AC (4)

Acest articol este machiavelic. Stiu ca abia astepti sa-l citesti, in special daca esti parinte. El se refera la o solutie identificata de psihologii sociali la vesnica problema a controlului exercitat asupra copiilor, spre binele lor.

Pedeapsa insuficienta este o aplicatie a teoriei auto-justificarii (contributia originala a lui Aronson la teoria disonantei cognitive) si reprezinta un instrument pe care parintii il pot folosi in lupta nedrepta cu iubitele lor progenituri (manipulative)

F (5 ani) o bate pe S (3 ani). Degeaba ii explici. Cand pleci sau nu te uiti, ii mai arde una (nu stim de ce o uraste dar putem specula psihanalitic). Se pune intrebarea cum sa faci astfel incat sa-ti protejezi odrasla de sex feminin (care probabil il musca de ureche in alte situatii insa nu vom intra acum in aceste amanunte chirurgicale).

Il poti pedepsi drastic, desigur: o luna fara desene animate (sau o mama de bataie-gandire sexista, observi, de ce nu si un tata de bataie?) Insa nu functioneaza. Cum parasesti incinta (adica dispare sursa de frica) cum o tortureaza din nou.

Aronson propune sa il ameninti si sa ii administrezi, daca este cazul, o pedeapsa mai mica, insuficienta in raport cu fapta lui. In felul acesta va intra in disonanta cognitiva si o va reduce in felul dorit de tine (si social-dezirabil, nu?) Iata gandurile lui, articulate de mine:

Situatia 1 (pedeapsa severa):” Motivul pentru care nu o bat pe sora mea (asa cum ar merita!!) este ca, la randul meu, voi fi aspru pedepsit de Mami/Tati. Nu vreau sa sufar.” (Justificare externa completa)

Situatia 2 (pedeapsa usoara): “Motivul pentru care nu o bat pe sora mea este ca ma tem de pedeapsa pe care o voi primi. Dar stai putin: pedeapsa e mai mica decat ar trebui sa fie in realitate (justificare externa incompleta). Hmm! Cu toate acestea nu o bat. E clar ca ma tem de pedeapsa, dar nu foarte tare (deoarece este mica). Si atunci, de ce nu o bat pe sora-mea? Off, mi-e greu sa recunosc dar se pare ca nu-mi place sa o bat. Corect! Nu o bat pentru ca nu-mi place sa o bat. De fapt, nu am vrut sa o bat niciodata.  Si nici nu e distractiv sa bati copii mai mici.”

Concluzie: in mainile unor parinti informati psihologia sociala e periculoasa!

Experimentul facut la gradinita de la Harvard (povestit la curs, n.m.):

Aronson, E., & Carlsmith, J.M. (1963). Effect Of The Severity Of Threat On The Devaluation Of Forbidden Behavior. Journal of Abnormal and Social Psychology, 66, 584-588.

Experimentul replicat de Freedman (cel care a rostit amenintarile si apoi a plecat iar copiii nu l-au mai vazut niciodata):

http://osil.psy.ua.edu:16080/~Rosanna/Soc_Inf/week9/693_long.pdf

Comentarii oprite.