dureri menstruale, dar nu la menopauza

Urmeaza o poveste horror, cu tine in rolul principal (e doar o poveste, da?). Ne imaginam ca ti-ai pierdut bratul drept intr-un accident de munca (lucrand la computer, evident). Nu mai ai un brat, pur si simplu. Cu toate acestea, il simti! Simti o durere cat se poate de reala. Si de vie. In bratul nonexistent!

Nu, imi pare rau, nu este o dovada a existentei corpului astral (sau a altor aberatii). Se numeste „membru fantoma” ceea ce traiesti tu si are o explicatie neurologica. Daca te consoleaza cu ceva, afla ca 95% din persoanele carora le-a fost amputat un brat se confrunta cu dureri in membrul fantoma. Dureri pe care nu le pot opri deoarece bratul nu mai exista pentru a-i face ceva (o injectie, de exemplu)

Crezi ca se intampla numai cu bratele amputate? Imi pare rau, am vesti proaste. In literatura stiintifica dedicata durerii pot fi intalnite cazurile unor femei care continuau sa aiba dureri menstruale la multi ani dupa ce uterul fusese scos complet si ale unor barbati distrusi de hemoroizi (durerea asociata cu ei) desi rectul fusese, si el, indepartat chirurgical. Ah, sa nu uit de cei cu o nevoie irezistibila de a urina desi nu mai aveau vezica urinara.

De ce se intampla toate aceste lucruri? (si altele, la fel de interesante, dar care par normale deoarece reprezinta experienta a miliarde de oameni) Deoarece creierul este un maestru vrajitor! Daca incepi sa-l cunosti este imposibil sa nu ramai fascinat. Creierul ne poate face sa credem, sau sa simtim, lucruri uluitoare.

Cum ar fi aceasta mancarime persistenta din bratul tau lipsa! Hai, incearca sa te scarpini! Nu ai cum sa scapi de ea. E doar o experienta pe care ne-o imaginam impreuna dar realizezi cam ce poate insemna pentru cineva care o traieste, nu-i asa? E cumplit!

Din fericire, un neurolog indian cu un doctorat si in psihologie, la Trinity College, a gasit o solutie. El a devenit primul doctor din istorie care a reusit sa opereze un brat inexistent. Da, pacientii lui au scapat de dureri. Omul se numeste V.S. Ramachandran si spune despre creier ca este o masinarie de creat realitati virtuale.

Rama, Rama, cata dreptate ai! Uneori durerea este construita  de creier (alteori este reala, fireste), la fel ca imaginea corporala. Ai si tu o prietena care crede despre sanii ei minunati ca sunt urati? Sau despre urechi? Sau despre buze? Sau despre nas? Sau despre coapse? In general, despre orice parte identificabila cu un nume a corpului?

Poate exemplul cel mai tulburator de imagine  corporala distorsionata este cazul unei tinere anorexice. Crede-ma, ea este convinsa ca este grasa! Tocmai de aceea incearca sa slabeasca (sa se infometeze). Ea vede ceea ce creierul ei ii livreaza (o imagine) in acelasi fel in care si tu vezi alti sani (si nu pe ai tai, cei reali, admirati de partenerul tau si, probabil, de colegii de la birou, in timp ce se apleaca peste laptopul tau, chipurile pentru a vedea mai bine documentul acela in Excel).

Am dat astazi doar cateva exemple, banale in bogata literatura asociata cu neurostiintele. Dar felurile in care creierul ne insala sunt numeroase. Ah, nu, inelul acela pe care l-ai vazut astazi nu este o iluzie. Da, pare a fi destinat sa stea la mana ta (pe inelar si apropo, ce lungime are?-doar pentru connaisseuri), moment in care vei fi, in sfarsit, fericita. Da, da. Foarte fericita!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.