Arhiva luna 03, 2013

no refund policy letter (to be expected)

28 03 2013

Tocmai am finalizat o meditatie extraordinar de profunda in timpul careia mi s-a revelat misiunea mea pe acest Pamant. Am inteles, intr-un mod dureros, ca este necesar sa-mi suprim latura sceptica si sa-mi eliberez nucleul spiritual, oferind oamenilor indrumarea de care au atat de mare nevoie.

Sa nu crezi ca imi este usor sa iau aceasta decizie! Nu, inauntrul meu s-a dat si inca se mai da o lupta desi, asistat de fortele luminoase ale Universului, simt ca Sinele meu spiritual va invinge. Si, pentru a-ti demonstra forta hotararii mele, te informez ca, incepand de luni, 1 aprilie, voi incepe sa ofer consultatii spirituale.

Astfel, daca vei dori sa intri in legatura cu o persoana draga pe care ai pierdut-o (a trecut intr-o lume paralela, murind), imi voi folosi puterile spirituale si voi media comunicarea cu ea. De asemenea, iti pot oferi informatii in legatura cu ingerii tai pazitori si cele mai bune modalitati de a le solicita protectia.

Toate acestea, si multe altele, pentru un tarif de 700 de dolari.

Nu este necesar sa ne intalnim, aura mea spirituala imi permite sa ma conectez la sinele tau de la distanta, prin urmare este suficient sa vorbim la telefon. Daca nu iti poti permite sa achiti cei 700 de dolari trebuie sa stii ca poti apela, cu toata increderea, la fiul meu. El nu este la fel de inzestrat ca mine, mai exact are doar jumatate din darurile mele, si de aceea te va costa doar 350 de dolari.

Ok?

Poate te intrebi in acest moment daca nu cumva visezi. Sau te intrebi, poate, ce surpriza ti-am pregatit de data aceasta (eu, Adrian, cel deprivat de puteri paranormale). Ei bine, oferta de mai sus este reala. Desigur, nu imi apartine, eu doar am copiat-o intr-o maniera ticaloasa (lipsita de onestitate)

Nu am inventat nimic. Syvia Browne chiar ofera consultatii telefonice pe teme spirituale contra unei taxe (se plateste cu cardul) de 700 de dolari. Ai vrea sa stii ce fel de idiot ar putea achita o astfel de suma, crezand in autenticitatea raspunsurilor livrate de renumita (in Statele Unite) psychic?

Nici un idiot, normal. Adica nu unul!  Zeci de mii! (poate sute de mii?) Da, lucrurile acestea se intampla (doamna Browne plateste impozite statului american). In 2003 o jurnalista de la salon.com a dorit sa se convinga cu ochii ei (de fapt, mai mult cu urechile ei). Fireste ca a fost necesar sa plateasca cei 700 de dolari. Poti citi aici:

http://www.salon.com/2003/01/08/psychic/

Ce-ar mai fi de adaugat? Stiu, nu am raspuns la intrebarea despre idioti. Dar ea nu este corecta din punct de vedere politic asa ca o reformulez, cerandu-mi scuze:

Cat de naiva trebuie sa fie o persoana pentru a crede afirmatiile Sylviei Browne si a plati cei 700 de dolari?

Intelegi de ce  scriu, uneori, intr-o maniera (usor) sarcastica, despre nonsensurile asociate cu spiritualitatea? (ma grabesc sa adaug ca exista o spiritualitate sanatoasa si incantatoare) Mi se pare revoltator! Sunt indignat de felul in care oamenii, cel mai adesea vulnerabili din punct de vedere psihologic (si nu idioti, desi cativa, hai sa fim seriosi, chiar asa sunt), sunt manipulati emotional si folositi, fara nicio urma de empatie (fiind karma lor, nu-i asa?) de o categorie interesanta de personaje, unele sincere dar animate de credinte bizare (cu note schizotipale, ar spune un clinician) iar altele psihopate de-a binelea (iti amintesti de yoghinul tantrico-mioritic refugiat in Suedia?)

