Brown vs Board of Education (Topeka, Kansas)

Suntem in 1942 si tu esti un american. Un american alb, simt nevoia sa mentionez. Te-am ales la intamplare (esantion reprezentativ) si te intreb daca esti de acord cu segregarea rasiala (copilul tau sa invete la o scoala publica alaturi de alti copii cu pielea alba iar copiii populatiei de culoare, adica ai negrilor, sa inveti la scoli exclusiv pentru negri, de exemplu)

Tu raspunzi „Nu” la aceasta intrebare (nu esti de acord cu segregarea ci esti pro-integrare). Te anunt ca esti unul din cei trei ciudati (din zece) care au raspuns negativ. 3 din 10, 30 din 100 (30%), 300 din 1000, 3.000 din 10.000, 30.000 din 100.000, 300.000 dintr-un milion (ca si cum intreaga populatie a sectorului 6 ar dori ca baietii si fetele sa invete in aceeasi clasa iar toti adultii din restul sectoarelor care este preferand clase diferite pentru tanara generatie, in functie de sex)

Ok. Dar eu sunt o persoana curioasa si, mai ales, perseverenta, asa ca ma intorc peste 14 ani (1956) si-ti pun aceeasi intrebare. Fireste, nici tu nu estu un inconsecvent si raspunzi, din nou, „Nu”. Doar ca acum nu mai reprezinti o minoritate (30%) ci (aproape) o majoritate (49% daca intrebarea vizeaza exact segregarea scolara si 60% daca intrebarea se refera la segregarea asociata transportului in comun).

Ce s-a intamplat in numai 14 ani? De ce nu s-a produs aceasta restructurare in mentalul colectiv american in cei aproape 50 de ani care au trecut de la decizia Curtii Supreme din 1896 de a mentine segregarea rasiala? (argumentul inaltilor magistrati din acea vreme: „rasa alba este o rasa superioara”)

Ce anume exact s-a intamplat in cei 14 ani? Richard Wiseman lanseaza o ipoteza interesanta, oferind acest exemplu, printre multe altele, pentru a sustine principiul As If descoperit de William James (cel care, daca ai citit un articol precedent, si-a dat seama ca Sigmund Freud este un impostor).

In 1954 Curtea Suprema a Statelor Unite a declarat neconstitutionala legea privind segregarea copiilor in sistemul scolar. Imediat oamenii au inceput sa se comporte ca si cum nu exista o superioritate a rasei albe (respectand legea) desi in sufletul lor simteau altceva. Rezultatul: azi asa („copilul meu alb nu este superior prietenului lui negru”), maine tot asa si la fel si poimaine, la un moment dat credinta urmeaza comportamentul.

Adica cei doi americani (de la 3 la 5 sau de la 30% la 50%) care si-au schimbat credintele nu au facut-o in urma unor prelungite si costisitoare ore de psihoterapie sau a unor campanii foarte bine finantate de constientizare sociala? Nu, spune Wiseman, un tip care studiaza umorul, experientele paranormale si alte lucruri bizare.

Ei si-au schimbat credintele deoarece au inceput sa se comporte ca si cum ar fi avut alte credinte (egalitatea raselor) si, in timp (foarte repede) au ajuns chiar sa le aiba. Pentru a fi riguros pana la capat, nu Wiseman a spus primul asta ci un fost student la fizica, Daryl Bem, care s-a indragostit de psihologie observand  (si incercand sa-si explice) aceasta schimbare uriasa la nivelul publicului american.

Pe de alta parte, ce ti se pare ca spun astfel de evenimente sociale despre mecanicitatea mintii umane?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol

Comentarii oprite.