sper ca ai remarcat). Hai sa zicem, mai bine, ulcer! Rimeaza si, in plus, prin contrast, pare mai acceptabil. Nu-i asa ca ti-ar placea sa stii ca aceasta maladie (ulcer, in acest exercitiu suntem!) are o cauza psihologica si ca, prin urmare, se afla sub controlul tau? (adica e suficient sa schimbi ceva in functionarea ta psihologica pentru a te vindeca)

Intrebarea mea este retorica, stiu bine ca vei raspunde „da” si la fel raspund si eu. De ce? Din urmatorul motiv:

Credinta ca o boala amenintatoare poate fi controlata este extrem de tentanta.

Avem nevoie de o astfel de credinta, cu atat mai mult cu cat boala respectiva este mai temuta, adica efectele ei (durere fizica, suferinta psihologica si moarte) sunt mai clare. O poveste, o informatie, o teorie-toate acestea sunt apte a aprinde sau a intensifica plapanda flacara a sperantei. Nevoia de a crede. A crede impotriva evidentelor. A crede in mod irational. A crede cu o minte de copil. Nascuta din ce?

Din spaima!

Ne este frica de durere, de boala si, in ultima instanta, de moarte. Vrem sa supravietuim, noi si cei care ne sunt dragi (dusmanii pot muri deoarece cineva, totusi, trebuie sa moara). Nu ne acceptam limitele. Vrem ca realitatea sa fie altfel. Si o facem altfel: in mintea noastra! Si cu putin ajutor, nu vreau sa fiu nedrept.With a little help from my friends. Friends (a nu se confunda cu faimosul serial!) Cine sunt acesti prieteni?

Sa facem prezentarile: religia, tehnicile spirituale si medicina alternativa. Am uitat pe cineva? Da, am uitat, in mod intentionat (act ratat cu premeditare, incomprehensibil pentru urmasii lui Freud, dependenti azi doar de tutun, nu si de cocaina) Psihologia nu putea lipsi de la aceasta sarbatoare a fricii. Nu psihologia ca stiinta, nu la ea ma refer. Ci psihologia ca arta! Psihologia intuitiva, neverificabila, intemeiata pe credinte personale, pe observatii clinice si, cu riscul de a fi sarcastic, pe fantezii copilaresti. Sarcasmul este autoadresat deoarece vin din acest teritoriu. Un spatiu in care inteligenta investigativa este dispretuita iar intuitia clinica, narcisismul flancat de biasul de confirmare si studiile de caz care nu demonstreaza nimic sunt supravalorizate (compensator, poate?)

Si eu am crezut ca bolile grave dar si pneumonia sau gripa pot fi vindecate prin interventii psihologice si spirituale si, atunci cand lucrul acesta nu se intampla, exista explicatii transcendentale (karma, lectii secrete de viata, intentii originale, ca sa nu spun stranii, ale spiritului calator prin eternitate). Nu mai cred deoarece am inceput sa  gandesc mai mult (activitate care inca nu reprezinta un obicei, fiind inalt consumatoare de glucoza!) si, cateodata, mai bine (e uimitor cum oamenii considera ca a gandi e echivalent cu a gandi corect). Insa cred, cu dovezi, in resursele de autovindecare ale corpului. Estimarile actuale pentru procesele de auto-insanatosire variaza in jurul a 50% din boli (adica din 2 boli una se vindeca de la sine, fara sa faci nimic special). Asa se si explica si cum a putut supravietui practica medicala pana spre 1900, cand, in sfarsit, mecanismele reale ale bolilor au inceput a fi intelese. Poate nu sunt suficient de explicit: pana in secolul trecut doctorii nu vindecau nimic! Ei ofereau tot felul de tratamente ineficiente, la care astazi, normal, s-a renuntat (ai chef de niste lipitori?), tratamente al caror singur merit era acela de a fi simultane cu remisiile spontane. Nu era prea greu sa fii medic in secolul 16, nu-i asa? (azi e un pic mai greu, daca e sa rasfoim doar Anatomia lui Gray-din nou, nu ma refer la seriale de televiziune!)

Corpul se vindeca singur, dar nu mereu. Chiar stiind asta, e tentant sa credem ca mintea poate face restul de treaba. Ziceam ceva de ulcer? Sa-ti dau cateva cifre:

In 1997 57% dintre americani inca mai credeau ca ulcerul este determinat de stres. Cuvantul cheie in fraza anterioara este „inca”. Hmm, cum asa? Ulcerul chiar este produs de nervi, de furie reprimata, de suparare, de emotii negative suprimate (cum sa-i spui partenerei tale ca e o scorpie aroganta si sa mai primesti vagin lubrifiat cateva ore mai tarziu sau cum sa-i spui sefului tau ca este un handicapat bun doar la lins fund tip GM si sa mai speri sa folosesti cardul VISA, inclusiv pentru servicii mentionate mai sus?)

Oricine stie ca ulcerul e o boala facuta pe fond nervos.

