Arhiva luna 11, 2012

chi va piano, va sano (nu si in mediul ancestral)

19 11 2012

Astazi sunt intr-o dispozitie aritmetica (cumva naturala dupa dispozitia romantica de ieri) si sunt inclinat sa realizez cateva calcule. Sau, mai bine, nu vrei sa le faci tu? De exemplu, in cat timp iti termini treaba? (Sa fiu mai specific si sa definesc „treaba”? Hai ca stii si tu! Nu, nu blow job, extraordinar, sunt excedat intempestiv si inconturnabil de aceasta perversitate)

Iata timpul mediu in care „isi termina treaba” (finalizeaza) cateva rude:

  1. Cimpanzeul…7-15 secunde
  2. Gorila…1 minut
  3. Barbatul american…4 minute
  4. Urangutanul…15 minute

Te rog sa nu ma intelegi gresit dar nu ti-ar placea, uneori, sa fii o femela-urangutan?

PS Exista o logica evolutionista in spatele acestor timpi foarte scurti. Primo: cei doi parteneri, in timpul actului sexual, sunt vulnerabili fata de pradatori. Secundo: actul sexual este consumator de energie.

“de ce nu faci, mama, si tu, un copil, doi?”

18 11 2012

Vei savura acest articol insa numai daca esti femeie si:

  • Nu vrei sa ai copii (dar toata lumea te preseaza)
  • Ai deja un copil (si cei din jur nu inteleg de ce nu mai faci unul)

Probabil nu ai auzit de The Study of Mathematically Precocious Youth, un studiu longitudinal care a urmarit vietile a 5.000 de indivizi selectati inainte de 13 ani, cand, fiind in clasa a saptea sau a opta, au sustinut SAT-ul (un test pe care adolescentii americani il dau la 17 ani) si au obtinut mai mult de 700 de puncte (din 800) la „abilitati de rationament matematic” si mai mult de 630 de puncte la „abilitati de rationament verbal”. Altfel spus, niste copii foarte, foarte inteligenti (IQ-uri peste 155).

Ti-ar placea sa stii ce s-a intamplat cu acesti tineri? (mai ales cu fetele) 54,3% dintre femei au obtinut doctorate (baseline-ul pentru populatia americana este de 1%) 20% (tot dintre femei) castigau deja mai mult de 100.000 USD/an la 30+. 21,7% (din total barbati si femei) erau deja profesori plini intr-una din primele 50 de universitati americane in jurul anilor 30 (peformanta la fel de obisnuita ca victoria unui sportiv roman intr-o proba olimpica de schi tinuta in Finlanda)

Extrem de bine realizati din punct de vedere academic, social si economic (aceasta este ideea, pe scurt)

Si prichindei, aveau si prichindei? Ei, aici lucrurile sunt un pic diferite. Din 100 de femei la 33 de ani, 69 nu aveau copii (linia de referinta pentru populatia americana in intervalul 30-34 este 26,4%) Nici barbatii nu stateau mai bine la acest capitol: doar 35 din 100 aveau copii.

Acesta e doar unul din studiile (longitudinale) care pare a sustine urmatoarea idee:… Nu, inca nu o formulez, vreau sa ma asigur ca vei intelege corect si, de aceea, vreau sa-ti explic ce este aceea o corelatie:

Cum ar fi daca ti-as spune ca, in urma unor cercetari riguroase facute de extraterestri (singurii care poseda tehnologia necesara) s-a descoperit ca exista o legatura intre marimea cupelor sutienelor si numarul de limbi straine cunoscute de femei? Mai exact, corelatia este urmatoarea: cu cat o femeie se apropie mai mult de D cu atat vorbeste mai multe limbi straine! Exista chiar si o teorie care explica aceasta corelatie surprinzatoare insa presimt ca nu vrei sa o stii, mai ales daca porti B sau, si mai grav, A!

Fireste ca nu exista nicio legatura intre marimea sutienelor si stapanirea la nivel de excelenta (sau la nivel de supermarket: aveti oo?, in spaniola, desigur) a unei limbi straine. Altfel spus, aceste doua variabile nu sunt asociate. In nici un fel! D la sutien nu este o garantie ca il poti citi pe Heidegger in original (sau pe JK Rowling) Corelatia este zero! (poti rasufla usurata)

Insa alte variabile sunt corelate, adica intre ele exista o anume legatura, mai slaba sau mai puternica. De pilda, atunci cand o variabila A (IQ-ul) creste si variabila B (numarul de ani de scoala) creste si ea. Acesta nu este un exemplu inventat, precum precedentul. Chiar asa este iar corelatia este puternica (0,50-0,60)!

