Esti parinte (sau urmeaza sa fii) Ce iti doresti cel mai mult si cel mai mult pentru copilul tau? Lasa-ma sa ghicesc: iti doresti sa fie fericit. Ai putea chiar sa spui ceva de genul urmator (atunci cand alege o facultate si, implicit, o cariera profesionala despre care crezi ca „nu au nici un viitor” sau ca „sunt nesigure”): Nu sunt de acord cu alegerea ta dar, daca asta te face fericit, eu te sustin.
Este posibil sa nu te intereseze filosofia iar ultima carte de filosofie sa fi fost chiar manualul din clasa a 12-a. Cu toate acestea, rostind (si gandind) cuvintele de mai sus, in mod sigur te plasezi pe o anumita pozitie filosofica.
Stii care? Aceea potrivit careia a fi fericit in viata este cel mai mare bine si, prin urmare, scopul pe care trebuie sa-l urmaresti. Poate ca tu crezi ca la acest (cel mai mare) bine se ajunge mergand pe un anumit drum (de exemplu castigand foarte multi bani) in timp ce un altul crede ca se ajunge pe un cu totul alt drum (de pilda petrecand mult timp in rugaciune si, astfel, in comuniune cu Dumnezeu) Drumurile sunt diferite dar scopul (vizat) este acelasi. Si tu, omul de afaceri si el, calugarul izolat la o manastire, considerati ca energiile vietii merita orientate catre a fi fericiti.
Ai putea accepta ca aceasta este o filosofie gresita?
Observa, te rog, ca nu afirm in mod direct despre ideile tale privind felul in care merita sa fie traita viata ca sunt gresite. Doar te invit sa te intrebi daca nu cumva ar putea fi gresite sau, pentru a iesi din sfera absolutului, daca nu cumva ar putea exista idei mai bune.
Fireste ca vei crede despre mine ca sunt un exemplu perfect de aroganta daca acum as avansa o pozitie filosofica alternativa, pe care eu o consider mai apropiata de ceea ce inseamna cu adevarat o viata buna. Nu am de ales, trebuie sa-mi asum acest risc nu doar de dragul autoexprimarii ci, mai ales, pentru sansa pe care o am de a te influenta (in opinia mea) intr-o directie pozitiva.
Prin urmare, cred ca, fiind parinte, ti-ai putea dori ceva mai bun pentru copilul tau. Nu in sensul de a renunta la speranta ca ar putea fi fericit, in prezent (pentru ca nu ii faci viata mizerabila) si in viitor (pentru ca nu isi face singur viata mizerabila), ci in sensul de a-ti dori si altceva pentru el, anume un bine superior. Da, in viziunea mea exista ceva mai valoros decat faptul de a fi fericit. Da, in viziunea mea, o viata in anumite grade nefericita poate fi calitativ superioara unei vieti fericite. Iar astazi, daca nu ai ce face (fiind week-end), poate si in anii care vin (in timp ce dragalasa vietate continua sa creasca), te invit sa decizi daca nu cumva propunerea mea (filosofica) este mai inteleapta (ignora modestia, hi hi!):
Exista o viata mai valoroasa decat o viata fericita. Aceasta este viata traita cu sens.
PS De aici nu rezulta ca o viata traita cu sens in mod necesar este mai putin fericita (sau deprimanta). Poate fi, desigur, relativ fericita sau chiar incredibil de fericita. Dar fericirea nu este garantata. Nimic nu o poate garanta. Think about it!