Imagineaza-ti ca te afli intr-o camera goala in care totul este alb. Intr-un fel pe care nu-l poti explica stai suspendat in aer, exact in mijlocul camerei. Nu poti atinge nimic. Nu se aude nimic. Totul in jur este alb. Cum ti se pare aceasta experienta? Poti afla ceva despre tine? Poti stabili daca esti inalt sau scund,voluminos sau subtirel? Esti un om bun sau rau din punct de vedere moral? Evident ca nu poti raspunde la aceste intrebari. Deocamdata.
Apoi ceva incepe sa se schimbe. Undeva pe perete apare un punct negru,exact la inaltimea ochilor tai. Nu stii cum a aparut insa e clar ca se afla acolo,chiar in fata ta. Experienta ta s-a schimbat. Nu cine stie ce,e adevarat,dar s-a schimbat,adica s-a largit. Intre tine si punct exista acum o relatie. Tu esti aici,el este acolo. Aceasta relatie iti permite sa incepi sa te definesti. Incepi sa-ti construiesti o identitate.
Mai departe,de asemenea fara sa te astepti,in camera apare o broscuta testoasa urmata de o zebra. Habar nu ai cum apar fiintele acestea insa e cat se poate de clar ca se afla in acceasi incapere (candva alba) cu tine. Te bucuri,totusi,deoarece ele,prin relatiile pe care incepi sa le stabilesti (broscuta ti se pare mai simpatica) te ajuta sa te cunosti. Incepi sa afli cine esti tu. Cum? Tu si celalalt formati o pereche polara. Tu existi in relatie cu cineva iar aceasta relatie trezeste ceva in tine (ganduri,emotii,sentimente,nevoi)
Ce este experienta spirituala? Este experienta libera a acestei relatii (cu punctul,cu broscuta,cu zebra) indiferent cum este ea. Stiu,esti un pic dezamagit(a). Te asteptai la altceva. Credeai ca experienta spirituala este un spectacol de sunet si lumina,insotita,eventaual,de o aparitie supraumana. Ei bine,este si asta. Insa nu este doar asta. Este si orice altceva. Adica este simplul fapt de a fi? Nu,nu este asta. Daca ar fi asa,oricine ar avea experiente spirituale (si cei care fraudeaza alegerile,si cei care ii acuza,invidiosi,pe primii). Experienta spirituala este experienta constienta a unitatii realitatii. Suna prea filosofic? Nu am gasit o definitie mai buna. Experienta spirituala nu este o stare a mintii,o stare pe care sa o obtii printr-o metoda anume (de exemplu prin rugaciune sau tehnici Yoga sau prin LSD) Acestea sunt doar stari ale mintii,intense si uneori incantatoare. Si efemere. Adica vin si pleaca,precum norii pe cer. Oricat de mult ai incerca nu le poti controla. In mod curios,multi oameni nu inteleg asta (si cu o energie demna de o cauza mai buna,incearca in mod perseverent sa le creeze si sa le mentina).
Experienta spirituala este un fel special de intelegere. In lipsa de ceva mai bun o numesc intelegere intuitiva. Bineinteles,aceasta intelegere intuitiva are un ecou psihologic,adica te face sa te simti intr-un anumit fel. Acest fel (componenta emotionala) difera de la om la om,adica depinde de background-ul mental(istoria de viata a individului) si,desigur,de context. Insa intelegerea este mereu aceeasi (nu se schimba niciodata) Acest miez interior,acest nucleu absolut este intuitia caracterului unitar al realitatii,indiferent cum este realitatea in acel moment.
Nu-i asa ca vrei un exemplu? Poti fi tentat sa crezi ca cineva care vede brusc o fiinta de lumina si simte o stare intensa de veneratie are o experienta spirituala pe cand un altul caruia ii cad in cap excremente de porumbel are o experienta pe care o putem numi oricum,numai spirituala nu. Nu este asa. Cel care se intalneste cu fiinta de lumina si nu realizeaza unitatea acelei relatii (iti amintesti perechea polara din incaperea alba?) are doar o experienta psihologica,foarte interesanta,normal,insa doar atat. Invers,cel care trebuie sa se curete de rahatul ecologic de porumbel,are si el o experienta psihologica (se enerveaza) si poate avea si o experienta spirituala daca intelege unitatea acelui eveniment. Aceasta intelegere nu face iritarea sa dispara,cum ar putea crede unii naivi,ci o imbogateste cu ceva pe care nu il pot numi deoarece nu exista cuvinte pentru acest ceva. Insa el(ceva-ul) poate fi simtit spontan. Natura spontana a acestei trairi inefabile,care transforma mereu experienta psihologica,este o marca a experientei spirituale. In exemplul de mai sus,simti iritarea (fir-ar al dracului de porumbel) si mai simti ceva care pare sa contina iritarea. Este ca si cum, brusc, ai fi si iritarea si ceva mai mare decat iritarea. acesta este sensul in care experienta spirituala este nonduala (vezi Vedanta),adica nu exista nimic in afara ei (nu exista un „tu” separat-porumbelul nu este separat de tine ci este conectat la tine,in acel moment)
Daca ai inteles asta vei intelege imediat ca cei care au experiente spirituale nu sunt un anumit gen de oameni (sfinti,iubitori,toleranti,intelepti etc) desi adesea pot manifesta astfel de calitati „spirituale”. Un om este mereu un om asa cum un vierme este mereu un vierme. Viermele se taraste omul simte si gandeste. Viermele nu stie ce face (nu este constient) pe cand omul,cel putin uneori,stie foarte bine.
Eliberat in sensul mistic al termenului este omul care isi permite sa simta si sa gandeasca orice,adica omul care isi accepta pe deplin conditia sa de om. Experienta spirituala este o experienta a libertatii. Am inteles dintr-o data ca sunt liber sa fiu,adica am voie sa experimentez orice.De aici nu rezulta ca voi face orice (vezi categoria „responsabilitate”) Cel care nu-si da voie sa fie trist (isi reprima sai isi neaga tristetea) poate fi considerat de discipolii lui un maestru spiritual insa nu are o experiente spirituala (nu este liber sa traiasca suferinta generata de o pierdere. pentru cei care nu inteleg psihologia,pierderea genereaza tristete tot asa cum incalzirea apei genereaza vapori) Omul considerat special care exclude tristetea sau orice alta traire problematica din constiinta sa poate fi special din multe alte motive insa,in acest caz,nu are deloc o experienta spirituala. Experianta spirituala nu rupe,nu indeparteaza,nu separa polaritatile ci le pune impreuna,adica le conecteaza si le unifica. Este o experienta all-inclusive.
Pot numi acest fel special de intelegere iluminare. Si vreau sa subliniez imediat ca iluminarea nu este ceva senzational. Este ceva cat se poate de natural pentru un om,un potential ce doar asteapta sa fie trezit (nu se aplica insa la zebre si broscute testoase. Sau poate se aplica si n-am reusit eu sa comunic cu ele) Am scris si voi mai scrie despre acest subiect. Nu exista nimic iesit din comun in a fi „iluminat” sau a avea o experienta spirituala,tot asa cum nu exista nimic special in a vedea sau a auzi (nu si pentru orbi sau surzi). Cine are urechi de auzit…oare ce sa faca?