Ieri m-am gandit sa fac o fapta buna (doar-doar ma ia si pe mine in considerare Departamentul Contabilitate Karmica al corporatiei cu un singur actionar, si acela invizibil) si sa ajut doi tineri care imi plac sa ajute, la randul lor, alti tineri (ai vazut discriminarea, doar 20-40 de ani) care, probabil, nu se plac prea mult din cauza unor trigliceride mult prea sociabile.
Dar nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, stiai si tu asta, nu? Articolul care continea propria lor prezentare (proiect plus scurte incercari de automagulire) a devenit, in doar cateva ore, cel mai citit articol de pe blog, din acest an.
Dragi prieteni ai blogului, asa ne-a fost intelegerea? Adica eu transpir, sufar, caut muze pentru inspiratie, mituiesc cercetatori, meditez in pozitii inconfortabile si, din cand in cand, gandesc, toate aceste lucruri pentru a va oferi voua articole interesante si savuroase, poate chiar mind-blowing, si vin doi indivizi carora abia ce li s-au stabilizat sinapsele in cortexul frontal care ce fac? Intra direct in Top 10, intr-o singura zi!
Unde este loialitatea? Unde este fidelitatea? Ce s-a intamplat cu anii in care am cultivat aceasta (digitala) relatie? Aceasta imi este rasplata? Si nici nu mai am rezerve de Prozac acasa (iar la alergat, cum sustin unii psihologi clinicieni, de care individul Dorin are cunostinta, pentru a scapa de depresie, nu ies, mai ales pe vremea asta)
Cum timpul nu mai poate fi dat inapoi si ireversibilul s-a produs nu-mi ramane decat sa-i indragesc pe acesti doi tineri idealisti care vor, cu un minimum de resurse, sa obtina o rata de succes mai mare decat a programelor pretentioase care au inghitit (ups!) mii de dolari, sperante si chiar antrenori personali (Oprah, citesti si tu acum?)
PS Daca mai public pe cineva pe blogul meu voi avea grija ca articolul sa contina greseli de ortopedie. Care sunt.