5, 3, 9, 1, acum ia zi si tu, dulceata, in ordine inversa!

Educatoarea ti-a spus, si nu de putine ori, ca ai un copil foarte inteligent. Sotul tau a fost convins ca va fi asa, inca de cand creatura facea tumbe prin burta ta („deoarece imi va semana”). Si tu pari a fi de aceeasi parere si iti notezi constiincioasa toate comentariile stralucitoare intr-un carnetel.

Totusi, avand si o parte sceptica („inteligent in raport cu cine?”, bravo, bravo, iti trebuie grup de control!) te hotarasti sa il duci la un psiholog pentru copii. Unul care a dat sute de dolari pe un test profesional (WISC –IV:intre timp prichindelul a crescut, a trecut de bariera de 6 ani si poate fi testat) si trebuie sa-si amortizeze investitia (sic!)

Oh, felicitari, nu a fost doar wishful thinking si „nu spun ca e inteligent pentru ca este al meu ci pentru ca asa este”, micutul purtator de gene identice a obtinut un scor frumos (IQ 142). Poti visa la un doctorat la o universitate unde chiar se face carte. Poti da si o petrecere: in sfarsit, confirmarea stiintifica! (testarea te-a costat in jur de 100 euro, un mizilic)

Te-ar interesa un pic de apa rece direct pe fata? Minunat, ai venit la cine trebuie! (fiind intr-o dispozitie generoasa azi, dupa intamplarile de azi-noapte, am pregatit, special pentru tine, o butelie de 5 litri, fosta Bucovina, acum doar de la chiuveta aflata in grija corporatiei Apa Nova)

Sa trecem repede peste faptul oarecum jenant ca psihologii nu au cazut de acord asupra unui raspuns precis la intrebarea „ce este inteligenta?” si sa ne concentram pe testele de inteligenta care ghici ce masoara? Inteligenta, desigur, aceea despre care nu stim ce este.

Bun. Pustiul are sase ani si jumatate si un IQ impresionant (tot ce depaseste 130 se numeste „inteligenta exceptionala”). Insa stii ceva? Creierul lui inca se mai dezvolta! (te vei convinge de lucrul acesta in adolescenta, as prezice, dar nu vreau sa-ti stric ziua). Daca se mai dezvolta poate ca nici inteligenta, indiferent ce ar fi ea, nu va ramane la fel (da, da , va creste la 170, simultan cu anumite patrupede verzi pe pereti)

Nici un test IQ nu este credibil mai devreme de 8 ani (aproximativ).

Abia dupa 8-10 ani scorurile IQ raman relativ stabile. Sa-ti traduc ce inseamna „relativ”: corelatia scorurilor IQ la 8 respectiv 18 ani (sau 40 de ani, conform altor studii) este de 0,70 (de la 0,70 la 1,00 mai este un drum lung)

Daca ti-ai testat vietatea dragalasa inainte de 5 ani si ai obtinut, sa zicem, tot 142 (sau 86, ca sa-ti dau si cativa fiori), poti arunca la gunoi rezultatele. Aceste scoruri nu prezic nimic (dar te pot face sa visezi frumos…sau urat, in celalalt caz)

Rezultatele testelor IQ devin in mod progresiv stabile de-a lungul copilariei, ating o credibilitate moderata pe la 8 ani si se consolideaza in jurul varstei de 12 ani (clasa a patra sau a cincea). De ce? Deoarece creierele copiilor nu sunt terminate (terminator?) si abia pe la 20 de ani sau 20+ putem vorbi de finalizarea dezvoltarii neuronale.

Prin urmare, orice ar spune educatoarele, invatatoarele si psihologii pentru copii, fie de bine („e foarte desteapta fata dvs.”), fie de rau („nu se va alege nimic de el, nu-l duce capul”), iti recomand sa primesti cu o doza sanatoasa de scepticism! Acesti oameni fie nu stiu ce spun, ceea ce este grav, fie sunt prea entuziasti in aprecieri, fie vor, nu neaparat in mod constient, sa obtina ceva de la tine (zambete, neliniste, aprobare, vinovatie, buchete de flori, cofeina, excursii in tari exotice)

Eu nu vreau nimic (in afara de mesaje creative o data pe an) asa ca iti pot spune adevarul: testele cognitive la bebelusi si copii mai mici de 8 ani pot distinge dezvoltarea normala de retard dar nu pot distinge diferente moderate ale inteligentei normale. Asa ca iti propun sa astepti pana la 12 ani. In acel moment merita sa mai imi faci o vizita virtuala deoarece iti voi spune ce anume prezic testele de inteligenta. Tu nu ma vezi dar eu zambesc in timp ce scriu asta.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.