ceva minunat, pe un stadion de fotbal

Imi place disciplina. Nu de dragul ei ci in serviciul unui scop valoros.  Daca ar fi sa asociez disciplina ca trasatura psihologica (masurata de Big Five pe dimensiunea „constiinciozitate”) cu un popor as alege, fara sa ezit, nemtii. Cand ma gandesc la o tara si la disciplina, simultan, Germania imi apare in minte, din nou si din nou.

Dar fotbalul jucat in Germania nu mi-a placut niciodata. Disciplinat, da, dar lipsit de imaginatie. Lipsit de fantezie. Previzibil si plictisitor.

Nu si in ultimul timp. Cu siguranta nu ieri sau alaltaieri:

Bayern Munchen – Barcelona 4:0

Borussia Dortmund – Real Madrid 4:1

Meciuri spectaculoase. Executii si combinatii senzationale. In regim de disciplina, desigur! Lumea s-a schimbat (cel putin in fotbal) Germania domina Spania, jucand mai frumos. Poate ca un rol semnificativ il are si publicul. La meciul de aseara suporterii nemti  au cantat aproape tot timpul.

Nu au aruncat cu torte in teren, nu au provocat incidente cu fortele de ordine, nu au scandat trivialitati. Probabil ca aceasta este civilizatia. Simt ca ea se indreapta si spre Romania. Sau doar visez cu ochii deschisi.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.