Karl Abraham, in 1911, sigur banuia ceva (el a lansat ipoteza extraordinar de populara, desi gresita, ca depresia este furie intoarsa spre interior). Cati pasi mai puteau fi de aici pana la a crede ca furia neexprimata genereaza hipertensiune, atacuri de cord, anorexie, bulimie, obezitate (pentru ultimele trei vezi studiul  Kaplan, deja in 1957), ulcer si, bineinteles, cancer? Cativa, suficient de putini, adica, pentru ca aceasta idee ispititoare sa prinda radacini deosebit de adanci in psihologia populara.

Si printre terapeuti, desigur, de diverse orientari. Daca ai ulcer inseamna ca esti furios pe cineva si nu te exprimi! Asa ca, te rog, vorbeste-mi despre asta (in cabinetul meu decorat psihodinamic) sau bate niste perne, intr-o abordare mai experientiala. Scoate furia asta nenorocita din tine! Cum adica nu o simti? Normal ca nu o simti, nevroticule, de aceea ai facut ulcer! Acum fa cativa pasi, te rog, deoarece s-a terminat sedinta, dar te astept data viitoare sa continuam ce am inceput azi!

Nu sugerez ca asa lucreaza toti terapeutii si vreau sa subliniez ca exista specialisti care sunt la curent cu cercetarile de ultima ora privind cauzele complexe ale bolilor si isi trateaza clientii cu grija si compasiunea pe care o merita (si pentru care platesc!). Vreau doar sa evidentiez ca oferta credintelor irationale este irezistibila, motiv pentru care cad in plasa ei inclusiv cei chemati sa-i reziste si sa inteleaga limitele conditiei umane.

Disperarea ii impinge pe oameni sa se agate si de ultimul pai, inteleg asta. Mai stiu, insa, pe de alta parte, ca exercitiul facultatilor critice ne poate proteja nu doar de noi si noi dezamagiri ci ne poate si orienta resursele spre acele practici medicale sau terapeutice cu adevarat eficiente. De ce nimeni in zilele noastre nu mai solicita gauri in cap pentru a elibera spiritele rele?

Revenind la ulcerul peptic depre care oricine stie ca este precumpanitor generat de stres, hai sa ne punem cateva intrebari impreuna. E un fel de incercare timida de a gandi stiintific, adica mai atent si mai riguros:

  • Oare controlorii de trafic sunt persoane stresate? O exista vreo presiune asupra lor, in timp ce muncesc? Si daca „da”, cati dintre ei fac ulcer?
  • Oare oamenii ceva mai relaxati la job fac si ei ulcer? Cumva la fel de des ca managerii?
  • Cei care isi exprima furia au ulcer? Si sunt la fel de numerosi ca cei care nu o exprima?

O fi raspuns cineva la intrebarile de mai sus? De pilda, niste cercetatori nesuferiti? (the scientist-practitioner gap, just for my students) Si daca si persoanele competitive, aflate in pozitii de conducere, si oamenii cu status modest, deloc ambitiosi (dornici doar sa castige Otelul in seara acesta) se imbonnavesc cu aproximativ aceeasi rata, cum naiba se explica asta? Ce facem cu fabuloasa teorie a ostilitatii reprimate? Renuntam la ea dupa ce a atins o varsta respectabila? (aproape 100 de ani) Si cu ce consecinte? Daca si alte speculatii considerate pana azi teorii puternice sunt la fel de fragile si se potrivesc mai bine cu anumite asezaminte din zona Glina?

Dar mai presus de toate, daca cineva ne trage de sub picioare credintele de care ne agatam in mod disperat, ce se va intampla cu noi? In ce am putea avea incredere? Din ce sursa ne-am putea extrage sentimentul de control? Cum sa facem fata anxietatii? Cum sa tinem la distanta boala, imbatranirea si moartea? Cum sa traim cu constiinta dureroasa a vulnerabilitatilor noastre si perceptia nedistorsionata a unei realitati care nu doreste nimic, fiind doar, netulburata, ceea ce este?

Te las sa meditezi la aceste intrebari. Vreau doar sa te informez, daca nu stiai, ca in zilele noastre recurenta ulcerelor este redusa dramatic cu ajutorul unor antibiotice, capabile sa ucida o bacterie foarte rea, iubitoare de mucoase stomacale si intestinale. Helicobacter pylori, daca vrei nume.Dupa ce se trateaza, oamenii pot fi la fel de furiosi sau de calmi, dornici de afirmare cu orice pret sau nepasatori fata de statusul social. Nu se mai imbolnavesc. Stresul ramane un factor contributor la ulcer insa in niciuncaz principal sau dominant. Helicobacter pylori, nepsihanalizabila (fiind prostuta), ne-ar putea zambi superior insa nu are gura. Nici picioare, nici maini. Doar o forma banala de celula, identificata, cu peripetii, de Barry Marshall si Robin Warren. Doi baieti care au primit, pentru cercetarile lor, acolo, un fel de premiu. Nobel.

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.