As fi putin mai linistit daca mai multi oameni, in primul rand specialisti in stiintele sociale, si-ar asuma mai des (sau macar o data) pozitii publice, dand dovada nu doar de curaj (iti trebuie un pic de curaj pentru a merge impotriva curentului, mai ale sin tari sufocate de credinta in entitati si fenomene supranaturale) ci si de integritate profesionala (deoarece disciplinele stiintifice pe care le-au studiat nu sprijina aceste ciudatenii, unele benigne dar altele colosale prin irationalitatea lor)

Poate nu s-ar schimba mare lucru, imediat, dar, putin cate putin, intr-un timp rezonabil (sa ne uitam la tarile scandinave), ne-am putea elibera, la nivelul mentalului colectiv, de povara gandirii medievale pe care o purtam cu noi de cateva secole.

Dar tu nu te lua dupa mine, mai ales ca umbla vorba ca as fi un seducator (in planul ideilor). Gandeste cu mintea ta! Chiar nu vrei sa stii cum se simte, printre ingerii Alzheimer (e un ordin mai nou, se vede ca nu citesti texte spirituale), bunica ta recent decedata? Iar tu, tu, prietene, nu vrei sa stii ce anume a ramas nerezolvat in precedenta ta existenta si se manifesta acum, in aceasta viata, ca blocaj de neinteles? (amicii lui Stanislav Grof stiu ce zic, fiind avizati in aceste chestiuni) Si nu ti-ar placea sa stii misiunea spirituala a prichindelului tau astfel incat sa nu mai piarda vremea, la scoala, cu materii pe care le-a asimilat deja intr-un univers paralel?

A venit primavara si Sylvia are un tarif special: 550 de dolari. Plus inca 15 inscrierea (dar pe ultimii ii poti economisi daca folosesti codul promotional Easter) E posibil sa fii programata peste doi ani dar ce este timpul pentru spiritul nemuritor?

sa ne inaltam (spiritual) in timp ce stam lungiti pe spate

27 03 2013

Nu cu mult timp in urma am scris un articol scurt pe marginea anuntatei sosiri in Romania a marelui cercetator al starilor alterate de constiinta si, simultan, promotor al autocontrolului ( I know, I’m so f*****g mean!), tanarul (la nivel spiritual) Stanislav Grof (82 de ani, in curand)

Este aproape o axioma, pentru unii dintre noi, interesati de intelegerea realitatii sociale, sa incercam sa punem lucrurile in context si, inainte de a evalua o persoana (sau un grup), sa privim si istoria dezvoltarii acelei persoane (sau grup), istorie punctata de evenimente semnificative si intersectata nu doar cu destinele  altor actori sociali ci si cu destinele unor idei (sau paradigme de gandire).

Grof este un produs tipic al culturii anilor 60 (cand era la 30+, proaspat stabilit in Statele Unite, fugind din tara natala, Cehoslovacia). Iti amintesti anii 60? N-ai cum (hi hi!), nu te nascusesi! (ma adresez vizitatorilor mai fragezi)

Pentru multi tineri americani (la acea vreme) au fost ani absolut minunati. LSD-ul era „la liber”, inhibitiile sexuale erau, in sfarsit, confruntate si eliminate iar cultura eliberarii sinelui isi incepea gloriosul mars  spre cele mai inalte culmi ale … narcisismului (ce altceva inseamna sa te referi, la nesfarsit, la sentimentele si emotiile tale, la nevoile tale, la fricile tale, la sinele tau vulnerabil dezaprobat sau neinteles de parinti?)

E adevarat, majoritatea celor fascinati de contracultura anilor 60, inaintand in varsta, au devenit adulti integrati in societatea pe care, relativ recent, o respingeau, considerand-o represiva in raport cu aspiratiile legitime ale naturii umane.

Dar nu si Stanislav Grof. Nici Howard „Abbie” Hoffman, fost student (la Brandeis) al lui Abraham Maslow, unul din cei doi parinti ai „human potential movement” (miscare acum decedata, asociata cu psihologia umanista). Celalalt parinte a fost, desigur, Carl Rogers. Este un pic ironic faptul ca acesti doi ganditori, oameni care au promovat idei extrem de liberale pentru anii respectivi, au dus, de fapt, vieti destul de conservatoare, nu-i asa?

Hoffman si (Timothy) Leary, al doilea fost profesor la Harvard (de unde a fost destituit) au fost figurile publice care au catalizat energiile „blocate” ale tinerilor acelor vremuri si i-au condus, sau macar au incercat asta, spre „eliberarea potentialului” si „autoactualizare”. Maslow nu s-a disociat niciodata de ei, apreciind, in secret, notorietatea pe care i-o aduceau propriilor idei despre o viata implinita si fericita.

