Si daca nu ar exista pasari? De fapt, nu exista pasari. Pentru pesti, de exemplu. Nu pentru toti, sunt cativa care au cunostinta de existenta pelicanilor. Insa intr-o lume complet lipsita de pasari cred ca noi, oamenii, nu am sti nimic despre zbor. Ar fi o experienta la care nu am avea acces decat, eventual, in vis si in imaginatia dirijata. Viata ar fi mai saraca.
Din fericire exista pasari si putem admira picajul ametitor, planarea lina, formatiile, schimbarea unghiului aripilor sau rotirile. Gratie lor, pentru noi, oamenii, zborul devine o experienta perceptibila (adica vizuala). Putem chiar incepe sa ne intrebam „cum ar fi sa?”. Acesta nu este un articol despre nasterea industriei aeronautice si problemele create de un indisciplinat vulcan din Islanda. Vreau sa subliniez altceva, prea usor trecut cu vederea, mi se pare.
Fie ca este zborul unei pasari sau zborul unui gand, minunat, fulgerator sau calm, dupa cum ii este natura, mai exista intotdeauna ceva. As vrea sa fim mai atenti la aripa. Zborul nu exista prin sine insusi. Zborul presupune mereu aripa care il face cu putinta. Iar aripa, ma adresez acum celor mult prea captivati de vazduh si ceruri cu nume esoterice, este un element material. Aripa, deci materia, merita sa fie pretuita. Altfel ai putea vedea zborul doar in mintea ta si asta ar fi, probabil, doar zbaterea unei singuratati insuportabile.