Am un prieten multimilionar (cei care ma cunosc sau lucreaza cu mine de mai mult timp stiu asta). Destul de excentric! Si creativ, pe deasupra, motiv pentru care, periodic, imi face tot felul de propuneri (decente). Iat-o pe ultima:
Este gata sa plateasca, prin intermediul meu, salariul lunar pe care il primesti la compania sau institutia pentru care lucrezi daca esti de acord sa nu mai mergi la job! Da, ai citit bine: este disponibil sa te plateasca pentru a nu merge la serviciul tau obisnuit. Si ce faci in rest? Asta este problema ta, poti sta acasa sau poti face altceva, nu conteaza, important este sa nu mergi la job.
Este un tip serios, iti garantez ca va plati acei bani (salariu lunar+beneficii). Intrebarea (pentru tine) este: Accepti?
Vrei cumva sa te asiguri daca ai inteles bine? (ti se pare prea frumos pentru a fi si adevarat) Prietenul meu doreste sa te plateasca nu pentru a merge la job ci pentru a nu merge la job.
Hai sa presupunem, de dragul analizei, ca accepti deal-ul (si, incepand de maine, stai acasa sau mergi la schi, sau intr-o statiune exotica, sau petreci mai mult timp cu copilul tau (il si cunosti cu aceasta ocazie) sau cu partenerul/partenera ta etc.). Ai spus „da” si ai primit banii. Pentru o luna, evident, insa prietenul meu multimilionar (fara a fi facut afaceri cu statul) este pregatit sa-ti plateasca salariul toata viata (nu chiar toata, doar pana la pensie)
De ce crezi ca ai spus „da”? Si ce legatura ar putea exista intre aceasta dorinta („as vrea ca de maine sa nu mai lucrez acolo unde lucrez”) si anii de scoala pe care ii poti cuantifica? Altfel spus, cum se face ca, dupa scoala generala, liceu si facultate (master, doctorat, MBA) ai ajuns in situatia de a renunta la activitatea pe care o ai de realizat zilnic?
Ce spune asta despre relevanta anilor de scoala? Si despre traiectoria profesionala pe care te afli? Si despre bucuria de a fi facand ceva care te implineste? Dar despre o viata nefericita precedata de coronite, premii, olimpiade, note mari la BAC, meditatii, examene de licenta si dizertatii?
PS Cunosc si cativa oameni de pe alta planeta care ar refuza propunerea prietenului meu deoarece nu ar accepta niciodata sa renunte la ceea ce le face placere, ii provoaca, ii implineste, ii stimuleaza, le testeaza limitele si creativitatea adica, intr-un cuvant, la ceea ce iubesc. Niciunul dintre ei nu a ajuns la acest nivel datorita scolii ci in pofida ei.