Sa invatam insa sa o citim: ea nu ne spune ca un anume individ (Jiji?), posesor ul unui IQ peste medie, este si absolvent al unui program de master al unei universitati faimoase (Bioterra sau asa ceva). De ce? Deoarece corelatiile nu se refera la indivizi specifici! Ele spun ceva despre tendinte intr-un grup. In general, persoanele cu o inteligenta superioara vor avea la activ mai multi ani de scoala (inutili, n.m.) decat persoanele cu o intelegenta medie sau submedie. Aceasta este tendinta. Cu toate acestea, vor exista si exceptii, adica vor exista indivizi foarte dotati din punct de vedere intelectual care nu vor termina facultatea pe care au inceput-o sau nu vor promova nici macar BAC-ul (too much joint?) Atunci cand corelatiile sunt mari exceptiile sunt putine dar la corelatii mici (sub 0,2) exceptiile sunt numeroase. Cu toate acestea, chiar si la 0,2 se poate vorbi de o tendinta, adica nu avem o corelatie zero (ca la sutiene si limbi, ptiu!, nu in sensul acela ci in celalalt)

Bine, daca am lamurit lucrul acesta si ai un IQ care iti permite sa stii ce inseamna „prezumtios” (glumesc, nu e nevoie!) vei intelege afirmatia statistica de mai jos:

Cu cat o femeie este mai inteligenta cu atat dorinta de a deveni mama (sau, avand un copil, de a face inca unul) este mai mica.

Vorbim depre corelatii, da? (daca ai uitat deja reciteste paragraful de mai sus). Poate ca tu ai o inteligenta exceptionala (de la 130 in sus) si ai trei copii. Felicitari! Sau ai deja un copil si vrei foarte tare sa mai faci unul. Respectele mele! Te inscrii la „exceptii”. Insa daca ti-as prezenta alte 99 de femei cu IQ-uri asemanatoare cu al tau ai avea surpriza sa constati cum tendinta in acest grup ad-hoc (intr-o buna zi chiar voi face un club, dar pe alte criterii decat la Mensa, un pic mai complexe-tip Sternberg, doar pentru connaisseuri) este contrara preferintelor tale (insa mai exista, fireste, persoane asemenea tie)

Ne trebuie acum, daca avem aceste date, si o teorie, nu? Una care sa ne spuna de ce aceste date sunt asa si nu altfel. Eventual una care sa poata fi testata (sa permita predictii), nu teorii freudiene sau psihodinamice atat de proaste incat nici nu merita sa mai vorbim despre ele (ceea ce am si facut, in ultimul timp).

Simt insa ca e prea mult pentru astazi. Da, te menajez. Maine s-ar putea sa scriu despre corelatia dintre IQ si varsta la prima casatorie.

political correctness, my ass!

15 11 2012

Deoarece exista un alt sit destinat recenziilor (facute de altii, hi hi!), pur si simplu nu rezist (control slab al impulsurilor?) si voi scrie cateva randuri despre o carte primita astazi, aparuta in aprilie anul acesta (nu in Romania, normal!) si citita, ba nu, devorata, tot astazi.

Cartea este scrisa de un baiat pe nume Kanazawa, psiholog evolutionist, suspendat, la un moment dat, de London School of Economics, unde preda, pentru afirmatii care au depasit pragurile de toleranta academica. Desi nu sunt de acord cu o serie de afirmatii pe care le face (intamplarea face sa fiu la curent cu dovezi contrare) imi place foarte mult deoarece nu este ipocrit (diplomat, ca sa fiu elegant) si spune exact ce gandeste.

Te las sa te delectezi cu o serie de idei marca Satoshi Kanazawa si, daca nu le gasesti mult prea ofensatoare (avand impresia ca se refera si la tine sau la grupul de care apartii), poate chiar vei cumpara cartea pentru a te delecta si cu argumentele lui:

  • Parenting-ul are o influenta foarte mica sau nula asupra personalitatii adulte (viitoare) a copiilor (nu e ideea lui, fireste, el doar o citeaza iar eu am introdus-o in loc de preludiu)
  • Ateii sunt mai inteligenti decat persoanele religioase (iar fiecare punct IQ in inteligenta medie a unei populatii descreste procentul celor care cred in Dumnezeu cu mai mult de un procent)
  • In mod natural oamenii nu sunt monogami ci poligami (nici asta nu e ideea lui, doar vreau sa vad daca esti atent(a))
  • Persoanele preocupate in mod natural de bunastarea semenilor necunoscuti (orientare politica numita liberalism in stiinta politica si discursul public american) sunt mai inteligente decat persoanele preocupate doar de bunastarea lor si a celor apropiati (conservatori sau, pentru a da si nume de partide, „republicani”)
  • Vegetarienii, in medie, sunt mai inteligenti decat consumatorii de carne (barbatii vegetarieni au 10 puncte IQ peste confratii lor amatori de ceafa de porc sau aripioare delicate de pui)

Si ar mai fi si altele insa nu vreau sa-ti distrug placerea (sau groaza) de a le descoperi pe cont propriu. Ah, era sa uit: faptul ca citesti acest blog demonstreaza un nivel inalt sau foarte inalt de inteligenta?

PS Nu te grabi sa raspunzi intr-un fel care sa te flateze. Ai putea regreta!

daca ti-ai putea alege parintii (sau partenerii?)

