ce este (si ce pare a fi) psihoterapia

Viziunea mea fata de psihoterapie s-a schimbat intr-un mod semnificativ. Psihoterapia este un lucru bun atunci cand e vorba de probleme foarte specifice (fobii, atacuri de panica etc.) pentru care exista tehnici eficiente de interventie (validate stiintific) Separat de aceste aspecte tehnice, psihoterapia mai poate fi o intalnire existentiala, interesanta si calda, intre doi oameni (sau un grup) care incearca, desi nu reusesc intotdeauna, sa fie autentici si responsabili.

In rest, psihoterapia isi datoreaza rezultatele puterii asteptarilor si efectului-placebo. Adesea nu exista nici un fel de rezultate desi clientii, sub forta disonantei cognitive, ar putea avea aceasta impresie. Iar atunci cand apar, schimbarile nu se mentin pe termen lung. Iar schimbarile profunde de personalitate, cu exceptiile de rigoare (rare) sunt doar niste fantezii in al caror camp gravitational (ups!) cad, deopotriva, terapeutii si formatorii lor.

Foarte multi dintre cei care se formeaza intr-o scoala de psihoterapie (in Romania sau in alta parte) nu vor practica niciodata sau vor lucra foarte putin sau nu vor reusi sa castige suficient de bine din psihoterapie pentru a duce o viata decenta (motiv pentru care vor face si altceva sau vor depinde financiar de altcineva). Am unele dubii in privinta comunicarii  explicite a acestui fapt la inceputul unei formari (o scoala de formare este si o întreprindere economica, confruntata cu spectrul falimentului).

Intr-una din cele mai oneste (si dureroase) carti despre realitatea psihoterapiei pe care am parcurs-o, Colin Feltham spune:

Counselling (and psychotherapy, in contextul cartii, n.m.) is a vocation resembling art, drama and writing-highly desired but with relatively few concrete openings-and many trained counsellors are like out-of-work actors.

Este exact si experienta mea, dupa aproximativ 15 ani de contact cu acest domeniu (si cu un anume succes). Iar cartea lui Feltham (acum in varsta de 63 de ani) este mult prea buna pentru a mai incerca si eu (asa cum mi s-a sugerat) sa scriu una. O recomand desi presimt, cu ajutorul unei gene venite direct de la Nostradamus, ca o vor citi doar cativa. Mai sugerez ca aceasta lectura sa se produca intr-o zi insorita:

Critical Thinking in Counselling and Psychotherapy (2010, Sage Publications)

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.