Arhiva 26 11 2012

despre pendule, orologii si alte ceasuri (desteptatoare)

26 11 2012

Vrei sa te cauti putin prin buzunare? Cati bani ai gasit? (nu, aceasta nu este o gluma post-Black Friday) Ai si o carte de credit la tine (sau mai multe)? Cati bani ai pe ea (estimativ, banii de pe cartile de credit nu sunt niciodata siguri)?

Perfect! (iti multumesc pentru colaborare) Hai sa presupunem ca ai (astazi) undeva intre 500 si 1000 RON. Nu stiu daca ti se pare o suma mica sau mare (nu am luat in calcul depozitele bancare din Elvetia) dar esti de acord, sper, ca este o suma finita. Nu ai un numar infinit de lei (sau euro, pentru cei care asteapta cu sufletul la gura prabusirea monedei europene). Nici tu, nici alti oameni (il excludem pe Bill Gates, cel care a avut inspiratia de a pleca de la Harvard, student fiind, pentru a lucra intr-un garaj). De ce? Dintr-un motiv simplu:

Banii sunt o resursa finita.

Si ce se intampla cu banii? In ce fel de actiuni sunt ei implicati? Iata cateva: banii sunt economisiti, cheltuiti, aruncati pe fereastra, irositi, investiti, bugetati, gasiti, pierduti, oferiti, imprumutati. Exista bani pe care ii avem sau i-am avut, dupa cum exista bani intr-o cantitate suficienta sau, dimpotriva, simtim ca ni se termina banii.

Nu vad nici un motiv pentru care nu ai fi de acord cu afirmatiile de mai sus. Si acum sa apelam la ceea ce unii ar considera imaginatie poetica (mai ales fiind vorba de bani) si, cu ajutorul unei metafore, sa ne referim la timp ca si cum ar fi vorba de bani. Iata ce obtinem:

  • Nu am timp sa ma intalnesc cu tine (sa te ascult, sa-ti ofer feedback, sa te insotesc etc._
  • Am investit foarte mult timp in educatia (pregatirea) ei.
  • Simt ca imi pierd timpul cu tine.
  • Cat timp mai avem la dispozitie?
  • Hai sa ne grabim, ne expira timpul.
  • Iti multumesc pentru timpul pe care mi-l acorzi.
  • Imi irosesc timpul stand cu tine (in aceasta relatie/in acest mariaj)
  • Pe mine ma costa timpul pe care ti-l acord.
  • Cum as putea imprumuta inca doi-trei ani? (pentru a trai mai mult)
  • Imi ceri prea mult din timpul meu.
  • Ti-am oferit cei mai buni ani ai mei.
  • Cat timp ne-a mai ramas?
  • Imi rapesti timpul cu ideile tale neinteresante.
  • Imi datorezi cativa ani din viata.
  • Ti-ai bugetat prost timpul si proiectul a esuat.
  • Nu mi se pare ca folosim timpul intr-un mod eficient.
  • Te inteleg foarte bine, si eu as vrea sa dau timpul inapoi.

Ai prins ideea, nu-i asa? Obisnuim sa vorbim despre timp, uneori, ca si cum am vorbi despre bani (despre o resursa limitata si, astfel, valoroasa). Dar stim cu adevarat ce este timpul? (incearca sa oferi o definitie care sa nu fie circulara!)

Nu cunosc multi oameni care sa fi ajuns la tulburari de somn din cauza dificultatilor de a defini, intr-un mod lipsit de ambiguitate, timpul. Probabil nici tu. Oamenii nu-si bat capul (capetele) cu astfel de lucruri (inutile). Pot vorbi cu usurinta despre timp ca si cum ar sti despre ce vorbesc. Pentru ca vorbesc despre ceva limitat. Precum banii, desigur.

Dar aici avem o problema! (simti ca urmeaza o doza de psihologie evolutionista?) Banii sunt o inventie foarte recenta (in timp evolutionist). O inventie culturala.Stramosii nostri (cei de acum un milion de ani, nu strabunica) nu operau cu bani (hartii de valoare, monede, carti de credit) deoarece nu existau. Creierele noastre (mostenite de la ei) nu au mecanisme pre-programate pentru a intelege banii (ti se mai intampla sa primesti restul la supermarket si sa nu intelegi clar de ce ai primit acea suma? Sau sa eviti sa faci calcule cu mai mult de trei cifre?).

Nu a existat suficient (sic!) timp pentru aparitia si selectarea unui asemenea mecanism psihologic (un modul pentru bani, ca sa-i dau satisfactie si lui Steven Pinker, in cazul in care ma citeste azi, intre doua conferinte). Avem module pentru limbaj (thx, Steve!), avem module pentru recunoasterea expresiilor faciale si avem chiar module pentru detectarea tradatorilor (ai impresia ca esti singura care cumpara cafea pentru bucatarioara departamentului tau?).

Ele sunt innascute. Insa, in materie de bani, suntem blank slate.Trebuie sa le invatam semnificatia si sa operam cu ei (cand i-ai dat ultima data 1.000 de euro prichindelului, bani de buzunar?). Iar a invata, indeobste, in sensul de a invata ceva nenatural, nu e un lucru usor (ti se intampla sa mai uiti sa te speli pe dinti? Sau sa nu ai chef? E cazul sa amintesc si de ata dentara?)

Prin urmare, nu suntem foarte priceputi (daca nu am exersat mult) Intr-un fel sau altul, totusi, ne descurcam. Supravietuim onorabil. Intelegem care-i treaba cu banii si, gratie metaforei, intelegem care-i treaba si cu timpul. Nu te simti bine (confortabil) citind ultima afirmatie? Cu siguranta nu ai nevoie sa vina cineva care sa-ti spuna, sau sa te incite sa te gandesti, ca, in acelasi fel in care nu intelegi foarte bine problema banilor (fiind un „obiect” nenatural, neselectat evolutionist), tot asa nu intelegi problema timpului.

Si care ar putea fi consecintele? Oh, sunt infricosatoare! Te las pe tine sa meditezi la ele (fiind si inceput de saptamana). Toate au legatura cu moartea ta (uff, am promis ca nu mai scriu despre asta, bad boy, bad boy!). Am incredere (pentru ca nu te cunosc, imi pot inchipui asta) ca vei reusi. Ah, si inca ceva:

Thank you for your time!