12 11 2012

Esti o persoana competenta si responsabila, sigura de abilitatile ei si increzatoare in sine (altfel de ce ai vizita acest blog?) Totusi, exista cineva in viata ta care te trateaza ca si cum nu ai avea valoare. Te critica, te ironizeaza (nu in sensul acela amuzant-motivator), este sarcastic, te umileste, este mereu nemultumit(a), are intotdeauna ceva de comentat. Zi dupa zi, saptamana dupa saptamana, luni in sir.

Oricat de sanatoasa si solida ar fi increderea ta in tine insuti, nu ar fi de asteptat ca, incet-incet, sa incepi si tu sa ai dubii in ceea ce te priveste? Sa devii mai neincrezator in valoarea ta? (imagineza-ti ca esti un copil si modifica, te rog, calculul timpului pe repede-inainte)

Si acum sa ne gandim invers: indiferent daca esti sau nu o persoana echilibrata, cu o stima de sine inradacinata in realitate (in faptele tale), ce efect ar putea avea cineva care se asteapta sa reusesti, sa-ti implinesti proiectele, sa-ti manifesti calitatile? Cineva care iti vede valoarea si o arata? (fara excese, desigur)

Si, daca ai avea de ales intre doua astfel de persoane (aceasta este o intrebare despre ovaz, hi hi!), pe cine ai prefera?

Snyder, M. (1984). When belief creates reality. Advances in experimental social psychology, 18, 248-305. Orlando, FL: Academic press.

Snyder, M. (1992). Motivational foundations of behavioural confirmation. Advances in Experimental Social Psychology, 25, 67-114. Orlando FL: Academic press. doi: 10.1016/S0065-2601(08)60282-8

Snyder, M., & Klein, O. (2005). Construing and constructing others: On the reality and the generality of the behavioural confirmation scenario. Interaction Studies, 6(1), 53-67. doi: 10.1075/is.6.1.05sny

Snyder, M., & Stukas, A. A. (1999). Interpersonal processes: The interplay of cognitive, motivational and behavioural activities in social interaction. Annual Review of Psychology, 50, 273-303. doi: 10.1146/annurev.psych.50.1.273

Snyder, M., Tanke, E. D., Berscheid, E. (1977). Social perception and interpersonal behaviour: On the self-fulfilling nature of social stereotypes. Journal of Personality and Social Psychology, 35(9), 656-666. doi: 10.1037/0022-3514.35.9.656

in cazul in care nu-ti plac zilele de luni

11 11 2012

Am un prieten multimilionar (cei care ma cunosc sau lucreaza cu mine de mai mult timp stiu asta). Destul de excentric! Si creativ, pe deasupra, motiv pentru care, periodic, imi face tot felul de propuneri (decente). Iat-o pe ultima:

Este gata sa plateasca, prin intermediul meu, salariul lunar pe care il primesti la compania sau institutia pentru care lucrezi daca esti de acord sa nu mai mergi la job! Da, ai citit bine: este disponibil sa te plateasca pentru a nu merge la serviciul tau obisnuit. Si ce faci in rest? Asta este problema ta, poti sta acasa sau poti face altceva, nu conteaza, important este sa nu mergi la job.

Este un tip serios, iti garantez ca va plati acei bani (salariu lunar+beneficii). Intrebarea (pentru tine) este: Accepti?

Vrei cumva sa te asiguri daca ai inteles bine? (ti se pare prea frumos pentru a fi si adevarat) Prietenul meu doreste sa te plateasca nu pentru a merge la job ci pentru a nu merge la job.

Hai sa presupunem, de dragul analizei, ca accepti deal-ul (si, incepand de maine, stai acasa sau mergi la schi, sau intr-o statiune exotica, sau petreci mai mult timp cu copilul tau (il si cunosti cu aceasta ocazie) sau cu partenerul/partenera ta etc.). Ai spus „da” si ai primit banii. Pentru o luna, evident, insa prietenul meu multimilionar (fara a fi facut afaceri cu statul) este pregatit sa-ti plateasca salariul toata viata (nu chiar toata, doar pana la pensie)

De ce crezi ca ai spus „da”? Si ce legatura ar putea exista intre aceasta dorinta („as vrea ca de maine sa nu mai lucrez acolo unde lucrez”) si anii de scoala pe care ii poti cuantifica? Altfel spus, cum se face ca, dupa scoala generala, liceu si facultate (master, doctorat, MBA) ai ajuns in situatia de a renunta la activitatea pe care o ai de realizat zilnic?

Ce spune asta despre relevanta anilor de scoala? Si despre traiectoria profesionala pe care te afli? Si despre bucuria de a fi facand ceva care te implineste? Dar despre o viata nefericita precedata de coronite, premii, olimpiade, note mari la BAC, meditatii, examene de licenta si dizertatii?

PS Cunosc si cativa oameni de pe alta planeta care ar refuza propunerea prietenului meu deoarece nu ar accepta niciodata sa renunte la ceea ce le face placere, ii provoaca, ii implineste, ii stimuleaza, le testeaza limitele si creativitatea adica, intr-un cuvant, la ceea ce iubesc. Niciunul dintre ei nu a ajuns la acest nivel datorita scolii ci in pofida ei.