privind in oglinda fermecata a timpului

Zilele acestea am petrecut cateva ore pline de substanta cu o tanara la a carei dezvoltare s-a intamplat sa am o modesta contributie. Privind-o, mi-am adus aminte de prima noastra intalnire, atunci cand ne-am urcat, accidental, in acelasi autobuz si am vorbit deoarece parea cel mai natural sa facem asta, fara sa-mi treaca prin cap ca va veni o zi in care ea va scrie in New York Times  si va primi recomandari pentru doctorat de la un castigator al premiului Pulitzer.

Ascultand-o si intelegand cat de clare ii sunt scopurile si instrumentele necesare pentru a le atinge si observand, simultan, disponibilitatea de  a munci cu pasiune si dedicatie, mi-au venit in minte alti tineri de varsta ei (sau putin mai mici), dezorientati, neimplicati in propria lor viata, atrasi de oferte locale intre care nu pot discrimina, lipsiti de entuziasmul real orientat catre ceva care conteaza.

Si m-am intristat.

Dar mi-a trecut repede, fiind o natura optimista. M-am gandit la tine (numai daca esti undeva in intervalul 20-30). Poate ca tu vrei sa traiesti altfel. Poate ca tu vrei sa dai un sens vietii tale si sa nu o lasi la voia intamplarii sau a celor care abia asteapta sa o modeleze in feluri avantajoase pentru ei. Poate chiar aspiri sa studiezi la o universitate prestigioasa, avand incredere in IQ-ul tau. Poate vrei sa faci o diferenta.

As vrea sa te asigur ca este posibil dar nu este usor. Am avut acest sentiment sau, mai bine zis, mi-a fost confirmat, inca o data, privind-o pe tanara care a ales sa ma viziteze la putin timp dupa o intrevedere  privata cu un laureat al premiului Nobel pentru economie.

Nu ii dau numele deoarece acest articol nu este despre ea. Este despre tine.

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.