sete electorala

Luni dimineata. Tocmai am baut un pahar cu apa plata. De ce nu am baut un pahar de vin? Sau de bere? Sau de vodca? Nu, nu pentru ca nu sunt alcoolic ci pentru ca am vrut sa beau un pahar cu apa.

Si acum hai sa ne gandim impreuna: daca eu am vrut sa beau un pahar cu apa si chiar am baut, sunt sau nu un om liber? Dintr-o anumita perspectiva, sunt: imi controlez comportamentul si imi satisfac dorintele („fac ceea ce vreau”) Dar din alta perspectiva nu sunt!

Da, am dorit sa beau un pahar cu apa, chiar am baut si, cu toate acestea, nu sunt un om liber (nimeni nu este: in cazul in care te gandeai adineauri ca tu ai fi). De ce?

Deoarece nu eu am decis sa am aceasta dorinta.

Dorinta de a bea un pahar cu apa, luni dimineata, nu a fost aleasa de mine. Dorinta a fost un eveniment neural produs de creierul meu. Eu nu ma aflam undeva intr-un spatiu transcendent, adancit in propria mea beatitudine, si, la un moment dat, nu am spus „Sa fie o dorinta! Dorinta de a bea un pahar cu apa.”

De ce nu am dorit sa beau un pahar cu suc de mandarine? Nu stiu. Nu mi-a trecut prin cap aceasta dorinta. Creierul nu a produs aceasta dorinta (sucul de mandarine) Am fost eu liber sa beau un pahar cu suc de mandarine? Fireste ca nu, nici macar nu m-am gandit la asta. Dar am fost liber sa beau un pahar cu apa?

Doar dintr-un anumit punct de vedere (compatibilist, pentru amatorii de fineturi filosofice). Din alt punct de vedere (determinist) nu am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata un om liber. Libertatea de a alege, din aceasta perspectiva, este o iluzie. O iluzie necesara, produsa ce creier, servind excelent supravietuirea. Dar o iluzie. Nu e usor sa intelegi asta. Aproape ca as spune ca este revoltatoare o astfel de constientizare (de ce ai ales sa citesti acest articol, hihi?)

Imi plac foarte mult oamenii care sustin ca avem liber arbitru, adica un fel de esenta spirituala neinfluentata de nimic din care se nasc alegerile. Sunt o sursa inepuizabila de buna dispozitie. Cred ca si pentru Gregory Walton de la neinsemnata universitate Stanford (un baiat care studiaza, din punct de vedere psihologic, natura sinelui si a identitatii, adesea intr-un context motivational: asa l-am si descoperit, sunt pasionat de noua stiinta a motivatiei, pe cale de a se naste)

Bryan, C. J., Walton, G. M, Rogers, T. & Dweck, C. S. (2011). Motivating voter turnout by invoking the self. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America.

Walton doar i-a intrebat pe oameni daca este important pentru ei sa mearga la vot a doua zi. Oameni liberi, cetateni americani. Insa i-a intrebat in doua feluri, usor diferite:

  • Cat este de important pentru tine sa votezi la alegerile de maine?
  • Cat este de important pentru tine sa fii un votant la alegerile de maine?

Intr-o proportie statistic semnificativa cei care au avut de raspuns la a doua intrebare au mers la vot a doua zi. Stiu si de ce dar nu-ti spun (poate te motivez sa cauti singura). Insa raspunsul are mare legatura cu psihologia. Stiinta psihologica.  Stiinta care reprezinta o sursa de putere (nu doar cognitiva).

Ah, si oamenii au liber arbitru, desigur. Ei aleg sa mearga la vot.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.