impozitul pe cladiri

In 2008 nu am fost suficient de inspirat astfel incat sa rog o banca plina de compasiune sa ma imprumute pentru 30 de ani si sa cumpar si eu, acolo, un mic adapost. Am repetat aceeasi greseala in 2009, in plina bula imobiliara (pe cale de a se sparge) dovedind, inca o data, ca sunt incapabil sa invat din propriile greseli. Astfel am ratat sansa de a locui, acum, intr-o casa care sa coste de trei ori mai putin decat in momentul cumpararii dar pentru care eu sa platesc de trei ori mai mult, in urmatoarele decenii.

In cele din urma am reusit sa devin proprietar, dupa ce preturile la imobiliare s-au prabusit, trezindu-ma liber de datorii (nu a fost nevoie de imprumut) si, in acelasi timp, constient de conditia mea ciudata, daca ma uit putin in jur.

In sfarsit, reusind sa trec peste amaraciunea de a rata experienta captivitatii (in manutele delicate ale unei banci), gratie si mai multor ore de psihoterapie, varianta clasica (adica placebo), contemplu acum o hartie colorata (genul meu!) in rosu,galben si albastru, cu stelute, trimisa de Primaria Sectorului 5, Directia Impozite si Taxe Locale, prin care sunt rugat sa efectuez plata impozitelor locale aferente anului 2013.

Ah, mintenas! Unde trebuie sa merg? (stiu din experienta anterioara dar acum, din motive stilistice, pretind contrariul). „La una din unitatile CEC de pe raza municipiului Bucuresti”. Multumesc! Hmm, ce unitate sa aleg? Una mai apropiata sau una mai indepartata? (intrebare doar pentru cei care nu sunt constienti de valoarea logicii in viata de zi cu zi)

Ma decid cu greu sa merg la cea mai apropiata unitate CEC. Ma asez la ghiseu cu o umbra de nostalgie intr-o retea neuronala pe cale de a se atrofia. In fata mea, o doamna, avand in mana o hartie asemanatoare cu a mea. Functionara de la ghiseu, foarte draguta, ii explica, pe un ton calm, ca respectiva hartie nu foloseste la nimic si trebuie sa mearga la Directia de Impozite si Taxe Locale sa solicite o recalculare, deoarece impozitele au fost majorate.

Marean, c’est encore toi?

Asa este, guvernul a dispus majorarea impozitelor si taxelor locale dar Primaria Sectorului 5, care locuieste, evident, intr-o alta tara, nu a aflat asta si a tiparit sute de mii de scrisori cu sume gresite.

Doamna se retrage plina de intelepciune ad-hoc dobandita si eu inaintez, zambindu-i complice functionarei. Dansa imi raspunde cu ajutorul neuronilor oglinda si o salut din mers, promitand ca voi reveni.

To cut a long story short, am rezolvat problema in cele din urma, gratie unei calatorii initiatice la respectiva adresa (unde, spre uimirea mea aproape metafizica, din nou nu era nicio coada-stiu si de ce, dar pastrez ideea pentru un alt articol).

Da, se poate plati cu cardul insa numai la sediul respectivei institutii. Inca nu s-a descoperit, in sectorul 5, plata online (cum ar veni, cum stau eu, acum, la soare, cu un simplu click sa economisesc timp pretios din viata mea). Dar totul e bine cand se termina cu bine.

2013, Bucuresti, Romania. Un pic, si Vanghelie. Care este, dainuie si ne lumineaza vietile.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.