cei care (ne) conduc

In Romania, in anul 2012, au murit 2042 de persoane in accidente rutiere. In 2011 au fost 2018 iar in 2010 politistii au numarat 2377. Pentru a calatori (sic!) mai departe in timp hai sa ne uitam la anul 1993: vom gasi 2826 de morti.

Observi un tipar, nu-i asa? Nu sunt, intr-un an, 10.000 de accidente mortale, in altul 400.000 si in al treilea 28. Pe o perioada de aproximativ 20 de ani numarul persoanelor care au murit in accidente rutiere este undeva intre 2.000 si 3.000, adica mai putin de 10  pe zi.

Legea Karmei sau vointa lui Dumnezeu, in chip ciudat, asculta de o regula statistica, nu ti se pare si tie asta? (hihi!)

Dar subiectul articolului meu este altul. Intelegand riscul reprezentat de conducerea in mod iresponsabil a unui autovehicul societatea a decis, in mod rezonabil, ca nu oricine poate conduce o masina. In primul rand trebuie sa aiba o anumita varsta (18 ani) si, in al doilea rand, trebuie sa promoveze un examen. Retine acest concept: „examen”!

Si acum hai sa ne gandim impreuna la o alta activitate, sa-i spunem AP, susceptibila, asemenea condusului unui autovehicul, sa genereze victime. Cu alte cuvinte, oamenii angajati in AP, la fel ca soferii iresponsabili, omoara (din culpa) alti oameni. Dar nu (mai putin) de 10 pe zi. Ci 20 pe zi. Sau 30 pe zi. Sau nu ii omoara, prin intermediul AP, ci le fac vietile mizerabile (sau de calitate mai proasta)

Ti s-ar parea normal ca accesul la AP sa fie restrictionat, adica nu oricine sa se poata angaja in AP, tot asa cum nu oricine poate conduce, indiferent de conditii, o masina? Ti s-ar parea o masura rationala ca oamenii care vor sa lucreze in AP sa fie testati tot asa cum viitorii soferi sunt testati si primesc un permis de conducere? (care le poate fi suspendat daca fac prostii)

Si cum ar fi daca ti-as spune ca AP exista dar nu este reglementata? Cu alte cuvinte, regula celor 18 ani este respectata (ca in cazul circulatiei rutiere) dar, pentru realizarea AP (echivalentul mai serios, din punct de vedere al riscurilor, pentru conducerea unei masini), nu exista nici un examen! Oricine se poate angaja in AP, activitate mai periculoasa, din punct de vedere al consecintelor, decat sofatul, si asta fara examen in timp ce pentru a detine un permis de conducere trebuie sa dai un examen (de fapt, doua)

Intuiesti din ce am format acronimul AP? Sa-ti las o zi de gandire? Te poti gandi la persoane angajate in AP care iau decizii catastrofale nu pentru 2 sau 3 calatori aflati intr-un autovehicul (sau pietoni) ci pentru largi categorii sociale? Iar competentele (de leadership rational si echilibrat) acestor persoane nu au fost testate niciodata si asta nu doar in Romania ci nicaieri in lume?

Nu scriu acest articol de pe o pozitie elitista (daca te-ai grabit sa-mi reprosezi asta) sau fatalista („nu se poate face nimic, suntem condamnati”) ci de pe una constructiva, aflata in cautarea unei solutii. Dar pana la solutie, mi se pare, este necesar sa realizam ca exista o problema (si sa o definim corect)

Eu cred ca exista o problema. Cred ca, asa cum nu oricine poate conduce o masina, punand in pericol vietile altor oameni, nu oricine poate conduce o tara, punand in pericol milioane de cetateni. Da, inteleg prin AP „activitate politica”. Mai inteleg ca exista un filtru fixat minimal pentru posibilii soferi incompetenti (care nu trec testul) dar nu exista un filtru pentru oamenii politici incompetenti.

Insa, daca vrem sa evoluam si sa traim in societati mai rationale (si sanatoase), am putea incepe prin a ne gandi la astfel de filtre. Am putea introduce permisul de politician incercand astfel sa ne protejam, in avans, de „soferii” incompetenti. S-ar putea sa nu fie o idee buna dar de ce sa nu incercam, macar la o serie de alegeri (locale si generale)?

Stiu, stiu, imi vei spune ca exista un filtru reprezentat chiar de alegatori. Nu vreau sa intru acum in aceasta discutie dar ma intreb, retoric: toti alegatorii sunt competenti?  Sunt alegatorii capabili sa distinga intre candidatii vizionari, limitati, lacomi, altruisti, inteligenti, mai putin inteligenti (political correctness, indeed!), onesti sau ipocriti? (ma grabesc sa mentionez ca nu cunosc un sistem mai bun decat democratia participativa)

Exista doua motive din care s-a nascut acest articol. Primul are de-a face cu neurostiintele si dificultatea uimitoare a creierului (daca nu este antrenat in mod special) de a lega actiunile si deciziile de consecintele pe termen lung. Uneori este nevoie de un an sau mai multi pentru a realiza consecintele devastatoare ale unei decizii politice stupide sau neinformate. Oamenii uita sau mintile le sunt capturate de momentul prezent. Daca trece prea mult timp intre o decizie si efectul ei oamenii nu invata nimic deoarece nu reusesc sa realizeze legatura cauza-efecte (las la o parte faptul ca legatura nu e niciodata simpla).

Din punct de vedere al programelor (software) instalate de selectia naturala in creierele noastre suntem predispusi catre a cauta gratificatia imediata si a intelege cu greutate (if ever) relatiile cauzale in plan economic si social. Insa aceasta este doar o predispozitie impotriva careia putem lua masuri, in mod constient. O veste buna, nu-i asa?

Al doilea motiv mi-a fost furnizat de interviul sitcom cu un parlamentar PPDD de Buzau care, intrebat, printre altele, ce profesie avea, inainte de a se implica in activitatea politica (AP)  a raspuns inocent: Sunt de profesie auto.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.