Ti-ar placea sa stii ce s-a intamplat cu Abbie Hoffman? A fost arestat in 1973 pentru distributia de cocaina si, in 1989, ca un fel de incununare a dezvoltarii personale orientate de ideile psihologiei umaniste, plus un consum „moderat” de droguri, in scopuri spirituale, desigur, s-a sinucis.

Timothy Leary, la randul lui, in ciuda gradului probabil cosmic de autoactualizare si implinire, nu a reusit sa scape de un mai modest cancer la prostata, murind in 1996. Nu inainte de a fi facut cunostinta cu 29 de inchisori.

Nu imi este teama sa il asez pe Stanislav Grof in aceasta ilustra companie. Si el este un produs al unei miscari defuncte (dar resuscitate, in alti termeni), privita acum cu suspiciune de psihologia academica. Nu ai face si tu la fel daca cineva ar incerca sa te convinga (fara sa te forteze, evident, libertatea individului este sacra!) ca o viata de foarte buna calitate presupune sa ai momente de varf („peak experiences”, sintagma lansata de Maslow, la care m-am referit deja, creatorul faimoasei teorii a ierarhiei nevoilor, teorie niciodata validata stiintific) iar cel mai sanatos mod de a avea aceste experiente spirituale (in care constiinta obisnuita este transcensa) este acela de a consuma LSD? (sau alte droguri)

Nu ti se pare ceva nu doar dubios ci si foarte ieftin in aceasta abordare?

Probabil sunt eu o persoana marginita din punct de vedere intelectual (si spiritual, asta se stie deja) din moment ce imi imaginez ca o viata buna, asociata cu un sistem de valori pe care sa vrem sa-l transmitem copiilor nostri, solicita disciplina, autocontrol, focalizare, munca serioasa, toleranta inalta la frustrare adica, intr-un cuvant, TRANSPIRATIE. Eforturi reale depuse de oameni reali intr-o lume reala, adesea neprotejata si imprevizibila, nesigura si, nu de putine ori, nepasatoare fata de nevoile noastre profunde.

Tu ai veni catre mine daca ti-as propune un astfel de stil de viata? (membrilor grupurilor Neurobics cred ca le sclipesc ochisorii in acest moment, hi hi!) Sau ai prefera sa stai intr-o incapere, eventual una confortabil amenajata, intr-o casa luxoasa sau in sala unui hotel, sa respiri pana intri in hiperventilatie si, dupa ce esti asigurat(a) ca toate masurile de precautie au fost luate, sa „experimentezi” cu LSD? (sau ciuperci halucinogene)

Aceasta este spiritualitatea? (sau fundamentul ei)

Nu pot fi de acord. Nu am nimic cu domnul Stanislav Grof sau cu discipolii lui, ca persoane. Dar ma tem ca ideologia pusa in circulatie si sustinuta, probabil cu buna credinta, de cei sedusi de ea (poate insuficient de expusi unor cursuri de gandire critica), in loc sa promoveze un autentic salt al constiintei (in planul valorilor, nu al experientelor senzoriale cumparate cu zeci sau sute de dolari), face un deserviciu sansei de a evolua pe care cu totii o avem, fiind vii si constienti.

Din pacate, asa cum istoria ne demonstreaza, au fost si, fara a fi prezicator, cred ca vor continua sa mai existe oameni (atentie, nu spun despre toti ca sunt sarlatani desi unii sunt!) care vor exploata tendintele adictive sau nesanatoase din creierele noastre, care vor propune, din nou si din nou, „calea cea usoara”, ocolind sau evitand in mod inteligent „transpiratia”, efortul de fiecare zi indreptat spre scopuri valoroase si din punct de vedere social (nu doar individual: „sa fie eu fericit iar restul sa-si suporte karma negativa!”) sau infruntarea in mod curajos a adversitatilor vietii (prin refugierea in stari „inalte” de constiinta dar care, ce ciudat!, nu schimba in nici un fel realitatea pe care o regasesti la „revenire”).

Nu cred ca merita sa scriu mai multe (spre usurarea unora) despre Grof sau alti apostoli ai iubirii neconditionate profesate in workshopuri costisitoare financiar. Inca nu reusesc sa-mi reprezint un antidot mai bun la sirul interminabil de „secrete” si legi stupide ale atractiei, „psihoterapii” care nu vindeca nimic sau, daca o fac, isi datoreaza succesul efectului placebo si remisiilor spontane (ca sa nu fac prea mult pe desteptul si sa amintesc si regresia catre medie!), ingeri fara vagin si demoni virili, si alte asemenea psedoscientific or paranormal bollocks, cum le numeste un blogger sceptic pe situl deja mentionat al lui James Randi, altul (antidotul) decat antrenamentul gandirii critice inca din copilarie.

