canioanele mortii (din capetele noastre)

Zilele acestea suntem cu totii impresionati de tragicul accident produs in Muntenegru, soldat cu 18 morti si 29 de raniti. M-am gandit, de aceea, sa reiau un articol publicat acum doi ani si cateva luni, dupa un alt eveniment ingrozitor (prabusirea unui avion in SUA). Mesajul meu nu este acela de a circula mai rar cu avionul. Ci cu masina!

Sa presupunem ca esti american! (ah, chiar erai?) Saptamana aceasta s-a prabusit un Boeing si au murit 380 de oameni. Ingrozitor accident, ai vazut la stiri. Ai circulat si tu cu avionul, luni. Accidentul a avut loc aseara (miercuri). Si acum sa dam timpul pe repede inainte. E din nou joi, doar ca 17 martie. Incredibil, ieri a mai cazut un avion (tot un Boeing). Au murit 362 de oameni. Simti niste fiori deoarece sambata zbori in California (pentru surfing, normal). 2 accidente de avion in doar cateva zile, hmm, e ceva ingrijorator, oare se intampla ceva cu pilotii, cu turnurile de control sau chiar cu avioanele? Reevaluezi plecarea din weekend. Si mai trece o saptamana (ai fost, pana la urma, in insoritul stat american, comparabil, ca dimensiuni, cu Europa). Acum e din nou joi (24 martie) si ce crezi? A mai fost un accident! Adineauri. 395 de morti. Lumea parca a innebunit. Presedintele tine un discurs la televizor. Reporterii frenetici sunt la fata locului, oferind imagini socante. O dezbatere nationala este initiata in presa. Toata lumea are ceva de spus. Vietile tuturor, dintr-o data, par in pericol (cum bine stii, in State a circula cu avionul e ceva banal). Oamenii vor sa se simta in siguranta si, dupa 3 accidente consecutive, intens mediatizate, nu se mai simt. Sunt contramandate calatorii. Sunt anulate biletele. Un nor negru pare sa ameninte o industrie valorizata si profitabila.

Si acum sa revenim la realitate. Nu a cazut niciun avion. Nu a murit nimeni. De fapt, nu e chiar asa. Au cazut niste avioane mai mici. Ti se pare ca ma contrazic? Nu, chiar au cazut si chiar au murit niste oameni. De fapt, stii, nu erau chiar avioane. Erau, cum sa le zic, vehicule de transport. Si nu s-au prabusit, deoarece nu erau in aer ci pe pamant. Sa le dam un nume? Desigur, se numesc autoturisme.

In fiecare saptamana, in S.U.A, mor aproximativ 300 de oameni in accidente de automobil (atentie, nu i-am numarat pe motociclistii zevzeci). Pana pe 24 martie vor mai muri 300 (iti dau scris!). si in saptamana 24-31 vor muri inca un contingent de 300. Dar observa ceva: nimeni nu este alarmat! Obama nu are nimic de comentat. Talk-show-urile nu abordeaza acest subiect. Nu pare sa conteze desi mor in mod constant 300 de oameni, saptamanal (te rog, fara comentarii existentialiste, deocamdata!)

De ce? De ce, daca se prabusesc 3 avioane totul devine o chestiune arzatoare, de interes national si, daca moare un numar asemanator de oameni, cu regularitate, nu intereseaza pe nimeni? Despre ce e vorba aici? Nu, nu despre interese economice ascunse (sa nu discutam acum despre teoria conspiratiei ci intr-un moment mai favorabil unei dezvoltari paranoide). E vorba de o inclinatie a mintilor noastre, exploatata cu succes (nu mereu cu intentie) de media.

300 de oameni care mor saptamanal in accidente de automobil reprezinta o abstractie statistica. Nu suntem obisnuiti sa gandim in acesti termeni (stramosii nostri nu aveau nevoie de statistica si nu aplicau teoria lui Bayes in jurul focului). Acest numar nu reprezinta nimic adica nu trezeste nimic emotional. Dar ce zici de 300 sau 400 de oameni care au murit in acelasi loc (accidentul de avion) si tu poti sa-i vezi? (sa ti-i imaginezi, mai exact, desi, daca nu ar fi Consiliul Audiovizual, sau un echivalent, cativa jurnalisti mai inflacarati, sau sa zic profesionisti sadici, i-ar putea arata).

Care e diferenta? Da , aceea este! Vividness! (esti american sau ce esti?) Imaginile prezentate intr-un mod insufletitor, viu, puternic, ne tulbura. Ne rascolesc. Deodata 300 de morti inseamna ceva. Nu mai e un numar. Poti sa vezi (nu totul, cum ziceam) Esti emotionat si ai ceva de spus (Dumnezeule, un avion prabusit pe saptamana, in ce tara suntem? Nici in Romania, tara aceea cu capitala la Sofia si multi caini candidati la eutanasiere pe strazi, nu se intampla asa ceva!)

Nu suntem evoluati, desi multi credem asta (ii provoc uneori pe studentii mei, spunandu-le ca oamenii sunt zombi, in sensul de automate sau masini-nimeni nu ma crede, evident, pana incep sa aduc dovezi, fiind o masina destul de buna la procurat dovezi, „evidence”, cum ai zice tu). Avem minti puternic biasate, deoarece creierul de om nu a aparut ieri. Dar nu stim asta (sau stim, dar nu putem face mare lucru). Ni se pare ca e periculos sa circulam cu avionul cand, in realitate, sunt mult mai periculoase calatoriile cu automobilul. Nu crezi, nu-i asa? (poate vrei imagini)

Imagineaza-ti asta: o conduci pe prietena ta la Otopeni, la aeroport (hello, it’s not USA-suntem din nou aici, la manelisti!) Cum stai, culmea, exact in celalalt capat al orasului (si platesti la banca, constiincios, dublu decat ai imprumutat), pana la aeroport ai facut, sa zicem, 30 de km (pentru ca te-ai invartit prin oras inutil, deoarece, fiind barbat, nu ai dorit sa intrebi pe nimeni). Fiind vorba de o calatorie cu avionul, simti o anume anxietate (iar ea, nu mai zic!) si ii spui, incurajator „Iti doresc un zbor linistit”) Ea are de parcurs mai bine de 1.000 de kilometri (nu, nu se duce la surf, are niste treaba printr-o jungla). Vreau insa, prietene, sa-ti spun ceva:

Este de trei ori mai probabil ca tu sa ai un accident, mergand  doar 30 de km!

Conducand-o la aeroport ati parcurs deja, impreuna, partea cea mai periculoasa a calatoriei. Doar ca tu trebuie si sa te intorci. Mai degraba ea, daca ar detine aceste date, ar putea fi ingrijorata si ar putea incerca sa te securizeze. Nu e ironic? Intelegi de ce lumea mi se pare un loc amuzant in timp ce ma apropii de moarte? Cotatia barilului azi este…sau poate nu vrei sa mai stii. Ea este acum la 10.000 de metri deasupra solului, intr-o hardughie de metal cat un bloc de 10 etaje (vivid enough?) Iar tu sofezi, in siguranta si asculti Queen, relaxat. Another one bites the dust, and another one gone, and another one gone.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.