luxul de a te fi nascut

Perspectiva cosmica:  tu vei muri, la un moment dat. Copiii tai vor muri. Prietenii tai vor muri. Toti oamenii care te cunosc, te apreciaza sau te detesta, vor muri, de asemenea. Nimeni nu-si va mai aminti de tine peste 100, 1.000 sau 10.000 de ani. Tot ceea ce faci, simti, gandesti sau construiesti acum, peste un timp nu va mai conta. Nu va mai exista. Se va fi distrus, naruit, evaporat sau va fi fost uitat. Chiar si Soarele se va raci (epuizandu-si combustibilul) iar viata pe Pamant, ca o consecinta logica, o sa dispara (poate cu exceptia unor bacterii rezistente). Asta daca nu cumva un asteroid urias loveste Pamantul si incheie toate socotelile mult mai devreme.

Daca nu esti un copil pasionat de Mos Craciun sunt aproape sigur ca nu ai nicio obiectie fata de ideile din paragraful precedent. Ele sunt corecte. Nimic din ceea ce faci, dintr-o perspectiva cosmica, nu are importanta. Nimic nu conteaza. Credinta ca ar exista ceva (orice) cat de cat semnificativ sau important este ridicola. Toti oamenii vor fi uitati, la un moment dat si nu vor mai exista oameni, la un alt moment (din motive naturale). Vazuta dintr-o perspectiva extraordinar de larga, viata ta sau a mea nu au nici un fel de importanta, oricat de mult am incerca sa ne convingem de contrariu. Peste un milion de ani nimeni nu-si va aminti de acest articol sau de tine, cel/cea care il citesti iar serverul pe care este stocat va fi devenit praf de stele. Prin urmare, daca eu il scriu sau nu, daca tu il citesti sau nu, daca il propagi pe Facebook sau nu, toate aceste lucruri nu au nici cea mai mica importanta. Ne place sau nu, aceasta este perspectiva cosmica.

Daca reflectezi prea mult la ea este imposibil sa iti pastrezi entuziasmul pentru viata si sa mai ai chef sa faci ceva, sa te angajezi intr-o actiune sau un proiect, intelegand profunda inutilitate a acestor comportamente. Sa nu fii constienta de ea ar putea fi o idee buna dar foarte putin probabila daca dispui de un nivel minim de inteligenta. Iar sa pretinzi ca nu ai descoperit-o, dupa ce ti s-a revelat sau cineva (ghici cine?) te-a lovit cu ea direct in moalele capului, este si mai putin probabil.

Ce optiuni ai?

Cum te descurci in aceasta situatie? Cum faci astfel incat sa poti simti in continuare ca tu si alti oameni aveti o anumita importanta, ca ceea ce faci sau ti se face conteaza, ca vietile fiintelor constiente sunt valoroase si semnificative? Cum faci? Te intreb deoarece perspectiva cosmica nu are cum sa te ajute. Nu ajuta pe nimeni. Nu este in favoarea nimanui.

Din fericire mai exista o perspectiva si te las pe tine sa o completezi pe principiul fill in the blanks. Nu are nicio legatura cu cosmosul, cu universul care se deplaseaza spre rosu, cu Soarele care isi termina hidrogenul sau cu asteroizii care se indreapta spre Pamant. Nu este o perspectiva la fel de ampla. Insa exista iar asta ar putea sa faca diferenta.

Perspectiva personala: …

PS Acest articol mi-a fost inspirat de o tanara foarte curioasa (si nu doar atat) venita dintr-o alta tara nu doar pentru a discuta una-alta (sensul si scopul vietii, de exemplu) ci si pentru a ma aproviziona cu ciocolata de foarte buna calitate. Luxury foodstuff.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.