Si, ca sa inchei pe un top optimist, in cazul in care ai copii de varsta prescolara iar dragalasele vietati, gandind cu capetele lor, au unele dubii privind existenta lui Mos Craciun, bucura-te! Sunt sanse sa ajunga adulti capabili de gandire responsabila. Ah, s-ar putea sa participe la seminarii „spirituale” si chiar sa fumeze marijuana, in timpul liceului. Just for fun.

Randi

24 03 2013

James Randi este magician profesionist. Pare si un om foarte bogat din moment ce ofera un milion de dolari oricarei persoane care reuseste sa oferi dovezi credibile ale unui fenomen supranatural sau paranormal (prin intermediul fundatiei pe care a infiintat-o in mod special pentru acest scop)

Totul a pornit de la un pariu pe 1000 de dolari facut in 1964, in timpul unei emisiuni radio. Intre timp suma a tot crescut, ajungand astazi, cum spuneam, la un milion de dolari. Au trecut 49 de ani. Aproape 50 de ani!!!

Nimeni nu a castigat pariul. Desi oamenii  de pe micuta noastra planeta pretind aproape zilnic, foarte increzatori, ca au asistat la un eveniment supranatural, si unii dintre ei chiar au nevoie de bani (iti strica un milion de dolari?), nimeni nu a reusit sa treaca testele preliminare.

Nu ti se pare incredibil? In timp ce zeii, ingerii, demonii, spiridusii, fantomele si alte entitati stranii intervin aproape zilnic in vietile noastre (hi hi!), nicio persoana, pana in acest moment, nu a reusit sa-i sterpeleasca banii lui Randi (un cunoscut critic al paranormalului si un aparator al gandirii critice)

http://www.randi.org/site/

 

Daca ai rabdare (intrand pe situl de mai sus) te poti delecta cu o diagrama Venn (cei care au studiat logica vor intelege trimiterea) a ceva ce Randi numeste irrational nonsense. Si, evident, poti citi despre The $1M Challenge!

Nu ti se pare si tie ceva ciudat? De ce nu se inghesuie oamenii pentru a primi milionul de dolari? In fond exista sute de mii (cred eu) de case bantuite de fantome. La fel de multe sincronicitati. Un numar practic nesfarsit de comunicari telepatice. Nu inteleg. Milionul de dolari trebuia adjudecat de mult de o persoana cu inclinatii mistice (si aversiune fata de gandirea stiintifica)

Ah, si era sa uit: exista milioane de rugaciuni la care unul din zeii de serviciu (e o problema de geografie) raspunde, rezolvand probleme majore dar si minore (cum ar fi obtinerea unui loc de parcare) ale oamenilor.

Este ilogic sa fi asistat la un eveniment paranormal, cu atat mai mult sa-l produci, si sa joci la Loto pentru a-ti rotunji veniturile, pierzand banii in mod regulat, cand ai putea sa obtii milionul lui Randi. Iar in cazul afli abia astazi de aceasta divina (sic!) oportunitate, cu atat mai bine: voi fi mandru ca un roman de-al nostru sa-i administreze o lectie acestui sceptic arogant si autosuficent, convins ca milioane de oameni cred in lucruri care nu exista si gata sa riste, pentru a-si sustine opinia, un milion de dolari.

PS Intre 1997 si 2005 au fost inregistrate 360 de aplicatii, aproximativ 40-50 pe an. Niciuna nu a trecut testul preliminar.

