dietele lui Mos Craciun

Acest articol nu este nimic altceva decat un fragment dintr-o corespondenta privata. Am hotarat sa il fac public deoarece problema pe care o analizez (foarte pe scurt) ar putea interesa foarte multi oameni. Mai mult decat atat, i-ar putea scuti de sume colosale si sperante iluzorii investite in diete care nu functioneaza, n-au functionat (decat intamplator) si nu vor functiona.

Nu-mi voi spori capitalul de simpatie in randul medicilor nutritionisti insa ma consolez cu gandul ca niciodata medicii si psihologii nu au fost buni prieteni. Fireste ca rolul medicilor este sa ofere sugestii si planuri de actiune, venind in intampinarea nevoilor pacientilor. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam de abordarea snake oil science, de al carei blestem inca nu am scapat.

Citeste cu atentie si, daca ti se pare ca ai atins unele proportii indecente, considera ca tu esti destinatarul scrisorii mele:

Pentru a nu consuma energie, asteptari si, desigur, bani seriosi, cu diete care nu functioneaza (singure) pe termen lung iti voi povesti in continuare despre ceea ce, in literatura de specialitate, a ajuns sa fie numit paradoxul Oprah, in onoarea celei mai faimoase persoane care a incercat sa slabeasca, avand la dispozitie cele mai bune programe si cei mai titrati doctori si antrenori personali.

Motivul pentru care, intr-o proportie covarsitoare, persoanele angajate intr-o dieta nu slabesc, pe termen lung (ci doar pe termen scurt) are legatura cu milioane de ani de istorie evolutionista.

Atunci cand nu mananci (sau mananci mai putin decat ai nevoie) creierul arhaic traduce acest eveniment ca „pericol de moarte” (stramosii nostri care nu mancau o zi sau doua, sau mancau insuficient, isi minimizau sansele de supravietuire) si se agata de fiecare celula de grasime (depozit de energie) din corp (pe care il reface cu prima ocazie). Degeaba mintea constienta stie ca nu este nici un pericol de moarte acum, in timpurile moderne, cand mancarea poate fi gasita la supermarketul de la coltul strazii. Corpul face ceea ce a facut milioane de ani: lupta pentru fiecare celula.

Fireste ca exercitiul fizic nu este suficient pentru a pierde din greutate insa in mod sigur nu este un pericol existential pentru corp asa cum este dieta (corpul nu se teme ca, alergand, de exemplu, vei muri). Recomandarea psihologiei sociale, in care am o anumita expertiza, pentru cei care vor sa slabeasca bazandu-se exclusiv pe diete este simpla:

Nu faceti asta!

Iata ce s-a intamplat cu Oprah (si milioane de alti oameni):

  1. 1. A plecat de la 125 (pounds) la inceputul carierei in televiziune si a ajuns la 140. In acel moment a decis sa slabeasca cu un plan de 1.200 calorii/zi.
  2. 2. Intr-o luna a ajuns de la 140 la 125.
  3. 3. Apoi a inceput sa se ingrase ajungand la 212. A apelat la o noua dieta (alta, bazata numai pe lichide) si a coborat la 145 (observa cum limita la care a coborat era deja mai mare decat varful de 140 inainte de prima dieta)
  4. 4. In cativa ani a ajuns la 237! (fiindu-i rusine sa urce pe scena pentru a primi premiul Emmy)
  5. 5. A urmat o noua dieta (cu un bucatar personal) si a slabit la 160 (aparand astfel pe coperta propriei reviste)
  6. 6. Stii cat avea 4 ani mai tarziu? 200! (pounds, nu kg)

A dat dovada de o vointa iesita din comun, a fost monitorizata atent, a beneficiat de cele mai bune sfaturi nutritionale si de antrenor personal faimos. Care a fost rezultatul final? 200 pounds, adica un esec.

Vreau sa te feresc de un traseu asemanator (dar tu esti liber sa iei ce decizii doresti). De aceea recomandarile mele sunt:

  • Sa-ti propui scopuri realiste (undeva in marja 5-10% din greutatea ta)
  • Sa-ti faci un plan (te pot ajuta)
  • Sa-ti asumi un angajament in fata unei persoane care conteaza si sa pariezi o suma foarte semnificativa pe reusita ta (daca nu-ti atingi obiectivul donezi 2.000 E, e o cifra arbitrara,  unui ONG)
  • Sa faci in mod regulat exercitii fizice (pentru a arde caloriile)
  • Sa te monitorizezi in mod sistematic (realizand, eventual, un grafic pe care sa-l poti vizualiza oricand)
  • Sa nu mananci niciodata in fata televizorului
  • Sa-ti stabilesti limite clare pentru mesele cu prietenii si familia
  • Sa inveti sa fii mai constient de semnalele prin care corpul iti spune ca „este suficient”

Daca vei dori sa aplici aceste sugestii, predictiile mele sunt optimiste. In varianta cealalta, asa cum iti spuneam, te voi cauta peste 10 ani (2022) si te voi intreba daca esti mai jos de 125 kg. Si nu ma astept sa fii. Pentru ca exista paradoxul Oprah. Si pentru ca nu putem invinge (decat printr-un noroc) milioane de ani de evolutie.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.