Traia odata o testoasa. Nu-mi cereti numele ei, ca nu-l stiu exact. Cand am ajuns in satucul ei, toata lumea ii spunea deja « testoasa cu inima seaca ». Un nume cam lung si greu de retinut. Da, nu putea sa iubeasca. Copiii testosi au facut si-un cantecel pe seama ei si-l tipau sub geamuri : « 1,2,3/Daca vrei /Focul inimii sa-ti treaca/ Du-te la testoasa seaca » (Erau mari poeti copilasii astia).La inceput, broscuta noastra era tare necajita. Cine nu ar fi ? Dar timpul trecea si testoasa, din ce in ce mai singura, isi gasea consolarea in studiu. Invata toata ziua si toata noaptea si ghiciti in ce s-a specializat…normal, maladia « inima seaca ». Si-a luat pana si doctoratul : Inima seaca. Patologie, etimologie, torturologie, simptome, fantome, regres, exces,1001 pagini, publicat la Paris, Editions Gallimard Tortues Superflues. Acum, ca era asa celebra, celelalte broscute testute nu o mai sicanau, iar cantecelul cu 1,2,3, daca vrei…a fost uitat. (Partea periculoasa a situatiei era ca cei mititei o luau acuma de model pe doamna doctor docent si incepeau sa creada ca asa e moda , sa nu isi manifeste afectiunea).
Si totusi, cand venea intunericul (pentru ca dupa zi vine noaptea), diplomele de pe pereti nu se mai vedeau asa de bine si cartile ramaneau mute in coltul lor. Testoasa noastra cum laude era tot nefericita. Dintr-o data, apuca un creion si o foaie de hartie. Deseneaza urgent un soare si inauntrul lui, un fel de semicerc care avea aerul unui leagan. Scrie deasupra : Casa mea din soare, inchide ochii si se muta in noul domiciliu. Uite-asa isi petrecea ea viata de-acum, ca un ritual : ziua – conferinte, noaptea – evadare in casuta din soare. Focul soarelui ii facea bine, carapacea si inima seaca o protejau de o flacara prea puternica.
Viata ei chiar parea implinita, cand, pe neanuntatelea, chiar cand isi facea vant spre casa din soare, se aude o voce venind dinspre …ceafa.
- Casa din soare nu mai exista. Pisica a varsat apa peste desenul tau si nu se mai intelege mare lucru. Nu te intrista, oricum caldura pe care o cauti tu nu vine de la soare.
- Cine esti ?
- Daca m-ai vedea, nu m-ai recunoaste. Vin sa-ti aduc libertatea.
- Ce libertate ? Sunt libera, spunea broscuta cautand in intuneric un creion.
- Daca esti libera, de ce mai vrei sa fugi ? Daca esti libera, de ce nu te desprinzi de obsesia ta cu inima seaca ?
- Dar asta sunt eu, Testoasa cu inima seaca .
- Asta nu e numele tau adevarat.
- Care-i numele meu atunci ?
- Du-te si-l cauta. Ai sa vezi cine esti. Dupa trei zile si trei nopti testosesti, tot ce nu esti tu va disparea.
-Unde sa ma duc ?
Dar vocea a tacut.
-Mi-e frica, sopteste doctorul docent, se retrage cu totul sub carapace si incepe sa se invarta ca un titirez sub atingerea unui copil.
[...]*
*Din pacate, eu nu cunosc partea asta de poveste. Se spune ca fiecare in parte trebuie sa o descopere. Ca aceasta calatorie nu e la fel pentru nimeni. Nu se stie nici daca drumul e in jos sau in sus, daca e de fier sau de vis…greu de stiut. Nu exista harti, ghizi sau alte dictionare. Asa ca, daca vreodata va cade sub ochi vreo harta care va arata traseul spre voi insiva, sa stiti ca e falsa. Mai bine mergeti sa cautati ceva de facut prin casa in astea trei zile si trei nopti torturesti. Ne vedem dupa aia, la rasarit, bine ?
Se trezeste soarele. Va asteptam. Ah, nu o vad pe testoasa cu inima seaca.
- Aici sunt. Lasa-ma pe mine sa-mi continui povestea. (Niciodata in viata mea protagonistul unei povesti nu mi-a vorbit direct, deci, oricum, mirarea nu ma lasa sa spun mai multe). Un fel de foc ma manca pe dinauntru. Un foc fara flacari. Cum imi spusese vocea aceea, in fiecare zi ma faceam parca tot mai goala. Si totusi, nimic nu imi lipsea. A treia zi deja nu mai eram nimic. O voce ma intreaba : « Unde e inima ta seaca acuma ? » Ah, vocea aia misterioasa era a mea. O recunosteam acuma. Ma uit in jur si descopar ca tot ce vad e corpul meu: copaci, pietre, nisip, iarba, insecte, cer, tot. Daca vrei sa-mi dai un nume ca sa termini povestea, ai putea sa-mi spui Iubire sau Libertate, dar deja numele nu prea mai conteaza.
E de-a dreptul inteleapta broasca mea, ma gandesc si nu mai sunt sigur daca mi-a vorbit cu glasul ei sau al meu. Uite-o, iar deseneaza un soare cu un leagan inauntru…Aparent, nimic nu s-a schimbat. Totul e ca inainte…Nu, s-a uitat la mine. Sigur nu mai e testoasa cu inima seaca ! Ar trebui sa schimb titlul povestii mele. Ia uite, mi-a dat mie carapacea ei. Multumesc. Sigur nu ti-e frig asa ? Titlul, da…Ma gandesc…Testoasa fara carapace…sau Testoasa care si-a gasit numele, dar crede ca nu mai conteaza…sau test…