 

sunt introvert si nu ma tratez (deoarece sunt ok asa cum sunt)

21 03 2013

Am intalnit inca o data confuzia introversiei cu timiditatea, m-am enervat si, pentru a face ceva constructiv cu aceasta iritare, scriu un articol, sper, clarificator (la care ii poti si tu trimite pe doritori, daca intampini probleme similare)

Timiditatea este o trasatura de personalitate ortogonala introversiei. Cu alte cuvinte, un introvert poate fi timid dar, la fel de bine, si un extravert poate fi timid (se poate purta o discutie pedanta pe tema „extravert”  vs „extrovert”. Acesti termeni nu provin din limba romana ci din limba engleza: extraversion vs extroversion, termenul „extraversion” fiind folosit mai frecvent in contexte clinice si academice. Prin urmare, poti spune si extrovert dar si extravert, nu gresesti)

Deci timiditatea nu este totuna cu introversia din moment ce si extravertii pot fi (si sunt, unii dintre ei) timizi. Timidul este o persoana care isi doreste sa interactioneze social (sa spuna ceva, sa exprime un punct de vedere, sa afirme o opinie personala) dar experimenteaza acest lucru ca fiind dificil. Pentru introvert interactiunea sociala este, sau devine dupa o anume perioada de timp, daca nu este profund semnificativa, obositoare.

Crede-ma, stiu foarte bine ce spun, doar sunt un introvert! (insa descriptorii folositi in acest articol nu se bazeaza doar pe experienta personala ci si pe literatura de specialitate). Introvertul vrea sa plece dintr-un grup, la un moment dat (chiar destul de repede daca discutiile sunt superficiale din punctul lui de vedere) in timp ce timidul vrea sa intre intr-un grup (dar nu se simte confortabil facand acest pas)

Timidul este caracterizat de un nivel inalt (exagerat) al constiintei de sine pe cand introvertul se poate plasa oriunde pe acest continuum al constiintei de sine, deci el nu este definit (ca introvert) de factorul self-consciousness. Ceea ce il defineste pe introvert, printre altele, este nevoia de solitudine dupa o interactiune in care a avut de procesat multa (din perspectiva lui) informatie sociala. Timidul vrea sa ajunga in situatia de a procesa informatie sociala (de a vorbi, ca sa nu ma exprim asa de alambicat) dar ii este greu (trebuie sa depuna un efort).

Dar nevoia de solitudine a introvertului nu-l transforma intr-o persoana antisociala (psihopatii au trasaturi antisociale, vezi DSM) ci intr-o persoana care prefera interactiunile sociale numai daca sunt semnificative cognitiv (sunt schimbate idei foarte interesante pe un fond emotional, evident, nu fara nicio traire emotionala) si chiar si atunci, dupa o perioada de timp mai mica decat in cazul extravertului (la fel de interesat de idei, in acest caz particular, nu vreau sa intelegi ca extravertii au IQ-uri modeste si sunt incapabili sa vorbeasca despre ceva cu adevarat valoros, in nici un caz nu spun asta!!!), isi doreste sa se retraga sau macar sa existe unele pauze in conversatie.

Timidul face fata cu greu unei conversatii „inteligente”, pe care si-o doreste, nu pentru ca nu are nimic de spus (dimpotriva!) ci pentru ca mecanismele lui mentale, asociate cu nivelul excesiv (nevrotic) de constiinta de sine, il impiedica sa fie spontan sau asertiv (dar se poate antrena, garantez!)

Simti cumva ca sunt deja prea multe idei si vrei sa le procesezi in liniste? (hi hi!) Te inteleg. Nici nu cred ca mai am de adaugat lucruri esentiale pe tema diferentelor dintre timizi si introverti. Insa si despre unii si despre altii se pot scrie carti. Si chiar s-au scris. Iar daca esti parinte si incepi sa intrevezi in dragalasa vietate semnele introversiei si/sau timiditatii, ti-as sugera sa te pregatesti pentru a-l sprijini si stimula intr-un mod corespunzator, macar la un nivel superior psihologiei populare care confunda aceste doua trasaturi.

conversatii cu un zeu

19 03 2013

Un parinte cu un copil ce pare a fi grav bolnav se roaga unui zeu (depinde de religie) solicitand vindecarea prichindelului. In acelasi timp, insa, merge cu copilul la spital, avand incredere in competentele cat se poate de lumesti ale doctorilor.

Este acest parinte nebun sau sanatos?

Un al doilea parinte avand un copil exact in aceeasi situatie ca primul se roaga si el unui zeu pentru vindecarea copilului. Se roaga intr-un mod cat se poate de autentic, la fel ca primul (parinte). Dar el nu-si duce copilul la spital.

Este acest (al doilea) parinte sanatos din punct de vedere psihologic sau are o tulburare mentala?

PS In cazul in care ai raspuns DA (este sanatos) respectiv NU (nu este sanatos) ai putea identifica diferenta? Este aceasta diferenta una de natura sau de grad?