ma ajunge competitia din urma (din fericire)

Astazi am avut o zi minunata (si nu s-a terminat) Asa mi se intampla mereu dupa ce o vizitez pe bunica mea  de 90 de ani si mai primesc o doza de buna dispozitie, in sensul de buna asezare in viata, eu oferind la schimb cateva teste de memorie, aplicate fara mila, pentru a ne convinge impreuna, dar mai mult eu, ca nu s-a instalat senilitatea (exista o predispozitie genetica pentru Alzheimer si printre cele 25% gene primite de la bunica mea materna nu au cum sa se numere si cele care predispun catre Alzheimer, neexistand asa ceva;dar am emotii cand ma gandesc la bunicul patern, pe care nu l-am cunoscut si refuza sa mi se arate in ritualurile samanice la care particip periodic, tinand in mana dreapta, pentru siguranta, un manual de Critical Thinking)

Ultimul lucru frumos de azi este un mail primit de la o prietena foarte tanara a blogului:

Sper sa va bucure acest fapt: sunt cativa profesori (bine, bine, ii poti numara pe degetele de la o mana),vorbesc doar despre cei pe care ii cunosc, de la care am aflat (a 2-a oara) informatii mai noi care nu se regasesc in manualele de psihologie romanesti, dar despre care aflasem in prealabil de pe blogurile dvs.

Ma bucur, draga mea corespondenta! Si putem fi optimisti deoarece mai exista degete si la cealalta mana!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.